773 matches
-
în mâini. Apoi ridică ochii către bătrânul Coropciuc, care își netezi mustățile și încuviință. Atunci fetița închise cartea și i-o întinse. — Te întrebi dacă așa ceva s-ar fi putut întâmpla vreodată, spuse Maca. De afară se auzea larma mușteriilor. Cârciumarul îi găzduise pe cei trei într-o cămăruță din spate. „ăsta e separeul pentru domni“, spusese. „Și de ce nu ne-ai chemat până acum aici ?“, întrebase Maca, intrând în odăița strâmtă, cu masa și scaunele ei și, pe pereți, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o ciocolată. Tili o prinse de mână : — Numele tău e Smaranda, nu-i așa ? Ea încuviință, fâstâcindu-se, apoi o zbughi după șuierul uriașului, care se auzea din stradă. — De unde ai știut cum o cheamă ? întrebă Jenică. Se întoarse spre cârciumar : Ne-ai zis vreodată cum o cheamă ? Coropciuc zâmbi și, cum le scotea la iveală pe rând, lămuri o nouă taină. — De la aură. Așa-i, băiete ? — De-asta are și darul cititului, adăugă Maca. Coropciuc terminase de aranjat paharele. Își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altfel de boală. Nu că-i place să citească, de fapt, nici nu știe dacă i-ar fi plăcut sau nu. Problema e că nu poate să citească. Nu recunoaște literele și nu poate să le lege unele de altele. Cârciumarul nu era omul care să-și bată joc de ei. Și totuși. — Cum se poate una ca asta ? se miră Maca. Doar ne-a citit de atâtea ori. Mai ceva ca un om mare... Coropciuc arătă spre cartea pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
este vorba doar de un simplu transfer de consum și de muncă? Da, un ministru se vede cu o masă mai dichisită este adevărat; dar un agricultor rămâne cu un câmp prost desecat și acest lucru este la fel de adevărat. Un cârciumar parizian a câștigat o sută de parale, sunt de acord cu dumneavoastră; dar fiți și dumneavoastră de acord cu mine că un terasier provincial a ratat ocazia de a câștiga cinci franci. Tot ce putem spune este că meniul oficial
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a câștigat o sută de parale, sunt de acord cu dumneavoastră; dar fiți și dumneavoastră de acord cu mine că un terasier provincial a ratat ocazia de a câștiga cinci franci. Tot ce putem spune este că meniul oficial și cârciumarul satisfăcut sunt ceea ce se vede; câmpul inundat și terasierul rămas fără muncă sunt ceea ce nu se vede. Dumnezeule! Ce chin să dovedești, în economia politică, că doi plus doi fac patru; și dacă reușiți cumva, vi se strigă: "e așa
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
învăluirile trecutului această limbă? Prin unul din ei și-au câștigat neamul românesc un loc la soare? De când rachiul este un element de civilizație? Prin legea monopolului băuturilor spirtoase s-au hotărât ca numai alegători în comună să poată fi cârciumari la țară. Cu drept cuvânt. Ce garanții poate da o venitură, un nimene, un sudit chezaro-crăiesc că băuturile nu vor fi falșificate, cum și sunt, deci stricăcioase sănătății. Deja deputații țărani din adunarea adhoc s-au plâns prin memoriul lor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sat exista o moară cu motor și o gospodărie agricolă mare. În anul 1928, în satul de reședință al comunei își aveau sediul percepta (percepția) fiscală și banca populară „Prevederea”. În comună figurau, ca meșteri și meseriași: 1 cizmar, 1 cârciumar, 1 croitor, o moașă, 2 rotari și 1 tâmplar. În comună mai erau 6 agricultori cu peste 30 ha de pământ și 3 mori cu motor. În anul 1930 satul și comuna Oncești erau la plasa Stănișești, județul Tecuci. Comuna
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Breban din Don Juan beau whisky și apoi improvizează un fel de ruletă pe dezbrăcate, rotind sticla paralelipipedică. La apogeu, bărbații îți schimbă între ei partenerele. Abstinența e dureroasă! Un personaj al lui Cătălin Țârlea trăiește clipe de coșmar: toți cârciumarii refuză să-i ofere carburantul necesar cu formularea „Pas d’alcool!” Din fericire pentru el, e chiar un coșmar, consecință a unei beții din ziua precedentă. La Dumitru Ungureanu, originar din Argeș, apar Prunele electrice care crează o țuică de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
