873 matches
-
ca model Psalmul contra adepților lui Donatus scris de Augustin și vrea să explice oamenilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să le dea curaj ca să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare ce trebuia cântată așa cum o dovedesc structura ritmică (de-acum, nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice datorită cărora Psalmul trebuia să fie accesibil chiar și celor fără instrucție și putea fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pronunția din limba de zi cu zi care era ritmică și bazată pe accent. Cum cântul era foarte important în liturghia creștină antică, se înțelege, așadar, din ce motiv s-au dezvoltat imediat diverse forme de imnuri și de rugăciuni cântate și de ce o astfel de producție a sporit și chiar s-a format în fiecare comunitate și prin „invenție” spontană. Așadar, caracteristic acestor compoziții, așa cum am explicat deja, era faptul că erau ritmice și nu metrice. Orientul bizantin și Evul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
renunța la cerințele estetice ale scrisului.” Ca temă cardinală se anunță întoarcerea cu „pietate spre epopeea războiului”, „tragic și înălțător”, „punctul cel mai luminos al istoriei întregului nostru neam” pe care „mulți l-au hulit”, dar care se cuvine preamărit, cântat și idealizat „în eroii lui umili și în căpeteniile lui destoinice”. „Programul nostru e mare”, suna concluzia, dar în indigența postbelică, „mijloacele materiale mici”. Modeste se vor dovedi și resursele literare angajate în realizarea programului. Cu poezie colaborează G. Caïr
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
al omului cu neantul. Expresia parabolică sau alegorică (fabula uneori) are o transparență de obiect frumos de sticlă, cu cadențe și armonii bine strunite. În Strigăt și șoaptă (1984) versul capătă o solemnitate care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte”, Etica naturii). Printr-un limbaj ca al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți iar nesomnul”, de pildă) se spune că geneza somniacă a lumii poetice este facere demiurgică, compunere logică („încrede-te-n cuvânt
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare, ce trebuia cîntată, după cum dovedesc structura ritmică (de-acum nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice, datorită cărora Psalmul trebuia să le fie accesibil chiar și celor neinstruiți și să poată fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cîntat și potrivit pronunției din limba de zi cu zi, care era ritmică și bazată pe accent. Cum cîntul era foarte important în liturghia creștină antică, se înțelege de ce s-au dezvoltat imediat diverse forme de imnuri și de rugăciuni cîntate și de ce o astfel de producție a sporit și chiar s-a format în fiecare comunitate și prin „invenție” spontană. Caracteristic acestor compoziții, așa cum am arătat deja, e faptul că erau ritmice, și nu metrice. Orientul bizantin și Evul Mediu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ceea ce nu avea întrerupere, / am căutat ceea ce încă nu devenise făptură”). O permanență rămâne evocarea Nordului natal și a larilor țărănești, în strofe ce se constituie într-o arheologie a eului liric, dar și într-un panteon al „Ion”-ilor cântați cotrușian de debutant. Amintirea năvălește din tot ce atinge poetul, ea se sedimentează în lucruri ce se retrag în cuvinte. Artistul e un Homer care orbește spre a percepe lumea distilată în expresie. Tema poetului se întâlnește astfel cu cea
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
din Grecia. Clădită pe ideea că onoarea primează în orice împrejurare și în fața oricăror interese, balada deplânge distrugerea așezării de bandele musulmane ale lui Ali Pașa către sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce năruiseră și înfloritoarea cetate culturală a Moscopolei, cântată și ea de V. într-o altă baladă (cu două sute de versuri). Dedicată „trubadurului nostru național Constantin Belimace”, Șana... excelează nu atât prin suflul ciocnirii celor două tabere vrăjmașe, cât prin tensiunea confruntării între simțul onoarei și dragostea de viață
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
Citește textul: Cămpiile țin astăzi sărbătoare! Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn′ la brâu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare... Huiește secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite. Ușor se-nclină spicele-aurite, Când snopii-n șir...cântați secerătoare! Se clatină, lung țipă sub povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice hăulesc flăcăii. Apusul joacă-ntr-un potop de pară; Se duce craiul zilelor de vară Spre alte lumi, departe-n fundul văii... (Șt. O.
