33,891 matches
-
ca extensie (de fond), într-o nuanțare interpretativă a cântecului. Astfel, acompaniamentul constituie o valoare relativă, în raport cu cântecul pe care-l susține. Ca obiect însă, întrucât comportă aspectele formale proprii oricărui DMz, și acompaniamentul este livrabil unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
interpretativă a cântecului. Astfel, acompaniamentul constituie o valoare relativă, în raport cu cântecul pe care-l susține. Ca obiect însă, întrucât comportă aspectele formale proprii oricărui DMz, și acompaniamentul este livrabil unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan ideatic (abstract), cântecul acompaniat este
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan ideatic (abstract), cântecul acompaniat este o Vf în registru plurivocal, cu tipologie sintaxică categorică de polifonie (în nuanță generică de polisonie). N.B. Se prea poate ca, pe latura de suprafață a Vf, cântecul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan ideatic (abstract), cântecul acompaniat este o Vf în registru plurivocal, cu tipologie sintaxică categorică de polifonie (în nuanță generică de polisonie). N.B. Se prea poate ca, pe latura de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan ideatic (abstract), cântecul acompaniat este o Vf în registru plurivocal, cu tipologie sintaxică categorică de polifonie (în nuanță generică de polisonie). N.B. Se prea poate ca, pe latura de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic o serie de acorduri), ori să existe chiar mai multe monodii (în polifonie) la suprafață și un
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
mai clar ca o creație originală, în care se regăseau influențe ale diferitelor culturi ce intrau în contact pe teritoriul dominat de arabo-musulmani. Noua muzică oglindea întocmai imaginea noii societăți, multietnică și multiculturală. Muzica, întocmai ca și societatea, era multilingvă - cântecele fiind intonate în toate limbile care circulau în acea perioadă : arabă dialectală, romană sau latina vulgară și ebraică. Comunitățile deschise interacționează liber, iar muzica ce deținea înainte caracteristici specifice numai unei singure comunități, devine muzica specifică unei regiuni întregi sau
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
se aflau într-o permanentă mișcare și interacțiune, adaptându-se și adaptându-și repertoriul în funcție de necesitățile momentului sau ale evenimentului la care luau parte. În sec. VIII, după cucerirea Peninsulei Iberice de către musulmani, coexistau mai multe stiluri de practică muzicală : cântecul creștin, bazat în general pe modurile gregoriene, cântecul caravanierului - sau huda, adus din Orient odată cu venirea armatelor arabe și muzica de tip maur, în care discursul muzical se îmbina cu dansul, cu mișcările ritmate ale corpului. Venirea primilor sclavi muzicieni
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
adaptându-se și adaptându-și repertoriul în funcție de necesitățile momentului sau ale evenimentului la care luau parte. În sec. VIII, după cucerirea Peninsulei Iberice de către musulmani, coexistau mai multe stiluri de practică muzicală : cântecul creștin, bazat în general pe modurile gregoriene, cântecul caravanierului - sau huda, adus din Orient odată cu venirea armatelor arabe și muzica de tip maur, în care discursul muzical se îmbina cu dansul, cu mișcările ritmate ale corpului. Venirea primilor sclavi muzicieni din Orient a însemnat introducerea în Al-Andalus a
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
tot prin intermediul oralității, de la maestru la ucenic. Cu toate imperfecțiunile sistemului incipient de notație, acesta și-a dovedit eficiența și a favorizat păstrarea și transmiterea repertoriilor arabo-orientale de-a lungul secolelor. Am afirmat în paragraful precedent că în vederea notării unui cântec, erau utilizate trei elemente capitale : textul literar, ritmul și modul respectivei piese. Este adevărat că nu exista un sistem de scriere a notelor, dar trebuia să existe o reprezentare a înălțimilor, o anumită ierarhizare a sunetelor, altfel nu ar fi
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
ca și digitația utilizată de către luth-iști. Așa se explică faptul că sunetele folosite - și deci denumite - în muzica orientală nu depășeau două octave. Acest ambitus - la care se adăuga variația înălțimii sunetelor - era suficient pentru a permite interpretarea majorității cântecelor. Deși treptele scării modale orientale sunt prezentate sub forma unei succesiuni cromatice, în realitate, în muzica de factură orientală nu există aceste succesiuni de sunete de tip cromatic. Melodiile nu comportă înșiruiri de sferturi de ton, așa cum sunt întâlnite succesiuni
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
toți sfinții. Prin muzică această apropiere este realizabilă, atâta vreme cât ideea superioară a credinței există, ca principiu vital călăuzitor menit să combată răul esențial. 2. Antecedentele muzicii sacre Aceste antecedente au vechi rădăcini în cântul ebraic și monodia religioasă. Pentru studiul cântecului ebraic cel mai prețios izvor este Biblia, ce cuprinde opere literare antice, poezii, învățături, legi, prorocii și scrieri din primul veac al creștinismului. Din scrierile biblice reiese că religia era strâns legată de literatură și muzică. Spre deosebire de alte popoare, datorită
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
două coruri levitice cântau unul la octava superioară și altul la octava inferioară, și în cântul responsorial în care forma de execuție consta în alternarea solistului cu răspunsul mulțimii. O altă formă a monodiei religioase a evului mediu o reprezintă cântecul melismatic, cunoscut sub numele de Aleluia (o formă latinească alterată a invocației ebraice însemnând Lăudați-l pe Yahwe). În forma sa primitivă, aleluia se prezenta ca o manifestare colectivă aflată sub semnul aclamației jubilatorii, formată din aleluia și jubilus (jubilații
