2,562 matches
-
durerilor poporului,... bla, bla, bla, ca de obicei. Stupoare! Cârciuma se umplu de un aer triumfal iar Brabete încercă să-și holbeze ochii. Deși nu a reușit, efortul l-a făcut să transpire abundent, prin urmare, se șterge cu o cârpă, aceeași cu care se făcea, din când în când, fără exagerare, că lustruiește paharele. Veselia capătă dimensiuni cosmice, se strigă tot felul de măscări, se dă cu basca de pământ, Vergică este înjurat cu drag și se comandă băutură din
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
senzație plăcută răcorindu-i sufletul ce fierbea ca un vulcan. Oamenii sunt niște stupizi, conchise, și merse în baie să-și spele mâinile și să le clătească cu oțet pentru a înlătura mirosul de clor. De asemenea, badijonă cu o cârpă înmuiată în oțet și lada frigorifică, îi lăsă ușa întredeschisă și merse în sufragerie. Câtva timp încercă să citească romanul început, dar văzând că nu se poate concentra, luă telecomanda și întinzându-se pe canapea căută o emisiune care să
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
cunoscut pe tata, el care era un om sobru, aproape taciturn, să se comporte așa...): “E unul lîngă statuia din centru, stă pe jos și construiește castele din nisip ud, apoi așează peste ele, peste toate turnurile și anexele o cîrpă, o lasă puțin, apoi scoate un chibrit și îi dă foc; cîrpa, puțin udă, începe să ardă, sfîrîie întreaga construcție din toate încheieturile, e formidabil, trebuie neapărat să te duci să vezi, nici nu e departe de aici, dacă sînt
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
se comporte așa...): “E unul lîngă statuia din centru, stă pe jos și construiește castele din nisip ud, apoi așează peste ele, peste toate turnurile și anexele o cîrpă, o lasă puțin, apoi scoate un chibrit și îi dă foc; cîrpa, puțin udă, începe să ardă, sfîrîie întreaga construcție din toate încheieturile, e formidabil, trebuie neapărat să te duci să vezi, nici nu e departe de aici, dacă sînt vreo o sută de metri, e formidabil!”. Băcanul și meșterul de la magazinul
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
carte cu poze sau basme cu pitici, zâne, vrăjitori. Mai norocoși erau aceia care aveau frați și surori școlari, așa cum am fost eu. Odată, soră-mea, după ce a intrat în vacanță, a aruncat cărțile într-un colț, în favoarea păpușilor de cârpă. Prilej pentru mine să-i șterpelesc minunățiile de cărți cu poze colorate și să mă holbez la mulțimile de litere și cifre înșirate pe sub sau printre poze. Eram uimit și în același timp intrigat de înșiruirea respectivelor semne, pentru mine
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
mai povestești nimic! Îi șopti Irina. Camelia a tăcut. Au intrat în sufragerie zâmbind. Atenționate de Maria, celelalte două tinere au zâmbit amabil la salut, fără să pună vreo întrebare. Dar Irina glumi: - Ce credeați, că au sosit omuleții de cârpă? Surpriza asta o să ne-o facă tanti mai spre ziuă, să avem și noi cu cine pleca acasă. Până atunci, faceți cunoștință cu tânăra mea vecină din bloc, Camelia. A, nu, ea nu este singură ca noi. Are bărbat... - Doamna
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
am încurcat! Am prins eu unul, dar l-am aruncat înapoi, în mocirlă. Ha, ha, ha! Adică...în baltă. (râde) Cred că am băut cam mult, de m-am amețit așa. Ce faci, tanti? Când ne dai păpușoii ăia de cârpă, să avem și noi cu cine dansa? Toate începură să râdă, înțelegând că nu trebuia să pomenească de bărbatul Cameliei. Maria deschise televizorul, spunându-i Irinei: - Nu-ți dau niciun păpușoi! Poți să iei din cămară un sucitor sau un
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
trăiești! Haideți să dansăm și nu mai fi așa mofluză, Violeta! O ridică de pe scaun și o obligă să țopăie cu ea. - Hai și voi, ridicați-vă și voi! Poate vă aduce anișorul niște bărbați. - De care, glumi Violeta, de cârpă sau de lemn? Irina o luă la dans pe Nicoleta, glumind și ea: - Până apar omuleții de cârpă, hai să te învârți cu mine! Referință Bibliografică: NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 10 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
