688 matches
-
lovesc, și zăpada care nu a căzut în ele acum o citesc și ploile care n-au fost cad grele, cu litere lichide de plumb, crește în secetă înaltul porumb. Toate se-ntâmplă acum în cărți, acolo își sapă și cârtița mușuroi, dând paginile țărânii de-o parte mâinile mele sunt tot mai moi Se-ndepărtează de ele tot ce-au spălat și le-a ars și le-a înăsprit ca un volum pus de-o parte după ce l-ai citit
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
zebră norii de cîrpă. cum se lasă o grindină în urechea ce încearcă să-l audă. peste ochii goi, peste brațele înfipte în pămînt. peste iarba cu lanțuri la picioare. intrați în castelul de ceară, în care tropăiesc în cadențe cîrtițele lumii. unde rădăcinile abia mai țin de mînă lumina. rătăciți în marsupiile îndoielii, seara închidem pleoapele amniotice cu yale de pămînt. să nu se audă tumultul, pocnetul de dric al pulsului. străzile cu siluetele uscate, cu unduiri ce se adîncesc
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
al cooperativei agricole "ogorul roșu" ca săgeata din inimioara indigo din piele melancolia mă urmează Doamne precum cea mai fidelă dintre amantele mele Am vrut am vrut să coborâm cerul printre noi acolo în pragul unde sporovăiau zeii minori printre cârtițe oarbe și flaute dar mâinile nu mai recunoșteau degetele fiul nu-și mai recunoștea mama orbită de dragoste arcul nu-și mai recunoștea nici săgeata nici rana în zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece de întemeiere iar nopțile
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
excursuri continui, delectabile excursii în care ne antrena pe tărâmurile adeseori exotice ale neobositelor sale peregrinări. Maestru al digresiunii, glosator intemperant pe marginea multiplelor sale lecturi, era incapabil de a ieși din labirintul enciclopedic pe care-l săpa el însuși, cârtiță erudită, prizonier benevol, definitiv, al Cărții. Peregrinările sale nu aveau nici-o țintă; erau cu adevărat rătăciri. Iar popasurile sale se petreceau, aș putea spune, în hanuri spaniole, după sensul figurat francez al acestei expresii, adică în locuri unde puteai să
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
din Timișoara caracterizase situația din țară cam în aceiași termeni ca și Albert - rahat...) nu e nimic de făcut, în fond, acum, când sunteți în putere, trebuie să riscați și pe urmă, gata, libertatea, trăiți ca oamenii, nu ca niște cârtițe prăpădite, vă întemeiați și voi o familie (Albert i-o prezentase pe Ana-Cristina ca pe logodnica sa...), copii, casă, o curte cu flori, baie cu faianță strălucitoare, vacanțe pe Coasta de Azur sau în Grecia, viață, viață adevărată, nu nechezol
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme,-ai crezut o clipă că nu-s viu, Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os. Cârtiță de argint, mi-ai plugărit în piele, Și-ai dat de-o rună scrisă cu pleoapa unei stele Și de-o peniță prinsă pe degetul cel mare, Cu un belciug de aur, de rob fără scăpare. Te-ncumeți să m-
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
televizorul dar tot suspendat rămân în istorie, cu telecomanda în mână, Statuie a libertății în cea mai liberă țară Unde soarele se grăbește oripilat să apună - Mare nedreptate, astronomică nedreptate, Recunoaște și a^bătrână, care vede pe dos, Ca o cârtiță, prin căptușeala caldă a materiei Prin ultimul drog, numit țărână: Nu se-mbulzește nimeni la așa ieftinătate, Decât așa euforie, mai bine șomaj și rate gonflabile, Frate! Scrisoare din Pat - agonia noastră Ne considerăm suflete de rac Și ne-aruncăm
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
Emil Brumaru , cîte doi, Să se joace, sărind din mușuroi în mușuroi De cîrtițe moi. Bat din aripe ca și cum palme-s Ce-apaludă șuvoaiele miresmelor calme Curgînd din flori mari spre Doamne-Doamne. Și-ncet se apleacă deasupra izvoarelor, Muindu-și nimburile și vîrful picioarelor, Și-adormind în boarea lor...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6689_a_8014]
