927 matches
-
cu putință spectacolul sută în sută de necrezut la care am fost eu însumi un actor sau un figurant norocos, acum douăzeci și cinci de ani, cînd prin grădina Sf. Gheorghe ne ațineam după o femelă în dezmăț, ziua nămiaza mare, un cîrd întreg de bărbați, și mai tinerei și mai bătrîiori, și mai spălați și mai nederetecați, dar toți vrăjiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dîră în urma ei
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
pustiit vreo furtună, dar s-au dus, și numai largul câmpiei mai mustește un dor străbun după ele, cercând în fiecare primăvară să lege un freamăt verde peste trupul său pârjolit. S-or fi înălțat pe aici, cândva demult, un cârd de munți cu creste cărunte, răcorite sus, în albăstrimea cerului. Vremea i-o fi măcinat, cutremure mari de pământ le-or fi crăpat temeliile, dar s-au dus munții, și numai păsările câmpiei rătăcesc zile întregi undeva sus, printre nouri
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
o briză albastră de pescăruși ați împachetat amintirile voastre urîte le duceți în colțul enigmatic al gurii (vezi Mona Lisa lui da Vinci) podul va avea trepidații stelele furate iată vă curg din buzunare împrăștiindu-se înapoi pe cer vedeți cîrdul acela vă așteaptă la a doua încercare bineînțeles după ce treceți acest pod interminabil pe sub el curge calea lactee despre care ne-a vorbit atît de frumos profesorul nostru de geografie care acum (scuzați) e mort de-a binelea" (Podul). Eul
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
civilizația urbană? — Nimic din ceea ce e urban nu e civilizat, fornăie barmanul. Orașele sînt niște jungle și oamenii - niște șobolani. De-ăștia ca tine vin tot timpul pe-aici. Fug dintr-un oraș, Își cumpără cincizeci de hectare și un cîrd de oi și cred că o să fie fericiți. Am făcut și eu asta. Chicago, spune bătrînul, o dată nu m-am uitat Înapoi. Am Împușcat o javră din vecini pentru că asculta muzică proastă. Dacă ar fi avut ceva gust, mai trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
batjocură tot ce e englez. Presa acestei mici țărișoare (Kleines Landchen ) batjocorește într-una Anglia; guvernul ei nu lasă să treacă nici o ocazie pentru a face guvernului, englez orice năzbutie imaginabilă și afară de aceasta micul poporaș (Kleines Volkchen ) întreține un cârd de agenți cari se silesc a aduce poporul ce stă sub Anglia la nemulțumire, ba la revoltă chiar. Cu intenție agenții micei țări răspândesc știrea că ea în curând va goni pe engleji și le va lua teritoriul; iar, pentru ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nostru, câștigul meseriașului și a negustorului nostru, numai pentru că Evangelia pe de o parte, Revoluția franceză pe de alta, ne cer frăție. Goniți din marea împărăție rusească în mod sistematic, persecutați în Germania, rău văzuți în Austro-Ungaria, evreii trec în cârduri marginile țării noastre și află aci, sub un guvern și o legislațiune demagogică, un teren de esploatare cum nu-l mai aflaseră undeva; mai mult, ei află în Grădiștenii noștri, în vânătorii de aur ai noului Byzanț, niște aprigi apărători
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu evreii singuri vor fi de vină la starea rea a populațiunilor rurale din Rusia, dar unul din factorii esențiali și vădiți ai acelei mizerii sunt ei. De acolo măsura, bună poate pentru Rusia, rea pentru noi, de-a espedia cârduri întregi în România cu paspoarte în regulă, de-a împinge pe alții să treacă noaptea fără pasport granițele țării noastre. Nu trebuie să fie cineva un observator tocmai adânc pentru a vedea că România geme de evrei rusești. Noaptea, ulițele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Poarta se mișcă. O armată împărătească comandată de Zeherin și de Ceaușoglu apăru la 1729 înaintea orașului Scutari. Bătut la câmp limpede, Cara Mahmud adună puteri nouă împrejurul său, căci mai cu seamă neamurile catolice de la munte îi veneau în cârduri în ajutor; cu aceștia irupse din castelul Scutari și din oraș și bătu cu totul oștirea împărătească. Steaua lui Cara Mahmud ajunsese în zenit. Declarat rebel din partea Porții, el rupse orice relații cu aceasta, până ce un incident neașteptat dete lucrurilor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
