926 matches
-
anumită perioadă istorică, de social, răzbate în situații oripilante. Mai mult decât roman, Viața la țară e un poem al vieții câmpenești, o rapsodie a Bărăganului. Existențele omenești se consumă într-un cadru maiestuos, cu lanuri de grâu mișcătoare și cârduri de dropii, cu o baltă colcăind de pește, împrejmuită de perdele de trestii, peste care zboară gâște și rațe sălbatice, lișițe, găinușe de baltă, cucove și unde înoată lebede. Drumul străbătut într-o dimineață estivală de familiile Murguleț și Comăneșteanu
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
omului și asupra universului (în acest sens sunt invocate o serie de tablouri din natură care pot fi și surse de inspirație pentru diverse activități de euritmie: frunzele care dansează toamna sub adierea vântului ca niște păsări ce zboară în cârduri; frunzisul colorat care porneste o horă înainte de a fi aspirat într-un vârtej ascendent ce ridică în urmă praful; progresia nisipului în desert; norii mari și cu diverse forme rătăcind pe cerul de vară; baletul fulgilor de nea în nopțile
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
crede în singurătatea îndoliată de pe via dolorosa sau în zodia destrămării, iar privirea nu i se încețoșează de umbra păcatului. Tonalitatea versurilor ocolește dojana, ba mai mult, nu degajă asprime „ioanică”. Figura „preabunului Ioan”, cel ce vorbește de Apocalipsă „deasupra cârdului de gâște plutind”, iar apoi „se sfâșie în pustie”, după ce și-a îndemnat semenii să nu ia în deșert numele Domnului, domină ciclurile din Frigul și frica. Poemele afirmă nădejdea creștină, susținută de „bucuria întrebării”, care caută să descifreze secretul
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
zgomotul pe care-l făceau cînd despicau „britul“. Văzute din vîrful catargului, mai ales cînd se opreau și rămîneau locului o clipă, siluetele lor negre și mătăhăloase aduceau mai degrabă cu niște stînci neînsuflețite, decît cu orice altceva. Și, așa cum cîrdurile de elefanți culcați îi apar, de la distanță, străinului ce străbate întinsele regiuni de vînătoare din India, ca niște movile negre și golașe - tot astfel îi apar și acești leviatani aceluia care-i zărește pentru prima oară. Iar cînd îi recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se cheamă un vas „curat“, adică gol, meritîndu-și astfel din plin numele de Jungfrau îFecioara). După ce-și umplu bidonul, Derick plecă; dar ambarcațiunea lui nu ajunsese încă la bordul Fecioarei, cînd de pe catargele ambelor vase fură semnalate aproape simultan cîrduri de balene; iar Derick se arătă atît de nerăbdător să pornească la vînătoare, încît, fără a se mai opri ca să-și depună la bord polonicul și bidonul, își întoarse ambarcațiunea și porni în urmărirea uriașilor furnizori de ulei pentru lampă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmărirea uriașilor furnizori de ulei pentru lampă. Cum balenele fuseseră reperate în partea de sub vînt, ambarcațiunea lui și celelalte trei ambarcațiuni germane, care-o urmară în curmei, aveau un avans considerabil față de ale noastre. în total erau opt balene - un cîrd de mărime obișnuită. Vizibil alarmate, înotau ca repeziciune contra vîntului, atingîndu-se una pe alta, întocmai ca niște cai înhămați la același atelaj, în urma lor rămînea o dîră lată, ca un sui de pergament care s-ar fi desfășurat necontenit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stînjeni înapoia celorlalte balene, înota un enorm taur bătrîn și cocoșat care, din pricina ritmului ceva mai domol, precum și din pricina ciudatelor incrustații gălbui ce i se vedeau pe spinare, părea suferind de gălbinare sau de vreo altă boală. Apartenența lui la cîrdul balenelor părea îndoielnică, deoarece asemenea leviatani venerabili nu prea sînt sociabili din fire. Totuși, se ținea scai de celelalte, măcar că apele răscolite de trupurile lor îi întîrziau înaintarea, după cum o dovedea hula albă ce se forma la botul său masiv