-
sec, nimeni, în fond, că niciodată n-am putut să o pipăi ca pe o femeie, să-i strîng sfîrcurile în dinți pînă geme de durere în cearșafurile cerului pline de cute, și nu mai pleacă, face mușuroaie ca o cîrtiță prin iarba secerată pe sub pămînt, pînă cînd mă culcă adînc în ea și mă leagănă ca o mamă vitregă pînă ce, sufocat, o așez în fundul mormîntului alături de mine - nici durere, nici suspin nu ne mîngîie... MIEZUL PUTRED Roade lumina și
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
și zadarnic datată Mai știu doar...cum sunt și-o să fiu... Am plâns pe cărarea predestinată De când am început ca să fiu, Am fost generos și puțini o mai știu, Dar dușmanul vieții n-am fost niciodată; Am luptat ca o cârtiță săpând galerii, Ori ca pasărea nopții, sfredelind preaînaltul Am stat față-n față cu mine și altul Risipind nopți de vis, irosind bucurii... Acum sunt zgârcit și ador orice clipă Și caut aievea un colț străveziu, Să pot aduna ce-
E T?RZIU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83794_a_85119]
-
pentru că reprezintă o condiție a "Uniunii Europene", nu doar pentru că "șifonează" imaginea României, ci în primul rând pentru că este o rușine națională (cum nu a mai trăit România), să se accepte suferința unor copii viețuind în canale, a unor tainice cârtițe umane și, în definitiv, a unei mari părți a viitorului acestei țări, fie abandonate străzii, fie insuficient îngrijite, educate, călăuzite în simulacrele de "Centre de plasament". "Ultra"-actualitate: Statul să ia asupra sa pe "copiii străzii" în mod exclusiv. În
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
lucrez noaptea. Încep la ora șapte seara și termin foarte târziu, la orele trei, patru dimineața... prea puțină lume înțelege că atunci când intru în unele ateliere enorme, cu multe ferestre, îmi zic: Dumnezeule, e prea multă lumină! Eu sunt precum cârtițele.“ În altă confesiune, Ioana spunea: „Caut magia unui apus de soare, la șapte seara. Amurgurile de la Paris mă fascinează de fiecare dată, ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei un pat, pe care dormea câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț mii de dosare, din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
28. și oricine le va purta trupurile moarte, își va spăla hainele și va fi necurat pînă seara. Să le priviți ca necurate. 29. Iată, din vietățile care se tîrăsc pe pămînt, cele pe care le veți privi ca necurate: cîrtița, șoarecele și șopîrla, după soiurile lor; 30. ariciul, broasca, broasca țestoasă, melcul și cameleonul. 31. Să le priviți ca necurate dintre toate tîrîtoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat pînă seara. 32. Orice lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
băutorii de bere și cei de vin față de dăruiții tăriilor alcoolice. Cât pot fi de atrași podgoreanul sau apicultorul de mirajul oceanului și cât să-și viseze marinarul sau be duinii o livadă aromitoare, plină de stupi și bortilită de cârtițe?! Dar la toate astea m-am gândit mereu, atunci când mă-ntrebam de ce nu simt nici fir de dorință de-a ieși din țară, legându-mi tot mai sofisticat nepăsarea (nu vă spun de câți prieteni condamnată!) de esența rurali tății
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
depășirea acestui nivel agreabil, dar primar; abia vizionarismul unor Mircea Cărtărescu sau Mariana Marin constituie pragul de la care se face, în lirica generației '80, saltul către Altceva. Din această perspectivă privind lucrurile, volumul de debut al lui Dan Coman, Anul cârtiței galbene, ar fi trebuit, ca și o bună parte a liricii ,milenariste" create de componenții ultimei generații (de la Ruxandra Novac la Marius Ianuș și de la Teodor Dună la Zvera Ion), să-mi smulgă accente de entuziasm critic. Lumea poeziei lui
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