toți oamenii săi, bătrânul leu se luptă mult timp cu cei 600 de scutarioli aleși contra unei grozave mulțimi. Toți căzură pîn'la cel din urmă. Albanejii își aflaseră Thermophylae al lor. Nici unul din cei aleși nu-și revăzu patria. Cârdurile cele mari însă, risipite, întorcîndu-se în Albania, răspândiră vestea de spaimă din munte-n munte, din vale-n vale. Această bătălie de la Crușa a fost cea mai mare, mai sângeroasă și mai fatală bătălie care a avut loc vreodată între
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mi pusese picioarele pe spinare. Și când reușeam de vedeam ce se mai întâmplă-n urmă, ce constatam? Arătarea aceea mare, cenușie, semeață și lălâie, coborâse între timp Dealul Obrejii. Se-ndreapta spre cele trei podețe, tocmai unde oprisem eu cârdul oilor. Înainte de-a vedea cum avea să se comporte între oi, îmi făceam acum socoteala, ceva-ceva mai liniștit, că, într-un fel, am reușit să-l păcălesc pe lup! Că îl oblig să se oprească între oițe, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a vedea cum avea să se comporte între oi, îmi făceam acum socoteala, ceva-ceva mai liniștit, că, într-un fel, am reușit să-l păcălesc pe lup! Că îl oblig să se oprească între oițe, să-și aleagă din tot cârdul, pe cea care-i place, dar să mă lase pe mine-n pace. Gândul acesta îmi sporea, oarecum, încrederea, îmi ușura fuga. Mă și vedeam ajuns acasă și povestind și chiar înflorind totul, dându-mă și crezându-mă iarăși un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în subtext este momentul când reprezentanții ordinii publice, doi polițiști însoțiți de un câine-lup dresat să ia urmele delincvenților, își făcură apariția în ograda păgubașului: "nevasta gospodarului se puse pe bocit, găinile cotcodăcind îngrozite, își făcură vânt peste garduri, un cârd de rațe se buluci în plasa de sârmă, iar dulăul din lanț se repezea în rafale răgușite în direcția vizitatorilor". Semnificația cazului relatat atinge niște dimensiuni grotești, mai ales după ce, timp de săptămâni de intensă supraveghere, lui Săsărman îi dispar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sfîrși imaginația. Parc-ar fi fost personajul despre care învățase la școală, i-a uitat numele, totuși era ceva simplu și scurt, Zoe, Poe, Noe, ceva de genul, în orice caz personajul ăsta a rămas repetent și drept răsplată un cîrd de femei l-a plimbat prin locuri pe care băiețelul, un băiețel ca voi, dorea să le vadă. Însă Marcu prea multe n-a făcut, pentru că libertatea tocmai primită aducea a constrîngere și nu putea să-și scoată din cap
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
comise de turci asupra răniților și prizonierilor ruși. Italia a făcut în același timp un demers analog la Constantinopole. [14 august 1877] ["ÎNAINTE DE CÎTEVA LUNI... Înainte de câteva luni deja " Romînul" începuse a vorbi despre invazia evreilor rusești ca de niște cârduri de corbi cari vin în urma armatelor pentru a se așeza pe câmpiile în care acele s-au luptat. Această comparație puțin măgulitoare pare a fi justă, deși într-un alt înțeles. "Reforma" de duminică conține următoarele detalii asupra rolului acestei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
înalt în picioare, cornele, ei stau drept în sus, sânt ascuțite și numai puțin plecate într-o parte. Fiară sălbatecă și iute, poate să saie ca și caprele de pe-o stâncă pe alta. Pe lângă hotară, despre câmpuri, sânt mari cârduri de cai sălbateci. Oile cele sălbatice caută de pășune îndărăpt hrana lor, căci în grumazul cel scurt nu au nici o încheietură și nu pot să-și întoarcă capul nici într-o parte din a dreapta sau din a stânga. Dintre vitele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