să țopăie cu ea. - Hai și voi, ridicați-vă și voi! Poate vă aduce anișorul niște bărbați. - De care, glumi Violeta, de cârpă sau de lemn? Irina o luă la dans pe Nicoleta, glumind și ea: - Până apar omuleții de cârpă, hai să te învârți cu mine! Referință Bibliografică: NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 10 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
doar patru ore, așa că mi-ești dator . Lustruiește -mi pantofii sau te dau pe mâna poliției ! Nu avea nevoie de complicații , înțelegea că este un fugar, ajuns acum o slugă . Se simțea murdar până în măduva oaselor ,la fel ca și cârpa pe care hidosul bătrân cu strungăreața neagră, i-o întindea acum în față. Se apleacă,scuipă cu scârbă și începe să dea luciu scarpeților oribili ce nu mai avuseseră parte de o lustruire amănunțită din vremuri ancestrale. Fiecare urmă de
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
celui interesat orice. Ceea ce trebuie. Îndemnul la moderație. La supunere. Bărbații au în zestrea lor biologică tendința de a se instala în fruntea unui grup. Fiecare mascul e un potențial lider. Trebuie „eunucizat”. În plan mental. Să se simtă o cârpă. Boul din taur. Mulțumit de starea sa. Fericit; să-i placă. E mai simplu să crești iepuri carnivori; să-i asmuți, într-o bună zi, împotriva semenilor tăi. Să demonstrezi ce? O societate nu naște filozofi de dragul filozofiei și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
puține, aveam un spirit reformator. Să fii vopsit cu Gallus, să ai pene înfipte sub banderola de pe frunte, să ai arc și să scoți un uuuuuuu... care să bage în sperieți pe oricine. Uneori, tomahawk din lemn și scalpuri din cârpă la brâu. Chestii facultative. Aveam o pipă comună în care vâram iarbă uscată sau chiștoace de Naționale; în clipe de cumpănă, fumam căzuți adânc pe gânduri. Era bine. Invidioși pe noi, niște puști din strada Omega s-au făcut nemți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Pe ea se găseau o cutie din lemn plină cu cărbuni pentru desen și câteva borcănașe din teracotă pentru cerneală. Probabil că una din călimări se răsturnase, producând o pată pe lemn, care fusese apoi ștearsă În grabă cu o cârpă lăsată pe jos. Printre hârtii se găsea o scrisoare de Însărcinare, cu sigiliul papal, care Îi poruncea meșterului să se deplaseze la Roma pentru executarea unor lucrări de consolidare În complexul mânăstiresc de la San Paolo fuori le Mura. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înghesuiau așteptând cine știe ce. Poetul Își făcu loc Înghiontind Înspre trepte, Încercând să Își salveze veșmintele și să blestemând rânduielile justiției care Îi interziceau să alunge și să risipească toată gloata aceea. Trecu printr-un salt de prima treaptă, Înțesată de cârpele mizerabile pe care vânzătorii Își expuneau mărfurile. După ce Își recăpătă echilibrul, Începu să urce anevoie, atent să nu se ciocnească de cei care coborau. Fu nevoit să dea Înapoi nu o dată, ca să nu fie târât la vale, iar apoi profită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oameni de știință. Ce ar putea avea ei de a face cu mine? — Multe, dacă știința lor e aceea a intrigii. Iar În știința asta, și tu ai putea fi doctor. Baldo nu răspunse, mărginindu-se să treacă mecanic o cârpă umedă peste marginea mesei. Nu numai eu, zise el În cele din urmă. La aceeași oră, În mânăstirea Santa Maria Novella În camera sa, cardinalul de Acquasparta ședea Într-un jilț. Avea fața Întoarsă către mica fereastră de la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ca să-l salveze pe om de la iad... Ia te uită! Îl Înșfăcase iarăși de braț. Eliberându-se din nou din strânsoare, Dante se hotărî În sfârșit să privească scena. În centru, un tinerel Îngenuncheat susținea din spate o fantoșă de cârpă, construită În așa fel Încât să semene cât de cât cu un bărbat despuiat. Pe partea anterioară a capului era schițat un chip grosolan: doi ochi larg deschiși, cavitățile negre ale nărilor și o gură plină de dinți În ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încerca să scrie mînca literele, pe urmă chema păsările să-i ciugulească nasturii sau cerea bomboane să se frece cu ele pe picioare. Băiatul se făcuse mare, avea poluții, Îi Încălzea apă Într-un lighean