600 matches
-
III. Deoarece fiecare gospodărie post-comunistă este implicată într-o multitudine de economii, venitul nu este o măsură bună a capacității de subzistență (vezi Rose și McAllister, 1996). Gospodăriile pot rezista "întin-zînd" resursele, de exemplu luînd mese fără carne duminica sau cîrpind hainele vechi pentru a le face să reziste mai mult, în loc de a cumpăra altele noi. Dar dacă oamenii se lipsesc în mod frecvent de mîncare sau de hainele de care au neapărată nevoie, sau nu-și pot încălzi casele pe
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
scump, c-un personal de zece ori mai numeros și mai netrebnic decât cel de azi, care să se schimbe din trei în trei ani și să se sature toți, căci numai cu libertatea, egalitatea si fraternitate sadea nu se cârpesc toate coatele rupte. Dar să nu ne uităm vorba. Oameni cari nu știu bine scrie și citi în țara noastră sunt mulți și vor fi din ce în ce mai mulți. Toți au dreptul de-a fi funcționari ai statului sub diferite forme și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întreagă băgată în semănături, n-a plătit la termen și un deputat vrea să ia moșia cu prețul jumătate și să se folosească și de semănăturile omului... și tot așa in infinitum. Conservatorii au încercat ani îndelungați de zile a cârpi o clădire a cărei temelie chiar e o mare greșală. Astfel i-am văzut că, înspăimîntați de delapidările de bani publici, de plastografii liberale ș. a. au botezat crimele delicte, ca să vie înaintea tribunalelor, adică înaintea unor oameni cari avea conștiința
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
roadele ce le-am cules ne vine în minte vestitul monolog al lui Sir John Falstaff, în care el dă definiția onorii. Gloria nu se bea, nu se mănâncă, nu se îmbracă, ea nu vindecă oasele sfărmate de ghiulele, nu cârpește mantalele rupte prin care suflă amorțitorul crivăț, nu-nlocuiește porumbul crud pe care l-au mâncat soldații noștri cu pîne caldă, c-un cuvânt gloria ce-o câștigi e frumos lucru, dar pentru dânsa e bine ca omul să nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Mătrăgună cel de viță bună, c-un comanac care când îl punea în cap cădea pe umeri, încît, de nu era arhiereul șolduros, mergea comanacul până jos, ba de mantia părintelui care cîtu-i țara românească nu e ață s-o cârpească, ba de cizmele lui cele încăputate, care când fugea în potloage se oprea, și câte altele de toate. Românii dracului le scosese țiganilor alt crez, alt Tatăl nostru, ba chiar o anume slujbă de Paște, toate acestea păstrate încă în memoria
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să mănînc? Fiindcă îi dădusem toată chenzina și economii nu aveam. Fără să clipească, îmi lua farfuria dinainte și mi-o servea seara din nou, cu vădită încîntare că făcuse o economie. Soția lui, am surprins-o cu un furou cârpit... Se tot urca și cobora pe scara podului și într-o zi când lipsea de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
demoralizarea pentru cei vrednici, care în cele din urmă vor părăsi gospodăria colectivă căutîndu-și alte rosturi, și bunurile pământului vor zăcea neculese pe câmp... Nu pot să prevăd mai mult consecințele care ar decurge: economie în dezordine, măsuri menite să cârpească ici, în timp ce ar plesni dincoace, fiindcă unica măsură, aceea de a se recunoaște un eșec și a se reda oamenilor inițiativa individuală, nu s-ar lua. O să spuneți că producția pe care o dă pământul ar ajunge cu timpul la fel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
revenii să mă așez in fotoliu. Dacă aveți ceva de discutat cu mine, luați loc și faceți-vă datoria. Dar mai întîi cine sînteți?" Ăsta se uita la mine cu un dispreț plictisit și amenințător, se întreba dacă să-mi cârpească sau nu una, ca sa văd imediat cine sânt "Ești arestat, urlă el deodată scos din pepeni, la perete și mâinile sus!" Și cei doi mă apucară de brațe și mă duseră, în timp ce unul cu puternic accent unguresc mă sfătui binevoitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