om de treabă când știe că bunul plac al ministrului sau al comitetelor de partid îl zvârle mâni pe uliță oricât de bun ar fi. 3) Înmulțirea clasei proletarilor condeiului, căci la venirea fiecărei nuanțe nouă se așază un nou cârd de postulanți și cumularzi pe spatele bugetului, cari, o dată numai să fi fost funcționari, joacă în urmă rol de victime politice și bat vecinic la ușile acelor miniștri cari sânt dușmani celui ce-au destituit pe victima în cestiune. De-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cumpărat bilet și m-am urcat într-un tren care mergea spre Tokyo. Am coborât la Asagaya, am luat-o spre ieșirea de nord și, urmând indicațiile primite, am ajuns la „Salcia“. Era pustiu acolo. — Tocmai a plecat cu un cârd după el. Ziceau c-o să-și petreacă noaptea la Chidori în Nishiogi. Chelnerița era mai tânără decât mine, calmă, manierată și prietenoasă. Mă întrebam dacă ea o fi fata cu care s-a încurcat Uehara. — Chidori? Unde anume în Nishiogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în acea direcție, și dacă povara morgilor și mașinilor depinde de puterea de ridicare hidraulică de care dispui. Când Napoleon a scăpat din iarna rusească în coșciugul vechi al unei sănii, trecând printre trupele sale ce zăceau moarte ca niște cârduri acoperite de zăpadă, a vorbit trei zile în șir cu Caulaincourt, care probabil nici nu era în stare să-l audă cum trebuie pentru că avea urechile bandajate - iar stăpânul său nu mai putea să se dedea obiceiului lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în față, la vatman, de unde puteam privi întreb vagonul și unde aveam la îndemână ranga pe care o țin vatmanii cu ei ca să verifice șinele prin gaura din podea. Eram sigur că zdrahonul mă urmărea într-unul din taxiurile din cârdul de mașini ce tresăreau și aruncau scânteieri de gaze de eșapament în această stradă mârșavă, anostă, fierbinte și brutală. Mă simțeam hărțuit de ura pe care o simțeam pentru ea, și pentru faptul că mă târăsc în vagonul ăla. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tot soiul de unghere mă lovi mirosul de mâncare picantă pusă la prăjit și-mi făcu stomacul să cânte. Poate o să-mi iau o samosa cu legume, mai Încolo. La taraba unde se făceau coafuri Împletite era mare Înghesuială. Un cârd de școlari francezi chicoteau, stând la coadă ca să li se Împletească fire colorate În buclele lor deja sclipitoare. Hotărât lucru, copiii de pe continent se spală mai des pe cap. Chiar și băieții păreau a folosi balsam În mod frecvent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iar în 2007 scriitorul a fost finalist al Premiului Pulitzer. Intriga celui mai recent roman al său, Cel care cheamă ecoul, este simplă: „Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul (de cocori) din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță. Se rotește, apoi se așază din nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
e ceva specific locului. Bărăganul Începe să-mi pară un fel de Academie militară. Aici totul are un aer de ogradă oltenească, e ceva neglijent În tot ce se află În jur și te aștepți ca În orice clipă un cîrd de gîște să străbată peisajul, țîșnind din gardul viu aproape uscat, printre picioarele soldaților care se deplasează În coloană. Ai senzația că, petrecerile lor de sîmbătă seara stau În jurul focului, În fața dormitoarelor, pasîndu-și o sticlă cu o băutură puturoasă, sărind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
omului și asupra universului (în acest sens sunt invocate o serie de tablouri din natură care pot fi și surse de inspirație pentru diverse activități de euritmie: frunzele care dansează toamna sub adierea vântului ca niște păsări ce zboară în cârduri; frunzisul colorat care porneste o horă înainte de a fi aspirat într-un vârtej ascendent ce ridică în urmă praful; progresia nisipului în desert; norii mari și cu diverse forme rătăcind pe cerul de vară; baletul fulgilor de nea în nopțile
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]