și o spăla cu o cîrpă pe gît și pe brațe, apoi stătea zile și nopți În șir lîngă patul ei cu o carte În mînă și uita că se află la căpătîiul unei muribunde. CÎnd a vrut să-i aranjeze mai bine pătura a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă ocolească așa se repetă totul mereu crezi că ai scăpat și te Întîlnești tot cu tine ocolul cel mai lung e calea cea mai scurtă spre casă fîlfîit de aripi a zburat o pasăre sau e balotul acela de cîrpe care se rostogolește pe treptele noului complex alimentar are și față pămîntie stafidită aidoma capetelor mici supte În ele conservate cu curara la Muzeul Antipa nu mumiile nu mumiile au demnitatea faraonică a morții materializate bătrîna asta beată cu labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe treptele noului complex alimentar are și față pămîntie stafidită aidoma capetelor mici supte În ele conservate cu curara la Muzeul Antipa nu mumiile nu mumiile au demnitatea faraonică a morții materializate bătrîna asta beată cu labele ei legate-n cîrpe Înconjurată de mere de cornuri de rîuri de lapte și urină pare o plăsmuire a bucolicului În mizerie miasme de organisme putride sunet mic legănat cîntecel nani nani puiul mamii vino rață de-l răsfață și tu pește de mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dumnezeu. Nu reușesc să intru niciodată În pielea personajului, să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și frică. Mă paralizează conștiința păcatului. Și totuși persist, inventez trucuri, găsesc metode, Îi scot din cotloane cu mătura sau cu cîrpa Îmbibată de apă, născocesc incendii, uragane, revărsări, Îi silesc să se apere, Îi aduc În cîmp deschis și lovesc. CÎtă viață zemuind sub pantoful meu. Pentru ce o fi fost zămislită și spre ce aspira În ciclurile ei de creștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l văzură că — Cine? Despre cine vorbiți? — Păi, ce să-ți spui, că tot nu-l știi, ierea unu slăbănog, dă umbla c-o manta veche, ruptă toată, avea o mînă oloagă și o ținea legată de gît Într-o cîrpă, se pripășise pîn cartier de fo cîteva săptămîni. Își făcea de lucru pă la aprozar că-i mai dădea Fănica, a dă să ține cu Gheorghe țiganu, mai o roșie, mai un măr, ce-avea și ea și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alta închizându-se chiar deasupra mea. Tata a mers la chiuvetă să se spele pe mâini și în scurt timp robinetul era plin de lut, iar în canal se scurgea apă maronie și groasă. Și-a șters mâinile de o cârpă de bucătărie și s-a îndreptat spre cuptor. În timp ce se uita prin cratițe, eu am privit-o pe tanti Mae, care fixa în gol cana din fața ei. Tata și-a umplut o farfurie și s-a așezat la masă. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o las pe mama să stea liniștită până dimineață, se va face bine. Sângele a încetat să-i mai curgă, ceea ce era bine, dar pătase tot patul și începuse să devină lipicios pe cearșaf. Am mers și am adus o cârpă udă și i-am șters fața și gâtul, și am dat jos tot sângele care nu era prea întărit. Cum o ștergeam în jurul gurii, m-am uitat la ea. Asta nu era mama, maronie toată și uscată și acoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ușa de la intrare, care își păstra vopseaua căcănie de când m-am mutat. Nu voiam să fiu acuzată că înfrumusețez zona, așa că nu m-am atins de ea. Trântite pe scări păreau a fi niște zdrențe albastre fără contur. Pe măsură ce înaintam, cârpele s-au rearanjat, devenind mai întâi o formă umană și apoi, când mă apropiasem îndeajuns, s-au transformat în Tom Connelly. Ochiul meu deprins mi-a spus că era încă mahmur. Artiștii sunt niște observatori excelenți. M-am așezat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uitat lung după ea. Apoi mi-am adus aminte că am niște tablouri furate de care trebuie să scap. Nu-i timp de odihnă pentru vrăjitoare. 25tc "25" Am ascuns tablourile în spatele dubiței, sub un morman de bucăți de metal, cârpe murdare vechi și alte scule. Mâine mă voi duce la un oficiu poștal departe de unde locuiesc și voi trimite lucrurile astea nenorocite înapoi. în seara asta, cu toate astea la mine, mă simțeam ca un traficant de lucruri furate. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]