70,247 matches
-
scrise pe înțelesul tuturor, pot avea interpretări atât de diferite? Nu e nevoie de un accident pentru a sesiza că, în Germania, restricțiile de viteză se interpretează cu marja de cel puțin zece kilometri la oră. În sus! Nu se cade, acolo, să te menții sub limita maximă de viteză; legea nescrisă pretinde să rulezi în așa fel încât să nu încurci circulația, adică suveran și grăbit, fără mocăieli, că doar avem toți un țel și o treabă, altfel nu ne-
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Deosebit_de_altfel.html [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
asta. Cu totul altfel se petrec lucrurile în Spania, unde străzile sunt așa de strâmte, de încap doar două mașini una lângă alta. Dacă ai ghinionul să nimerești pe singura bandă liberă, în spatele unui șofer cu chef de vorbă, se cade să aștepți până își pune în temă, cu câteva detalii din viața privată, amicii de pe trotuar. Faptul că împiedică circulația nu are aici niciun fel de relevanță, nici măcar pentru agentul de poliție, care se amestecă uneori în vorbă, punctând la
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Deosebit_de_altfel.html [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
creează o atmosferă specifică locului și momentului descris. Natura e zugrăvită în nuanțe cromatice, sonore, vibrante. În spice mari, grâul s-a copt -/Și pâine vom avea pe masă,/ Comoară scumpă pentru toți,/ Fără de preț, cea mai gustoasă.// (În vară) Cade dulce văzduhul în prag -/ Apa, vântul cuprinse-n parfum,/ Când se-nalță luna cu drag/ Peste nopțile lungi din cătun.// (Splendoarea Carpaților) Secvențe ale naturii sunt surprinse și în Imensitate, Munții Caraiman, Noiembrie dezvăluind farmecul și bucuriile simple care ne
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
bogată. Dreptaciul: - Și oamenii săraci!? Stângaciul: - Membrii comunității trebuie să fie egali între ei. Mai presus... este comunitatea și Țara! Dreptaciul: - Adică... țară bogată cu oameni egali în sărăcie. (Sună telemobilul Stângaciului. Bagă mâna în buzunar și scoțând aparatul îi cade și grămada de bani strânși din cerșit). Stângaciul: - Blestemaților! Altă treabă n-ați avut decât să cădeți. Se apleacă, îi strânge grămadă.și îi bagă în buzunar) - Da! Sunt în capelă, nevastă... Sigur... Vin imediat. Dreptaciul: (Mirat) - De unde atâția bani
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
comunitatea și Țara! Dreptaciul: - Adică... țară bogată cu oameni egali în sărăcie. (Sună telemobilul Stângaciului. Bagă mâna în buzunar și scoțând aparatul îi cade și grămada de bani strânși din cerșit). Stângaciul: - Blestemaților! Altă treabă n-ați avut decât să cădeți. Se apleacă, îi strânge grămadă.și îi bagă în buzunar) - Da! Sunt în capelă, nevastă... Sigur... Vin imediat. Dreptaciul: (Mirat) - De unde atâția bani? Stângaciul: (Grăbit, în drum spre ușă) - De la călătorii milostivi... Iese trântind ușa după el) SCENA V Dreptaciul
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
ierte! Ce întâmplare! Era pe punte cu soția. Lângă balustradă. Îi număra banii strânși din...cerșit. O rafală puternică de vânt i-a smuls banii de hârtie din mână. El... s-a aplecat peste punte să-i prindă... dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iuți... A rămas doar apa înroșită de sânge care se îndepărta de vasul nostru. Se lasă liniștea) - Marin Preda spunea că: „A ști să râzi în
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
prin hazard, cu câțiva ani buni în urmă, la Cenaclul “Nicăpetre” de pe lângă ziarul “Observatorul” din Toronto, Canada, pe Veronica Pavel Lerner o socotesc o ființă cu totul specială. Au urmat în răstimpuri două revederi în Canada. Dar cum nu se cădea să semene între ele, Veronica a organizat răgazurile care ne-au fost date în feluri diferite și cât mai pline de sens; așa au rămas și acelea niște cadouri îmbogățitoare spiritual și sufletește greu de uitat, adăugate la dialogul nostru
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie by http://revistaderecenzii.ro/o-interesanta-geografie-a-spiritului-de-anca-sarghie/ [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
care o servesc. “ Expansiunea spațio-temporală cea mai largă în cartea de față are ca titlu “Concursul de pian“, unde povestea pianistului Li Min Qiang, care câștigase în 1958 la București premiul întâi la Festivalul Internațional ”George Enescu“ și care a căzut victimă Revoluției Culturale din China anilor ’60, când artiștilor li s-a interzis să-și mai cultive talentul, ei fiind trimiși la munca de joc, supuși chiar unor torturi fizice mutilante. Despre marele pianist s-a aflat în România că