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de viață și de moarte ale balenei; fiece vîslaș le simți deslușit, pe locul unde stătea. în clipa următoare, ambarcațiunile, ușurate aproape în întregime de presiunea exercitată asupra provelor, săriră în aer, așa cum sare un mic aisberg de pe care un cîrd de urși albi se aruncă speriați în valuri. Ă Trageți! trageți! strigă Starbuck. Se ridică la suprafață. Saulele, pînă mai adineaori întinse la maximum, erau acum azvîrlite în ambarcațiuni și încolăcite în grabă, așa ude cum erau; nu peste multă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
într-o dispoziție dantescă, vei vedea diavoli; dacă ești în starea sufletească a unui Isaia, vei vedea arhangheli. Cocoțat în vîrful catargului corabiei mele, în zorii unei zile, cînd răsăritul împurpura cerul și oceanul, am zărit deodată la orizont un cîrd mare de balene, îndreptîndu-se buluc spre soare și vibrînd o clipă la unison, cu aripile cozilor lor. Mi s-a părut atunci că o asemenea scenă de adorație a zeilor n-a fost privită niciodată, nici măcar în Persia, patria închinătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la coada asta vînjoasă, cu atît îmi deplîng neputința de a o descrie cum se cuvine. Ea are adesea unele gesturi care, deși ar face cinste unei mîini omenești, rămîn pe de-a-ntregul inexplicabile. Din cînd în cînd, într-un cîrd numeros, aceste gesturi misterioase sînt atît de remarcabile, încît unii vînători spun că ele ar fi înrudite cu semnele și simbolurile francmasonilor și că, prin aceste mijloace, balenele duc o discuție inteligentă cu lumea. Dar trupul balenei are și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înfățișă ochilor. în treacăt fie spus, din pricina neobositei rîvne cu care au fost vînați în ultima vreme pe toate cele patru oceane, cașaloții nu mai înoată în mici grupuri răzlețe, cum făceau aproape invariabil odinioară, ci se întîlnesc adesea în cîrduri enorme, cuprinzînd uneori atîtea exemplare, încît ai crede că numeroase triburi de cașaloți s-ar fi unit, jurînd solemn să-și acorde asistență și protecție mutuală. Tocmai acestei uniri a cașaloților în caravane imense, i se poate atribui împrejurarea că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balene păreau agitate, precum am mai spus, turma în întregul ei nici nu se retrăgea, nici nu înainta, ci rămînea pe loc. Așa cum se obișnuiește în asemenea cazuri, ambarcațiunile se despărțiră numaidecît, fiecare îndreptîndu-se înspre vreun cașalot rămas la periferia cîrdului. Peste vreo trei minute, Queequeg își lansă harponul; cașalotul atins ne împroșcă fețele cu un șuvoi de spumă orbitoare și o luă la fugă, cu iuțeala fulgerului, spre inima turmei, tîrîndu-ne după el. Deși, în asemenea împrejurări, această mișcare a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
au petrecut lucrurile, spuse Ahab, poruncitor. Ă Pentru prima oară în viața mea navigam la Ecuator, începu englezul. Pe vremea aceea n-aveam habar de existența Balenei Albe. Ei bine, într-o zi, am lăsat la apă ambarcațiunile pentru un cîrd de patru sau cinci balene, iar ambarcațiunea mea s-a prins de una dintre ele - era un adevărat cal de circ, care se învîrtea de jur-împrejur, astfel încît echipajul meu izbutea cu greu să-și țină echilibrul, șezînd cu fundurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Da, da, ale mele, harpoanele mele! strigă Ahab cu exaltare în glas. Dar continuă! Ă Atunci, lasă-mă să vorbesc, spuse englezul, cu umor. Ei bine, străbunicul ăla venerabil, cu capul și cu cocoașa albe, se repezi drept în cîrd, mușcînd cu furie saula harponului meu, înfipt în balena aceea. Ă Da, da, voia desigur s-o taie, ca să slobozească balena prinsă de voi - e unul din trucurile ei, o cunosc eu bine! Ă Nu știu precis cum s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