și... se apucă la rându-i de treabă. În lumea bună însă. Tariful urcă rapid la 5000 de lei. O scrisoare, așadar, poate schimba viața unui personaj. Chiar dacă e mistificată, așa cum se întâmplă cu vestea morții fratelui său brigand către cârciumarul din În vreme de război. Întrebarea: „Credeai că-am murit, neică?” ar putea căpăta răspunsul legitim: „Dacă așa mi s-a comunicat în scris...” Alteori, depeșa nu are nici o consecință, pentru că vine prea târziu. Precum telegrama că lemnele vor fi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
e povestea deschiderii unui astfel de cartier care capătă rapid cei doi poli ai axei lumii: cârciuma lui Stere și biserica lui Popa Metru. Stere și vecinii săi ridică niște baracamente. Unele se surpă sub o ploaie mai puternică. Ulterior, cârciumarul înlocuiește cheresteaua cu zidul de cărămidă. Dar vecinii rămân inevitabil la chirpici. Eugen Barbu nu intră foarte mult în detalii arhitectonice, mai ales că în Cuțarida nu e rost de construcții elaborate. Ne întoarcem așadar la G.Călinescu și la
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Până la urmă, de ce miercuri se numește miercuri, iar alb se numește alb. Adică este ceva ce s-a numit așa fără prea multe marafeturi, și așa a rămas. De unde să știu eu toate acestea despre susnumitul vin? Ce, eu sunt cârciumar sau barman? Ia mai slăbiți-mă cu întrebările despre vin, că nu vă răspund. Am devenit așa deodată abstinent. Cât privește cartea aceasta, pot să vă dau unele relații, doar așa la ureche, ca să nu audă și ceilalți. Năucit de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mulțumit e, Căci ploaia plouă-n orișice zi. LEAR: Așa-i, băiete. Du-ne la colibă. BUFONUL: E-o noapte tocmai să răcorești o curtezana. Voi spune-o profeție pînă plec: Cînd preoțimea vorbe și nu fapte-și cere, Cînd cîrciumarii toarnă apă-n bere, Cînd nobilii dau lecții la croitori No heretics burned, but wenches' suitors; When every case în law is right, No squire în debt nor no poor knight; When slanders do not live în tongues; Nor cutpurses
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
aceea lungă și veni la masa ceea lungă. - Vreau să mănânc ceva, orice ai la ora aceasta iar de băut, vreau vin. Murgoci nici nu se mișcă de lângă masă, parcă așteptând să mai audă ceva. Omul ridică privirea, văzu cârciumarul că era tot acolo, așteptând. Zâmbi în colțul gurii și zise: E vorba de bani, nu-i așa? Nu am bani, nici măcar un ban dar stai un pic... Se scotoci în buzunarul larg al pantalonilor și scoase un ceas de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din când în când scrutător și la posesorul lui, acesta zâmbi amar, „Nu este de furat! N-aș fi în stare, ehei...” cine mai știe ce-l făcu să scoată acel „ehei”, dar poate tocmai acest lucru îl făcu pe cârciumar să se îndrepte spre tejgheaua lui ținând ceasul de lanțul subțire și fin, depărtat mult de corp ca și cum ar fi dus un șoarece mort ținându-l de coadă. Dispăru pe ușă undeva în spate, nimeni din încăperea ceea joasă nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la muzeu, am auzit că la Ploiești este un muzeu al ceasului. Acolo o să-l dau.” Tăcu deodată, ceva dureros trecu pe fața sa, se ridică în picioare drept, fără să se clatine deși băuse destul și porni spre ieșire. Cârciumarul strigă după el, „Vezi că buda-i în stânga, drept în fundul curții”. Ușa s-a închis cu un clămpănit sec din urma lui și așa a rămas. Am așteptat noi o bună bucată de vreme ca să revină însă în zadar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
frica față de Dumnezeu, insuflându-le cultul pentru muncă și pentru cinste. Viața lor spirituală era călăuzită de singurele instituții existente în localitate: școala, biserica și mai târziu căminul cultural. Evident, nu puteau lipsi din peisajul social rural din acele vremuri cârciumarii, micii negustori cu dugheni înghesuite în încăperi mici și întunecoase, comercianții ambulanți ce cutreierau satele cu fel de fel de obiecte poleite și de proastă calitate, care luau ochii fetelor și nevestelor tinere, cerșetorii proveniți din mahalalele sărace ale Botoșanilor
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
tu trăiești puțin. Se zice chiar: „Ți-a băut anii.“ Tînărul e bucuros că zice: „Ți-am băut bătrîneța.“ Se zice cînd cîntă gîtul că acela va bea și se va veseli. Cînd bei vin din capacul ploștii te mînii. Cîrciumarii bagă lipitori în vin ca să se lipească lumea de vin ca lipitoarea (să vie la cîrciumă). Se crede că spre a dezbara pe un bețiv de băutura rachiului este bine a pune unui mort un ban în gură, care, a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
