3,117 matches
-
cetatea zisă a lui Rákóczi, dar clădită Încă din 1481. Avea de asemenea, În hotarul dinspre Rătești, un conac pentru o parte din administrația Întinselor moșii ale lui Sándor Károlyi și ale urmașilor lui. Găzduia de bună seamă mai multe cîrciumi, iar În interbelic aici funcționase pretura plasei. La recensămîntul din 2002, Înainte de a fi ridicat la rangul de oraș, număra peste 6.400 de locuitori: români, germani, maghiari, șvabi, țigani, rromi și un japonez. De vreme ce unii nemți s-au declarat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe veci În apă rece. Localnicii, cine știe din pricina căror păcate, aveau greutăți cu darurile lăsate de Dumnezeu omului să le soarbă de nevoie ori de plăcere, precum apa, vinul și rachiurile. Fără Îndoială, bău turile le găseau ei la cîrciumă, dar parcă nu trăiau mulțu mirea celui care se știe cu butoaiele lui În beci și cu clondirele pe rafturi. CÎrciuma, casa națională, biserica, școala, crucea din piatră Fecioarei, ce ținuse În vînt tricolorul cînd cu răzvrătirea din aprilie ’44
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
soarbă de nevoie ori de plăcere, precum apa, vinul și rachiurile. Fără Îndoială, bău turile le găseau ei la cîrciumă, dar parcă nu trăiau mulțu mirea celui care se știe cu butoaiele lui În beci și cu clondirele pe rafturi. CÎrciuma, casa națională, biserica, școala, crucea din piatră Fecioarei, ce ținuse În vînt tricolorul cînd cu răzvrătirea din aprilie ’44, se găseau toate În răspîntia cea mare a satului, În preajma curgătorii. MÎndria obștii era, fără Îndoială, biserica. De cum intrai, pe dreapta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din maiestuosul candelabru de mare preț. Între războaie, Îl comandase la Viena, pe banii lui, străbunicul meu Ștefan Ruba, participantul la Marea Adunare de la Alba Iulia. Fiul lui, tot Ștefan, moșul meu care rar bea un pahar de vin, cumpărase cîrciuma satului de la niște evrei. Fiul său, Silviu, a gestionat-o la Începutul democrației populare. Biserica aparținea cultului greco-catolic. În 1969, am asistat aici la o cununie. La peste douăzeci de ani de la des ființarea sa oficială, se mai păstra limbajul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
te uită, nene Stelică, ce mai faci? N-ai mai trecut pe-aicea de mult! îl întâmpină fratele cel mic bucuros și vioi ca întotdeauna și se ridică de pe scaun, grăbindu-se să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că fără amicul Tănase, care cică a ajuns ajutor de bucătar pe la Canal, și că acum cârciuma e de stat, pentru că și cârciuma, și casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că fără amicul Tănase, care cică a ajuns ajutor de bucătar pe la Canal, și că acum cârciuma e de stat, pentru că și cârciuma, și casa, și ce brumă de avere mai avea omul i le-a luat statul, după ce a fost el băgat la pușcărie... Asta e cu Tănase, săracul!... Și toate i s-au tras de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că fără amicul Tănase, care cică a ajuns ajutor de bucătar pe la Canal, și că acum cârciuma e de stat, pentru că și cârciuma, și casa, și ce brumă de avere mai avea omul i le-a luat statul, după ce a fost el băgat la pușcărie... Asta e cu Tănase, săracul!... Și toate i s-au tras de la scorpia aia de nevastă-sa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se schimbă de halat și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi frați avură surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
băiatul ăla al lui..., comentă Ticu fără prea mare entuziasm. Uite, în casa lui Iorgu ai putea să te muți, dacă pleacă... Coborâră pe străduța care ducea spre Splai și se opriră mai înainte de a ajunge în capătul ei. Fosta cârciumă a lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