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
c) Modificări calitative și de utilizare ale limbajului, cum ar fi: - tulburările de limbaj din sindromul Ganser, schizofrenie sau isterie, - limbajul eliptic cu lacune sintactice sau stilul telegrafic, uneori enigmatic, - limbajul afectat sau manierist ca ton, utilizarea perfrazelor, prețiozitate, formule cântate, din cursul schizofreniei, - limbajul pueril din demențe, - stereotipiile verbale și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii schizofrenici. Făcând o sinteza a aspectelor psihopatologice ale limbajului la bolnavii psihotici, J. Bobon izolează mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care, pentru a rămâne sinceri față de valoarea cuvântului rostit, construiau fraza centrată pe ceva peren, durabil. Mesajul patriotic avea, de cele mai multe ori, înflăcărarea dată de nevoia de a se raporta la ceva care va trece de perioada care se dorea cântată. La o sărbătoare din ianuarie, doctorul în economie Ilie Dodea - un activist care strălucea prin forța minții imprevizibile - a dat citire unui text care spărgea toate șabloanele. După festivitate, la un moment dat, strecoară o frază plină de sens: „Acesta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în echilibru pe un picior 4‑8 secunde; - 5 ani: stă într‑un picior minimum 8 secunde; merge pe vârfuri distanțe lungi; este gata să‑și folosească și să‑și dezvolte aptitudinile motorii pentru acțiuni mai complicate - scris, desenat, cusut, cântat. Dacă definim noțiunea de psihomotricitate ca fiind o conjugare a funcțiilor psihice cu cele motrice și acceptând premisa că ea reprezintă o funcție complexă a sistemelor superioare de adaptare și integrare, atunci abordarea ei din perspectivă psihopedagogică se impune ca
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
acestui tărâm supracelest, înscris într-o geografie universală, în care se înalță Muntele (unul dintre puținele cuvinte scrise cu majusculă), axis mundi, simbol al divinului, loc în care transcendentul coboară. P. nu apelează niciodată direct la retorica religioasă, dar spațiul cântat este sacralizat, totul pare străluminat de semnele grației, așa cum simțea Sfântul Augustin. Nu e vorba de o lirică mistică în înțelesul comun, ci de o poetică mistică. Cealaltă carte, Aurea saecula, conține în titlu o superbă ironie cu țintă politică
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
celor cărora li se face urarea (Miorița urată la păstori) sau, în unele zone, datorită preferinței pentru literatura de haiducie (balade haiducești). O formă deosebită de cele anterioare este p. lipsit complet de episodul epic ori redus ca întindere, adesea cântat, întâlnit în special în Muntenia. Se pare că acest tip se află numai în repertoriul copiilor și nu ar fi exclus să fie o folclorizare a p. scris de G. Sion. În evoluția tipului tradițional nu poate fi ignorat nici rolul
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
Caii albi din orașul București, 1967, Casa care se leagănă, 1971), cărți despre prietenii săi scriitori (Cartea cu prieteni, 1979, A doua carte cu prieteni, 1985) sau de publicistică, mai ales sportivă (Cronici de carnaval, 1972, Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, 1977). În 1990 este director al săptămânalului „Țara”, în 1991 va figura ca director, alături de Eugen Simion, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei și Valeriu Cristea, al revistei „Literatorul”, iar între 1993 și 1996 director general al Teatrului Național „I. L. Caragiale
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
se leagănă, București, 1971; În văpaia lunii, pref. Nicolae Balotă, București, 1971; Cronici de carnaval, București, 1972; Fântâna, îngr. și pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1974; Frumoșii nebuni ai marilor orașe. Fals tratat despre iubire, București, 1976; Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, București, 1977; Cartea cu prieteni, București, 1979; Insomnii de mătase, București, 1981; Pierdut în Balcania, București, 1982; A doua carte cu prieteni, București, 1985; Poeme răsărite-n iarbă, București, 1985; Întâmplări aiurea și călătorii oranj, București, 1987; Scaunul singurătății
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
sesizeze mișcarea vieții și cum s-o fixeze În imagini. (Ă). Cunoașterea reală, științifică a realității este posibilă numai cu ajutorul științei marxist-leniniste, singura care nu se teme de realitate, ci are interesul să-i dezvăluie toate manifestările. A iubi realitățile cântate Înseamnă a fi cu trup și suflet de partea lor. (Ă). Mulțumindu-se să iubească adesea o Republică abstractă și un Partid abstract, foarte mulți poeți se mărginesc, În fața diferitelor realități concrete pe care le Întâlnesc, să ia o atitudine