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie by http://revistaderecenzii.ro/o-interesanta-geografie-a-spiritului-de-anca-sarghie/ [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
sa realizează că din atâta concentrare, acel punct ce se apropiase vijelios, nu fusese decât sărmana musculiță. Amărâtă și ca vai de ea o apucă amețeala și în stomac simți un leșin. Se afundă pe spate în fân, ca să nu cadă din fânar, și cu privirea spre bolta cerului ațipi... Pătru descalecă la poartă și pătrunse în curte. Era îngrijorat de starea nevestei, mai ales că în gospodăria sa nu simți nici o mișcare. „Unde o fi? La vreun vecin?... Dacă i
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
plâng în hohote. Aveam senzația că timpul avea să se oprească în loc. Fără Cartuș curtea nostră nu avea suflet. Despre cine aveam să vorbim toată ziua, așa cum aveam obiceiul? Pe cine aveam să arunc vina, când din greșeală mingea îmi cădea printre flori?! Cartuș accepta să fie certat fără să știe care era motivul și ca un prieten ce îmi era, își lasă urechile pleoștite, își ascundea coada și fără să mă privească, pleca la coteț. Cine avea să-mi șteargă
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Era prea târziu și agoniza. Tata-mare zicea că a vrut să moară în curtea pe care o păzise cu atâta devotement și înconjurat de toți. În grabă mi-am încălțat de-a-ndoaselea ghetele și am ieșit în curte. Mami, de obosită, căzuse pe scările de la intrarre, iar tata-mare, îngenunchiat lângă sanie, plângea și îl ruga să bea din lapte. M-am aplecat tremurând lângă sanie și cu lacrimile care îmi întunecau privirea, m-am așezat în zăpadă lângă tata-mare. Cartuș suferea, cu
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
l-am luat de gât și am încercat să-l strâng la piept. Pentru o fracțiune de secundă i-am văzut zâmbetul un pic ștrengăresc, așa ca în zilele bune, când mă consola el și dintr-o dată, capul i-a căzut într-o parte. -A murit! au țipat toți cu disperare. L-am strâns cu și mai multă forță și am început să-l strig. Regretam că nu am putut să-i spun cât îl iubeam, pe bunul și frumosul meu
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
stație și ușa s-a deschis. Bărbatul i-a făcut loc să coboare, invitând-o din ochi, fără să articuleze vreun cuvânt. Ilinca a coborât și a mers spre scările rulante care o duceau la suprafață. Nu observă că îi căzu o mănușă. Cineva din spate o stigă: - Doamnă, v-a căzut o mănușă! Ea se opri și se uită în spate. Bărbatul care coborâse din metrou era cu mănușa ei într-o mână și cu un baston subtire, de susținere
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
să coboare, invitând-o din ochi, fără să articuleze vreun cuvânt. Ilinca a coborât și a mers spre scările rulante care o duceau la suprafață. Nu observă că îi căzu o mănușă. Cineva din spate o stigă: - Doamnă, v-a căzut o mănușă! Ea se opri și se uită în spate. Bărbatul care coborâse din metrou era cu mănușa ei într-o mână și cu un baston subtire, de susținere în alta. Veni spre ea și îi întinse mănușa. - Mulțumesc frumos
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_i_vasilica_ilie_1331915511.html [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
piatră aici păstreză trecutul privirea mângâie locul gândul alină văzduhul mama și tata aici eternitate privesc în jos adânc piatră flori pământ părinți mormânt taine inimi tăcute ce-odată au bătut simt rece din cer de gheață alunecau cuvintele rostite cad lacrimi părinții jos adânc înăuntru crucea afundă pământul sufletul în dor ființe sfinte rămân eterni părinți. Referință Bibliografică: Lacrimi în taina rugăciunii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571, Anul V, 20 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1429512574.html [Corola-blog/BlogPost/374857_a_376186]
-
și după Întrupare în forma unei Cărți, în forma Coranului. În Islam este Dumnezeu la fel cum este și în Creștinism, exceptând negarea Trinității de către adepții Islamului. De ce să nu ne permitem să concepem că este valabil acest concept? Am cădea sub incidența păcatului. Ar fi un păcat al miopiei intelectuale, am putea spune, dar și al urii față de Dumnezeu, manifestată prin ura față de celelalte revelații ale lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu-L pot urî pe Dumnezeu deschis și atunci
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
următoarele: Tatăl este nenăscut, naște din veci pe Fiul și purcede din veci pe Duhul Sfânt... Dumnezeu a adus din neființă la ființă toată lumea, pe cea văzută cât și pe cea nevăzută (lumea îngerilor). O parte din lumea nevăzută a căzut, din pricina semeției. Ea a format împărăția întunericului. Odată cu lumea începe și timpul. Primul om, făcut de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, nu a ascultat însă de porunca lui Dumnezeu. Prin neascultarea lui a intrat păcatul în lume și, prin