beie acela care vrea să se lese de rachiu. Se crede că un bețiv se poate dezbara de urîta lui patimă dacă se ia o bucată de slănină și se pune, prin cineva, într-un pat în care doarme un [cîrciumar] jidov. Acolo trebuie să steie slă nina trei nopți. Cînd se pune slănina în pat, trebuie să se zică cuvintele: „Cum se leapădă jidovul de slănină și de mîncările noastre, așa să se lepede N. de casa și de băutura
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
timid și circumspect măcelăriei. A.I. m-a văzut și mi-a făcut un semn de nabab, gen "hai, fie, vino, dacă tot ai șansa să mă cunoști"!... Am intrat cu un pas stîngaci: știam că doar polițaii, securiștii, activiștii și cîrciumarii sînt serviți, în mod frecvent pe sub tejghea! Omul meu era bine dispus; mi-a arătat un butuc de măcelar de vreo 60 de cm. diametru, înalt cam de un metru. Și, mîngîindu-l, a susurat: "De-acuma-s cineva! Am butucul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai devreme cabinele clădite din cearșafuri la capetele saloanelor și purtau zvonuri tîrșindu-și tîrlicii somnoroși pe mozaicul obosit dintre paturi. Bolnavii înfofoliți în pături se întorceau pe o rînă unul spre altul: dacă e așa la ce să mai trăiești? Cîrciumarii te otrăvesc pe banii tăi buni. Și scuipînd cu ciudă așteptau toți amănunte." O lume în părăsire găsește cu orice prilej justificare scepticismului vital de care este pătrunsă. Ritmul unei mari secvențe vizuale desfășurate cinematic, prin travelling, pare să se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cărnoși ieșiți din mînecile scurte pînă la coate și se rezemau cu palmele în pardoseala rece." În tot romanul, figura personajului frapează prin dimensiunea urieșească, atenuînd impresia forței prin blîndețea nefirească, muțenia calmă, inocența deplină. Deși Zahei plănuiește răzbunarea pe cîrciumarul care l-a "otrăvit", sortindu-l orbirii, acestea rămân doar vorbe ale nebuniei, rostite în chinurile deznădejdii uimite. Treptat, statura sa herculeană, întreaga făptură gata să ducă la propriu pietre de moară îl transformă într-o forță a locului unde
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
În vreme de război este analizată obsesia lui Stavrache, fratele popei Iancu din Podeni, ajuns în pragul nebuniei. Renunțând la popie, Iancu Georgescu se face șef de bandă de hoți. Este urmărit de jandarmi, lasă averea în grija fratelui Stavrache, cârciumarul, și cu nume schimbat, se înrolează în rândurile voluntarilor care plecau la Plevna, pe front. Stavrache era lacom de bani, dar și fricos, gândindu-se la judecata fratelui său. Se zvonea că Iancu Georgescu ar fi murit în război, dar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și cu nume schimbat, se înrolează în rândurile voluntarilor care plecau la Plevna, pe front. Stavrache era lacom de bani, dar și fricos, gândindu-se la judecata fratelui său. Se zvonea că Iancu Georgescu ar fi murit în război, dar cârciumarul nu era sigur, avea halucinații, i se părea că vede umbra celui crezut mort, în spatele ferestrelor și îi aude vocea: "Credeai c-am murit, neică?" Ultima "năzărire" este într-adevăr înfricoșătoare. Într-o noapte cu viscol, o umbră (fratele viu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
gospodăria în grija baciului Mitrea, pornește la drum, caută semne, cercetează, analizează răspunsurile, atitudinile, poposește la Bicaz, la Călugăreni, la Fărcașa, la Borca, unde întâlnește un botez, la Cruci, unde era nuntă, la Dorna, apoi spre Neagra, Sabasa, Suha. De la cârciumar află că Nechifor Lipan era cu doi oieri, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, care s-au îmbogățit peste noapte. La Suha, l-au găsit pe Lupu, câinele lui Nechifor Lipan, la un gospodar. În această zonă, unul dintre cei trei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
conștiința lui realul se metamorfozează în fantastic. În Moara cu noroc, Ghiță acționează la întâmplare, setea de înavuțire îl domină, umanitatea din el dispare treptat. Protagonistul e un om slab, lipsit de voință, care parcurge drumul de la cizmarul cinstit la cârciumarul terorizat de bani. Obsedat de avere, Ghiță intră în degringoladă morală odată cu sosirea lui Lică Sămădăul, la hanul Moara cu noroc. Având o fire demonică, acesta din urmă îl obligă la complicitate pe cârciumar și-i pregătește treptat finalul tragic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]