statistică. Dacă ne gîndim bine, nu constituie un argument în favoarea tezei privitoare la stingerea treptată a cașalotului ca specie, nici faptul că, pînă nu demult - pînă pe la sfîrșitul secolului trecut, să zicem - întîlneai pe mare mult mai des decît acum, cîrduri mici de leviatani și, în consecință, expedițiile nu durau atît și erau mai rentabile. Căci, așa cum am mai arătat, balenele astea, influențate pe semne de vreun instinct de conservare, înoată acum în caravane uriașe, astfel încît solitarii, cuplurile, cîrdurile mici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acum, cîrduri mici de leviatani și, în consecință, expedițiile nu durau atît și erau mai rentabile. Căci, așa cum am mai arătat, balenele astea, influențate pe semne de vreun instinct de conservare, înoată acum în caravane uriașe, astfel încît solitarii, cuplurile, cîrdurile mici și „școlile“ de odinioară, alcătuiesc astăzi adevărate armate, ce e drept foarte răzlețite unele de altele. Asta e singura diferență. O teorie la fel de greșită mi se pare a fi aceea care pretinde că balenele furnizoare de „balene“ sînt pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dreapta noastră, să prindem puțină briză proaspătă și astfel, deși osteniți pînă atunci, să ne simțim, cu bucurie, pînzele umflîndu-se. Așa păru că se-ntîmplă și cu „Pecjuod“. A doua zi după întîlnirea noastră cu Burlacul cel vesel, am reperat un cîrd de balene șiam omorît patru - dintre care una atinsă de harponul lui Ahab. Era tîrziu după-amiază; cînd se sfîrșiră toate fazele sîngeroasei lupte, iar soarele și balena mureau în tăcere, plutind pe bolta și pe marea scăldate în frumoasa lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Unde era? exclamă Ahab, înaintînd spre celălalt. N-ai ucis-o! n-ai ucis-o! Spune-mi cum a fost? Ă Se pare că, spre sfîrșitul după-amiezii din ajun, în timp ce trei ambarcațiuni ale corabiei străine urmăreau de zor un cîrd de balene, ce le atrăseseră la o distanță de patru sau cinci mile de corabie, capul și cocoașa albă a lui Moby Dick ieșiseră pe neașteptate la iveală din marea albastră, nu departe, sub vînt; atunci, fu lăsată grabnic la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Din clăile năpădite de mâl ori de pe moțurile de porumb răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și sânge de nouă frați. Aista lung și bălos ca un șerpe e burete de bubă, burete pucios, care pute în pădure a hoit. Dincoace e văcălia, buretele de nuc. Ajungând la capătul cărării care ieșea în hudiță, de acolo cârdul bătrânelor se risipi. Păscărița o lua la deal împreună cu Bocoaia, a treia casă mai încolo rămânea Aglaia, iar Burlăcița cu baba Băltoaia și femeia cea tânără coborau la vale. Surdă și ea, Burlăcița vorbea tare, ca s-audă. - Doamne, liță
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma lor, Vestala Mamă închide și răsucește cheia în broască. Le aude pe fete frecând de zor, unul de altul, două bucăți de lemn sfânt. Trage aer pe nări. Bun! Se simte deja mirosul de fum. — Dați acum fuga
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
germinative, intelectuale, spirituale care vor pătrunde în structura tânărului Harap-Alb pe calea arhaică a inițierii. Flămânzilă este, însă și profetic și are o mentalitate individuală, bine conturată, în măsura populară a ideii(„și-a pus el, împăratul Roș, boii în cârd cu dracul, dar are să-i scoată fără coarne”). Înțelepciunea sa este pasivă, nu se manifestă creator ci împăciuitor, reacția sa cu privire conflictul din casa de aramă (spațiul simbolic al coacerii, al formării din punct de vedere psihologic,mental) fiind
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
de vultur lunga vale o măsoară. Șapte ani de când plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulți. {EminescuOpI 84} - " Bună vreme, măi băiete! " - " Mulțămim, voinic străin! " - " Cum te chiamă, măi copile? " - " Ca pe tată-meu - Călin; Mama-mi spune cîte-odată, de-o întreb: a cui-s, mamă? Sburătoru-ți este tată și pe el Călin îl
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
eu știu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adînc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi; Eu te văd răpit de farmec Cum îngîni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Și privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe Clipe dulci se par ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
strâns legați de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute și în tot acest timp samuraiul și unchiul său îi priviră tăcuți, fără nici o expresie pe chip. Din cele trei sate au fost aleși trei tineri, toți fără nevastă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]