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Eu nu. - Iese perfect pasiența, am zis, și am pus o carte de joc peste alta. - O să te surprindă, dar nu știi cât de greu sunt de executat unele din bucățile lui Mozart. Sună așa de simplu când le auzi cântate bine! - Cine le execută bine? l-am întrebat. - Schnabel. - Rubinstein nu? Clătină din cap. - Nu. E prea greoi. Prea emoțional. Mozart e numai muzică. Nu-i nevoie de nici un comentariu din partea interpretului. - Cred că-i faci pe mulți să mărturisească
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sa, La isusire [La logodnă], ca și în altele, precum atât de cunoscuta printre aromâni, ajunsă de mult a fi încorporată în folclor, Ah, iară ñi-bati ocl’iul! [Ah, iar mi se bate ochiul!], poezie pusă pe note muzicale și cântată, la fel ca atâtea versuri coșbuciene. Este de reținut, deopotrivă, un foarte des întâlnit dialog, eliptic, dar copleșitor, resimțit în câteva poeme ale sale, cum sunt Di-acasă, Nă carti [O scrisoare], de fapt veritabile poeme-epistole de la părinți către fiul plecat
CACIONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285983_a_287312]
-
cu acele cuvinte, gânduri, întrebări sau răspunsuri scrise pe o foaie de hârtie sau în praful drumului. Prietena vorbea cu un ușor accent. Cel din Sud, i se păru lui Nikolai. Își spunea că nevasta lui avea probabil aceeași voce cântată ca acea Sașa. Dinspre partea lui, nici măcar n-avea nevoie de literele alea ascuțite pentru a o înțelege. Pământul lucrat, liniștea casei, viața animalelor, totul se putea lipsi de cuvinte. Când era cu Anna, se priveau îndelung, își zâmbeau, iar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a tradiției iudaice „pure”. Cum se știe, la origine, textele biblice erau scrise În serie continuă de litere, fără pauză și utilizându-se numai consoane. Vocalele pentru fiecare cuvânt erau reconstituite prin lectură, care se făcea cu glas tare și cântat. Acest continuum de consoane putea fi interpretat diferit de fiecare cititor sau comunitate, fapt care ar fi provocat o inflație de versiuni ale Sfintei Scripturi. Din secolul al VI-lea și pînă În secolul al X-lea d.Hr. - simplific
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Auzi Gigel, cine este ML? Gigel: Prietenul meu. Știe atâtea lucruri interesante despre stele. Lucrează la Observatorul astronomic și eu l-am crezut. Dar, acum auzind ce spun planetele, fiica Pământului, cred că stelele sunt toate rele și nu trebuie cântate, unele ca Selena, Venus, chiar adulate. Dar pe tine, Soare, te plac. Vorbesc serios! Pe onoarea mea! Soarele: Gigele, și tu ești simpatic. Pe cuvânt de onoare!(râs puternic) Gigel: Soare, să știi că toți copiii de pe Pământ te
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
amplasate fanfarele. Se mergea la luptă cântând: „în dușman vom da năvală, / Ce-om mai râde, să te ții!” Exact ca pe vremea măritului Ștefan cel Mare și Sfânt al nostru, despre care Hasdeu spune că este autorul celebrului îndemn cântat: „Hai frați, hai frați, hai frați, / Năvală-n dușmani dați / Și țara o scăpați”. Fapt contestat de George Călinescu, care reproduce integral textul respectiv în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. în ziua de 4 decembrie, austriecii au propus
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
care se schimbă în funcție de cum bate lumina torței din perete, trecând rând pe rând de la albul orbitor al crinului la galbenul șofranului și la roșul aprins al trandafirului. Face o plecăciune adâncă în fața lor și grăiește cu o voce ușor cântată: — Tigrul trăiește în ținuturile hyrcanilor și ale indienilor. Pusio uită instantaneu de tigrișori și se zgâiește fascinat la man tia lui, atât de neagră și de lucioasă, încât te orbește cu strălu cirea-i întunecată. Aruncată aparent neglijent pe trup, trece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Arabesc de toamnă Elena Marin Alexe Pe unde umbli, toamno, mesteacănul doinește Și plânge pe răcoarea ce tremură-n amurg. La margine de lume, cântată românește, Sau în adânc de suflet, când lacrimile curg. Ce taină te-nconjoară și îți îmbrățișează Fermecătoarea haină de galben călător? Ard stele și miresme pe roua ce oftează, Tânjind la hoinăreală alăturea de-un nor. Pe ce meleaguri, oare
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]