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
o manifestare colectivă aflată sub semnul aclamației jubilatorii, formată din aleluia și jubilus (jubilații), și caracterizată de o lungă vocaliză în prima parte, iar în partea a doua versetul biblic era completat de o vocaliză jubilatorie. Antifonul primitiv este un cântec monodic, interpretat alternativ de două coruri, sau interpretat în urma unui psalm (textul reluând un verset al psalmilor), care va deveni varietatea muzicală și textuală multiplă a cântecului gregorian. Compus pentru adunările de credincioși, antifonul va rămâne în cadrul de recitare psalmodică
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
doua versetul biblic era completat de o vocaliză jubilatorie. Antifonul primitiv este un cântec monodic, interpretat alternativ de două coruri, sau interpretat în urma unui psalm (textul reluând un verset al psalmilor), care va deveni varietatea muzicală și textuală multiplă a cântecului gregorian. Compus pentru adunările de credincioși, antifonul va rămâne în cadrul de recitare psalmodică, având un ambitus ce nu depășește sexta. În Postul Paștelui, perioadă de penitență pentru toți creștinii, aleluia care precede lectura Evangheliei, este înlocuită de Trait, menit să
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
J. S. Bach, Fr. Liszt, César Franck, a stârnit admirația lui Mozart, iar Hector Berlioz în Simfonia fantastică a apelat la Dies irae, acest cantus pro-defunctis, atunci când a dorit să redea tragismul și disperarea morții. Din punct de vedere muzical cântecul gregorian, intonat de clerici pe o singură voce, a reprezentat o bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Monodia caracterizează atât coralul gregorian cât și coralul luteran, dar cu încărcături emoționale diferite. Distanțate de câteva sute de ani, coralele gregoriene și cele
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
notă (punctum contra punctum). În secolul al Xll-lea, apare în orașele franceze Dechantul (discantul), în care vocea organală renunță la paralelism, se detașează de vocea principală (devenită tenor) și se îmbogățește melismatic (ornamente improvizate). Gymel-ul (din latinescul cantus gemellus adică cântec geamăn) este un gen variat al organum-ului, dar caracteristic muzicii englezești apărut în secolul al Xll lea. Faux-bourdon (polifonie paralelă) de terțe și sexte, în care terța inferioară trece deasupra melodiei principale constituie avatarul final al gymel-ului. În secolul
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
evoluat în decursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea de la forma monodică până la o varietate componistică ce include coralul preludiu, coralul-motet, coralul-cantată și coralul-suită. La începutul Reformei coralul reprezenta imnul congregațional protestant, cunoscut sub numele de Geistliche Lieder (cântece religioase), Psalmen (Psalmi), Christliche Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
-lea și al XVII-lea de la forma monodică până la o varietate componistică ce include coralul preludiu, coralul-motet, coralul-cantată și coralul-suită. La începutul Reformei coralul reprezenta imnul congregațional protestant, cunoscut sub numele de Geistliche Lieder (cântece religioase), Psalmen (Psalmi), Christliche Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
forma monodică până la o varietate componistică ce include coralul preludiu, coralul-motet, coralul-cantată și coralul-suită. La începutul Reformei coralul reprezenta imnul congregațional protestant, cunoscut sub numele de Geistliche Lieder (cântece religioase), Psalmen (Psalmi), Christliche Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor (chorul choralis) și congregație, spre deosebire de
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
reprezenta imnul congregațional protestant, cunoscut sub numele de Geistliche Lieder (cântece religioase), Psalmen (Psalmi), Christliche Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului al XVII-lea denumirea de coral care în mod tradițional era atribuit cântecului simplu latin (cantus planus) va fi aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor (chorul choralis) și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano catolică (chorus musicus sau figuralis). După moartea lui Luther a urmat
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
și coruri care accenturează mai mult grandoarea excesivă decât intensitatea. Schimbările liturgice după 1960 au eliminat rugăciunea de dimineață și de seară, care creeau un context normal pentru anthem, din poziția centrală în serviciul religios și au transferat accentul pe cântecul coral sau congregațional. În noua carte liturgică Common Worship (2001) nu este stipulat anthem-ul în mod special, ci este trecut la opțiuni pentru rugăciunea de dimineață sau de seară sau pentru începutul predicii. Spre sfârșitul secolul al XVIII-lea în
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
distincte de psalmi. În Biserica Bizantină și în Biserica Occidentală (Romano-catolică și Protestantă) imnul s-a dezvoltat în tradiții diferite. În liturghia protestantă imnurile metrice sunt o parte importantă a închinării congregaționale. Astăzi termenul de imn este asociat cu un cântec liric sacru folosit în închinare, distinct de traducerea metrică sau parafrazarea psalmilor sau a altor texte biblice și liturgice. În timpul Reformei, imnul protestant va fi introdus în liturghia protestantă. În Biserica Calvină, Jean Calvin (1509-1564) a adoptat cântatul congregațional conform
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]