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
Duh și din Fecioara Maria, mai presus de fire, ca Dumnezeu adevărat și om adevărat și a sălășluit printre oameni, învățându-i care este Calea cea adevărată, care este Adevărul și care este Viața. După cum, prin neascultarea lui Adam lumea căzuse în păcat, se depărtase de Dumnezeu și ca urmare porțile împărăției cerurilor îi fuseseră închise; prin ascultarea care a mers până la supunerea de bună voie morții de pe cruce, Fiul lui Dumnezeu apropie din nou lumea de Dumnezeu, deschizându-i din
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
să-mi asum neliniștile toate. Nesomnului i-aș pune iar un dinte; E tot mai greu să-ncerc a mă socoate Stăpâna poeziei mele sfinte. Cobor genunchiul... Cine știe?..., poate Un nou trecut mă duce înainte ... AR FI BANAL ... ... să cad în genunchi, urmele pașilor să le țintuiesc lumina nu curge decât reflectată ca o zbatere a peștilor într-un lac secat lampadarele copacilor se vor aprinde-n fiecare seară de-atâtea-mbrățișări și-atunci... de ce să te grăbești când și speranța se
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
reaprinde Iar tu ascunsă lunii, în adâncimea ei, Supusă rătăcirii, ispitele vei vinde Poate, apoi, vei trece prin doruri și tăcere, Ai să te dărui lumii, însă, acum, mă vrei! Sunt rugul care arde în taincă durere ... PASTEL 2 noaptea cade pe câmpie ca o dropie ucisă liniștea plutește-n urmă abia i se-aude aripa sub fluturi neașteptați lumina-nflorește pe umerii dimineții ... NAȘTERE Greu mă adun, ușor mă-mpart! Hotar între "am fost" și "sunt" - Elimin unghiuri dintr-un
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
sub chelie(?!) Fugi de-aci cu-așa prostie Și de-o vrei, a ta să fie!... -Doamne, ce-ncăpățânare În grădina Ta cea mare! Nu mă crede nici să moară Că e Luna-n cer de-aseară, Chiar de-i cade-n cap acuma Ea o ține ... ca nebuna! -Să te cred? C-așa vrei tu? Că mă doare sufletu', Tot mereu tu ai dreptate, Ce sunt eu? O nulitate?! Numai ca tine să fie, Ce zic eu e...gălăgie?! -Bine
CONTRAZICERE (FABULǍ) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Contrazicere_fabul_valeriu_cercel_1380568585.html [Corola-blog/BlogPost/365126_a_366455]
-
vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanții din 1877, moare fără a fi văzut, cu ochii, sub steag, pe aceia care au onorat, din nou, sfântul drapel al țării. Să lăsăm ca asupra frunții lui palide, acum liniștite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut”. La 14 mai 1918, în ziarul „Lumina”, Liviu Rebreanu scria: „Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. Până și în graiul viu păstrase o
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” by http://uzp.org.ro/cosbuc-150-de-ani-de-la-nastere-cel-care-a-cantat-toate-vitejiile-neamului/ [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
Faptele-i n-au fost de ajuns lumina înțelegerii să nască! Desigur! Și l-au părăsit...lăsându-i ca răsplată pustiul ce-l apasă... Încet, încet, durerea este dusă... Pleacă dinspre umeri către mâini și coaste, spre ostenita șiră, ca să cadă în coapse, în picioare. Îi este scursă viața! Simte asta! Să moar-ar vrea, durerea să curmeze! Sfârșit de vlagă, tatăl își imploră: Eli, Eli lama sabactani? adăugând smerit că e înfăptuită lucrarea-ncredințată pe pământ! Despovărat își simte duhul. Deci
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492279737.html [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
odată cu răsuflul risipit...Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în geamăt icnind... catapeteasma se frânge cu zgomot de urgie... e zbucium... și e groază... e durereee!!! Iudeii se încurcă vrând scapare!! * Sub îmbeznata boltă, dincolo de miezul nopții, vremea-i prielnică grijirii mormintelor celor plecați. Urcușul se alină. Tot greul
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492279737.html [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
Îmi cântă vântul lin în horn, Un cânt de leagăn, de bunică, Pe deal se-aude trist un corn, Când fumu-n zare se ridică... Îmi cântă frunza-n vârf de nuc, Când vântu-n taină o mângâie, Jelește-o frunză care cade, Rugându-se să mai rămâie... Îmi cântă sufletul în ploaie, Și-mi cântă sufletul în vânt, Cânt când tristețea mă-nconvoaie, Și plâng cu frunza pe pământ. Și cânt cu toamna care vine, Și cânt cu frunzele uscate, Îmi cântă inima
CÂNTEC de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1476637886.html [Corola-blog/BlogPost/376980_a_378309]