veniseră pe la București cu niște treburi importante, despre care nu puteau vorbi... Nu vă mai aduceți aminte de mine?... zise deodată tipul negricios cu ochelari, întrerupându-l pe Fănel Trifu. Ne-am întâlnit acum trei ani aici, în București, la cârciuma lui Tănase... Sunt Corneliu Caraiani!... Fost violonist, dat afară din orchestra filarmonică de niște iude infame!... Glasul său apăsat îi făcură pe niște trecători să-i privească speriați și Fănel Trifu îl trase discret de mânecă. Fostul violonist se aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
până când ieșise preot. Vara se urca în căruță cu tatăl și cu frații săi și se ducea la seceră sau la coasă, pe când Virgil făcea excursii cu bicicleta lui franțuzească de curse sau petrecea cu nababul de Spirică Anastasescu la cârciuma lui Panaitescu din Ciocoveni. Alt soi de viață!... Acum, însă, în lipsa vechilor prieteni, popa îi deveni prieten apropiat, un om de la care putea să se informeze în legătură cu o mulțime de lucruri, popa fiind la curent cu toate și putând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
hai odată cu noi acasă și oamenii or crede că te întorci de la muncă. Ori, dacă nu, ascunde coasa în trifoi și vii mâine dimineață. Că iar îți ies vorbe că ești bun numai pentru făcut copii și la băut în cârciumă și că nevasta dumitale trebe să-i crească de una singură și să se descurce cu toată gospodăria. Noroc că-i fată vrednică de răzeși și știe să muncească! O mai ajută și neamurile, așa că iarna copiii nu duc lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mare, bădie Toadere! A comandat Giovan când i-a venit rândul la tejghea. Banii! I-a replicat bădia, că veniți, vă aghezmuiți și după aceea vă cărăbăniți fără să mai achitați consumația!... Eu?! Că eu nici nu prea viu pe la cârciumă că cumpăr bere de la Market, mai ieftină și mai bună... decât a dumitale... îmbuteliată la doi jumate pentru doi... Și de ce să răspund eu pentru răi-platnicii dumitale, bade Toadere!... Nu mă băga pe mine în treaba altora... Lasă, Toadere! Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
romu, Toadere, odată și să dispară în încăperea lor, c-o început să-și verse căldarea cu zoaie printre noi și prinde a puți că ne scoate afară! Vezi că nici înțelegerea noastră cu bulibașa nu o respectă... ca la cârciumă să vie spălați și bărbieriți ca la biserică... Șî când s-îmbată să sî ducă acasă, că pe-aici numai di scandal îs buni... Giovan și-a luat romu și s-a grăbit să-l amestece, zicea, cu berea îngurgitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fac la copii cu droaia și nu le mai doare cucușoru și nici nu să lărgesc prea mult!... Că, dacă nu eram noi, prăcis se închidea școala din Mitoc!... Cu spălatu, îi o treabă bună!... Că cât vin eu pe la cârciumă, nu mă supără prea mult... La fel și cu biserica... așa că pot să stau liniștit fără nicio sminteală... Deștept bărbat și bulibașa ista al nost! Șiret nevoie mare! El știa că ai noștri mai degrabă rămân fără cârciumă decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
eu pe la cârciumă, nu mă supără prea mult... La fel și cu biserica... așa că pot să stau liniștit fără nicio sminteală... Deștept bărbat și bulibașa ista al nost! Șiret nevoie mare! El știa că ai noștri mai degrabă rămân fără cârciumă decât să se spele... și așa a mai curmat beția între țigani, cu toate că nici bani de băutură aproape că n-au... Pe acasă, dacă se mai bea ceva sfecleancă sau câte o bere de doi jumătate pentru doi... și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Bătu-i-ar Dumnezeu să-i bată de jefuitori nemernici ce sînt! Pentru aiștia ne-ar trebui niște ciomăgari ori ceva polițai, precurori și giudecători... Dar și mai multe închisori. Că la Botoșani nu mai încap găinarii! * * * Dat afară din cârciumă odată cu ora închiderii și obligat să plătească o amendă usturătoare pentru tulburarea liniștii publice și ultraj, precum și pentru câteva stricăciuni că a greșit ușa de la ieșire și a dat cu capu-ntr-o vitrină, Giovan Gătej, obosit și spășit, cu fruntea crestată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