luciul acela/ femeia doarme și eu pot să-mi strecor mâna prin gât/ tot mai sus/ înspre păr/ și să-mi întorc capul pe dos/ și să privesc cu fundul ochilor cum se sperie/ cum înnebunește cum transpiră de spaimă cârtița galbenă/ cum râsul acela înfundat izbucnește isteric prin odaie" (Poem pentru MhM, 1). Contururile fantasmatice ale paginilor sunt apropiate și deplasate printr-o formă de energie întoarsă, negativă, o tumoră instalată în creier, în cap și răspândită apoi în tot
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
căuta originalitatea, stranietatea cu orice preț, sărind treptele de combustie și aglomerând imagini șocante, fără nici o noimă. Scenografia e prea încărcată, apar tot felul de creaturi pe cât de ciudate, pe atât de rupte de (i)realitatea poeziei ,lor" (aparte de cârtița galbenă, împotriva căreia nu putem ridica obiecții, vedem cățelul pământului și un câine ,de lapte", mai multe pisici, un liliac, o pasăre de sticlă, o maimuță albastră, un iepure vietnamez: o întreagă menajerie), iar poetul se încurcă în atâtea fire
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
mod ipocrit și meschin, că audiența este exclusiv o problemă cantitativă, de inventar, și ignorînd cu desăvîrșire substanța și calitatea ei, ne mințim cu aceeași nerușinare după care capul de locuitor statistic al lui Ceaușescu mînca mai ceva ca o cîrtiță (adică de două ori greutatea), în vreme ce gura bietulului locuitor de la coadă mînca doar lozinci. Cum ar fi, de pildă, audiența!
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
vreo misiune oficială? . - Avem doar însărcinarea să facem un raport, nu mai mult. - Și... care e părerea dumneavoastră? . - Evident, o piață așa de mare, cu două monumente înalteși izolate, va atrage atenția. . - Atunci să ne ascundem sub pământ ca niște cârtițe, înloc de biserică să construim catacombe. . - Cupola-luminator sclipește, și dacă se vor arunca proiectile luminoase va fi vizibilă. . - Cred și eu că va fi vizibilă, dar și lacurile se vor vedea. . - Părerea noastră este că trebuie secate.Primarul pufni cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
monumente vechi și atrage atenția în virtutea reclamei seculare făcute prin școală - spunea el - a apărut mutește, adesea în indiferența generală.Contemporanii nu salută cu trâmbițe operele prin care se vor semnala în viitor și pe care artiștii le construiesc ca cârtițele pe sub secolul lor. La ordinea zilei este Pomponescu. Într-un fel, Gonzalv era de acord cu Ioanide în măsura în care constata nepăsarea în fața oamenilor de merit. Însă nu putea înțelege recunoașterea decât ca o faptă imediată. De aici decurse melancolia sa, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu mai învăța sub o presiune prea mare. Pînă la examenul de bacalureat, punctul culminant al celor cinci ani de școală, mai erau doar cîteva luni, și în jurul lui toți elevii se cocoșau peste pupitre și se ascundeau ca niște cîrtițe în mușuroaiele pe care le aveau de studiat. îi privea cu un regret lipsit de patimă, la fel ca acela cu care îi urmărea cum joacă fotbal sau se duc la dans; activitatea în sine nu era interesantă, ci puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate, înălțîndu-se dintr-o pajiște aflată în planul din față. Iepurii rodeau ciuboțica cucului, o cîrtiță intra în pămînt și o căprioară își hrănea puiul. Erau suficiente scene de omor pentru a le ține pe animalele de pradă în viață și pe cele ierbivore vioaie: o vulpe aducea un fazan puilor ei, o bufniță din pomul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pijamaua și m-am așezat la fereastră, pe ladă, să privesc cum ninge peste șosea. Elemenții ascuțiți ai caloriferului îmi frigeau tălpile. După astfel de seri, care ajunseseră să fie însuși aerul vieții mele singure și frustrate, după plimbările de cârtiță prin continuum-ul realitate-halucinație-vis ca printr-un triplu imperiu inextricabil, mă trânteam în pat și luam la-ntîmplare o carte din vraful de jos, de lângă ladă. Citeam aproape toată noaptea. Cărțile veneau la timp, într-un mod misterios, de parcă ar fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]