departe pe la baluri și serate, ca și când (și fără să-i stea rău) ar fi rămas tot domnișoară. Până târziu, dimineața întîi se dregea și se sulemenea și apoi se apuca de treabă. Ce treabă?! Femeia care iubește Spală noapte și cârpește Se scoală de dimineață Și-și dă buza la roșeață Sprâncenele la albeață. De unde! Le punea tot pe ele, pe fete, să spele și să gătească, încît mâinile lor erau veșnic înroșite, în timp ce pe ale ei și le păstra albe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în așternut. 4 Nava era urâtă, lovită, uzată. Numeroase piese care ar fi necesitat înlocuirea, fuseseră doar reparate. Era încă solidă și utilă pentru a fi trasă pe linie moartă, iar proprietarii se gândeau că era mai economicos să o cârpească și să o modifice decât să construiască una nouă. Nu era prea elegantă, iar propulsoarele erau butucănoase. Parcă era un munte de metal, de materiale compozite și de ceramică: un morman de fiare zburător, un monument ridicat în imponderabilitate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai dragă: coloana de apă rece spartă, burlanele crăpate, haznaua înfundată cu ziare, cârpe și mâncare stricată, canalizarea bubuind în pivniță. Nu eram profesori, ci administratori de bloc, sudori, zidari, mecanici, tinichigii, fochiști. Lucram fără mănuși, opream apa, spărgeam zidul, cârpeam găurile din țevi cu ziare și ipsos, așa cum învățasem de la părinții noștri. Îmi pierise zâmbetul, nici de ironii nu mai aveam chef. Devenisem supraveghetorul boxelor (frații „Brothers“ sau muncitorii de la depou le spărgeau trimestrial) și diagnosticianul hidroforului (noaptea, ascultam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
freza. Cât despre zid, el fusese spart de-a dreptul, cu lovituri năpraznice de baros: a doua zi, se căsca o gaură de dimensiunea unui copil, prin care muncitorii săreau în stradă, pe traseul prestabilit. Conducerea reacționase prompt, gaura fusese cârpită cu bare groase de fier-beton, ca la Jilava. În noaptea următoare, muncitorii se înarmaseră cu-o scară mică, metalică, pe care o cimentaseră la rândul lor în perete. Urcai pe ea și pe urmă te sprijineai de barele proaspăt instalate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peștilor morți. Dispăreau în subsol, cu lopeți și târnăcoape, uneori și cu niște furtune zimțate, inelare, bombate ca viermii de mătase. Nimeni nu afla ce fac acolo, reparația dura zile, uneori chiar săptămâni; după ce terminau, plesnea altă conductă. Găurile erau cârpite cu niște cuie mai mari, înfășurate în iarbă uscată (instalatorii îi ziceau „cânepă“: „Ai adus cânepa?“, „Păi cum vrei să-ți închidem spărtura, tataie, dacă n-ai cânepă?!“). Spărturile se astupau cu ziare și cârpe, peste care se turna prenadez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de coadă în armată. Ei, se știe ce-nseamnă un sublocotenent: fierbe sângele în el și n-are de nici unele; mi s-a pus atunci la dispoziție o ordonanță, Nikifor, care tare se mai îngrijea de mica mea gospodărie: aduna, cârpea, răzuia și curăța, și chiar șterpelea tot ce putea, numai ca să înmulțească lucrurile din casă; era un om foarte credincios și cinstit. Eu, desigur, eram aspru, dar drept. Câtva timp s-a întâmplat să staționăm într-un orășel. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dintre cei zece sori, cruțându-l pe ultimul, ca să aibă oamenii lumină și căldură. Însă, din cauza găurii mari din cer, chiar și singurul soare rămas nu putea fi răbdat de pământeni. Așa că Împărăteasa Nüwa a zburat În cer și a cârpit măiestru gaura. Ei bine, tare ne-ar mai fi și nouă de folos Împărăteasa Nüwa. Prevenire și tratare Vestea bună este că toate formele de cancer al pielii, chiar și melanomul, sunt vindecabile dacă sunt depistate În primele faze. Însă
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
617, apud Creția 1956: 117); în acest exemplu, complementul intern apare ca subiect al construcției pasive; (c) verbele intranzitive acceptă și posibilitatea apariției complementului intern exprimat prin substantiv nearticulat, însoțit de un atribut/modificator de tip calificativ 20: Trăiește viață cârpită cu ață (Zanne, P, II, 801, apud Creția 1956: 118) Să zicem noi că mare greșeală au greșit noauă vecinii (Coresi, C2, 47, apud Creția 1956: 118) Și se veseliră veselie îngerească (Ispirescu, L, 70, apud Creția 1956: 118); în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că inflația este ajutată nu doar de lenea unei economii, dar și de un sistem monetar nefericit. Metehnele continuă. Cândva, pe vremea „ciuruitului“, chiar cea mai mică leafă număra măcar 10 din cea mai mare