decât aceea de a-și vedea copiii bine împliniți în viață. Și pe vorbele aistea am plecat la ședința consiliului eparhial care pregătea licitația pentru fânul de pe Sesie. * * * În drum spre biserică, bucuros nevoie mare, bădia Silvestru a poposit la cârciumă pentru a se lăuda și el, ca orice părinte, cu rezultatele feciorului de la școlile cele mari. O ocă de rachiu verde! A comandat bădia. Bodegarul-cârciumarul a făcut ochii mari, el nefiind obișnuit cu asemenea gesturi din partea acestuia. Dar nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bruma de produse ce o putea obține pentru un anumit număr de zile-muncă, pe care însă nu le-a prestat, și cu nevasta bolnavă, și cu droaia de copii pe cap, și cu iarna în coaste, plus ceva datorii la cârciumă că zicea să mai ia și el câte un rachiu ca să-i treacă amarul. Ce să-i faci? Meteahnă mai veche... încă de pe vremea când era și el gospodar. Dar acum numai vântul îi fluiera prin șură și copiii scânceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Un câine schelălăi, primind un picior. Ea se opri și-l mângâie distantă. Avea în buzunar un pachet. Îl scoase și i-l dădu. Pe restul pe care-i întâlni în cale îi ocoli. Nu mai avea. Trecu pe lângă o cârciumă. Era întuneric beznă. Pe acei oameni îi mai lumina doar un vis, iar pe cei ce-și pierduseră orice urmă de umanitate nu-i mai trezea nimic. (Sau să fie asta umanitatea -o haită de bețivi, din nefericire treji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
căutători de aur. Erau doi străini, și erau și unul pentru celălalt. Bineînțeles că nu aveau încredere unul în altul, nici măcar nu-și vorbeau mult. Nu erau retrași, în alte împrejurări s-ar fi împăcat chiar bine. Se întâlniseră la cârciumă, unde băuseră împreună. Și le veni ideea să facă afacerea. Cel cu harta îl alesese pe celălalt, intenționat căutase un străin. Așa că de unde să știe el pe cine are în fața sa, ce se afla în omul pe a cărui față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți banii la cârciuma din colțul P 14 Rareș Tiron străzii, iar, cam o dată la două-trei luni, își mai cumpăra și câte o carte de la librărie, nu ca s o citească, ci ca s-o colecționeze, căci știa că întotdeauna o bibliotecă dă bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la asta, și gata cu problemele! La urma urmelor, nici măcar n-am prădat cine știe ce; este doar un fleac ce se poate trece cu vederea ușor...”, și încheind astfel, el continuă să meargă mai departe. Drumul ce lega locuința sa de cârciuma la care trebuia s-ajungă nu era prea lung, însă este cu adevărat de mirare cum mii de gânduri îi străbătură tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr Istorisiri nesănătoase fericirii 165
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tare și ritmic clopotele; dangătul lor gros era mai aparte astăzi, parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate drogurile lumii și desfătat voi fi de tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cumpere drogurile pe datorie. „Trebuie să mă creadă și să-mi vândă pe datorie, doar le sunt un client fidel, cel mai credincios client, pe care-l au!” Și astfel, cu acest gând în minte, el purcese cu emoții spre cârciuma sufletului său, tocmai pentru a și-l pune și-n practică. Și, spre adânca lui surprindere, nu fu deloc refuzat. Totul decurse exact așa cum își închipuise el acasă că va decurge. Aproape că-i venea să strige de bucurie, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]