bancnotă, cu care omul Își cârpea tot atâtea nevoi. O asemenea leafă cuprinde acum două-trei hărtii - pardon, plasticuri -, iar nevoile’s Încă mai multe... Și, „Între noi, bărbații“, cărora nu ne venea greu pe atunci să dosim, de ochii vigilenți ai nevestei, o hârtie valoroasă dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai mari, tăicuțu a plantat pomi fructiferi în curte și grădină, aveam prunii, merii și nucii noștri, zicea să nu cerem la lume. Ne luau părinții de copii la muncă, ne învățau să țesem pânză, să tricotăm, să croșetăm, să cârpim frumos cămășuțe și izmănuțe la frați, - și apoi, trebuie să știți, părinții se iubeau tare mult - , așa că anul și copilul era tradiția satului, că am ajuns să fim opt copii, șase băieți și două fete. Am crescut mărișori, ne-au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Îl așteptam pe Andrei să mai zică ceva. și În loc de orice altceva el Îi făcu semn lui Laur spre geantă. De-acum Își Învățase bine meseria de hamal. Se ținea ca un cățel de noi prin aglomerația peronului, cu ochii cârpiți de somn, mut și golit de orice interes sau curiozitate Încotro mergem și ce avem de gând, surâzând parcă-n vis și având grijă totodată să nu ne piardă din ochi. După două stații ne-am dat jos din autobuzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cap, la un pas de stânga mea, așezat cu spatele proptit de zid și cu picioarele lungi În blugi vișinii răscrăcărate pe ciment. Am zguduit de umăr fantoma aia Încotoșmămată care adormise În post. O figură de androgin cu ochi cârpiți de oboseală se ivi din pătură. - Hei! Ce faci? Ce naiba faci? De-o juma’ de an te tot caut! - Hai că!... Se strâmbă, abținându-se parcă din nou să-mi spună tot ce nu reușise să dea afară din ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prin tot corpul, gândurile zboară spre nemărginirea văzduhului, sus, tot mai sus, spre lumina pură a veșniciei..., spre mirifica Nirvăna Închipuită de Buddha Săkya-muni. În curând, În mica „insulă zburătoare” se lasă liniștea binecuvântată. Peste câteva ceasuri, cu ochii Încă cârpiți de somn, privesc pe geamul aeronavei. Mijesc zorii purpurii și soarele molatic se grăbește să-și părăsească culcușul nocturn pentru călătoria milenară pe bolta cerească. Ca la comandă Începe foiala În avion, copii scâncesc din instinct, pe jumătate 164 buimăciți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se uită, se... Eu, cum m-a făcut Dumnezeu cu ambiț, mă scol ca să plecăm: cocoanele nu! că să mai ședem, că Încă nu s-a isprăvit comèdia. Încep să mă-ncruntez la bagabontul și mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui În poblic cu un coate-goale nu vine bine... Mai mă uit eu Încolo, mai mă fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu ochii zgâiți la cocoane
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
-mi tai mie favuridele”) -, dacă negustorul n-ar fi fost om cu greutate; Într- un cu totul alt context, mai restrâns și fără privitori - potrivit ambițului și spuselor lui -, ar fi luat măsuri radicale: „mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui În poblic cu un coate-goale nu vine bine...”. Nararea Întâmplărilor legate de afrontul pe care i-l aduce coate-goale din grădina de vară are rolul de a reconstitui
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Însă l-a oprit În momentul acela, pentru că și-a dat seama că a pierdut războiul și atunci a oprit deportarea... — În rest, nu prea aveați ce face toată ziua? — Nu, nu făceam nimic - nu aveam ce face... Eu mai cârpeam un lucru, mama făcea ceva de mâncare, dar, În rest, n-aveam nimic de făcut. Mai citeam, aveam cărți rusești, dar am Învățat rusa de la localnici. Erau partizani care ne mai aduceau informații, că din altă parte nu aveai de unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ca să fim și noi folositori părinților și ne Întorceam seara. Nimeni nu ne cerea socoteală, să ne Întrebe unde am fost, ce am făcut, dacă am mâncat sau nu, fiecare era preocupat, totuși, să aducă ceva mâncare acasă. Mătușa mai cârpea, că lucrurile se rupeau, mama tot mai cosea și noi, copiii, umblam. O vecină de-a noastră, o familie tot din Rădăuți, Carp, a adus vreo două covoare românești cu flori pe care a reușit să le deșire - și făceau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]