2,098 matches
-
personaj-reflector. Cititorul percepe obiectele din lumea exterioară prin ochii lui Stephen și, în același timp, are viziune directă în interiorul lui Stephen, în gîndurile și în starea sa extrem de agitată. Prima parte a pasajului, care se încheie cu propoziția "El se căia", prezintă o perspectivă interioară și conține o reprezentare a lumii interioare. Aceasta poate fi transpusă fără dificultate într-o formă la persoana întîi, precum De veghe în lanul de secară, de pildă, care de asemenea folosește o perspectivă interioară. Ultima
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
6. În loc de concluzii “Pentru decondiționarea sa de infernul lumii fenomenale (planul fizic, n.n.) și pentru descarnarea sa din larvarele învelișuri pământești a sinelui său divin (Atma), i se oferă omului două căi: −devoțiunea și acțiunea (bhakti și karma) −cunoașterea (jnana) ”, căi care de fapt reprezintă cele două moduri de percepere a reîncarnării: 1. aceea curentă, subiectivă, egoistă, de purificare a carrierului de către el însuși, ce presupune devoțiunea; 2. aceea obiectivă, de spiritualizare a Universului, prin transformarea materiei în informație, ce presupune
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
vede toate. Să punem asupra noastră frica lui Dumnezeu și a chinurilor veșnice și să evităm pricinile păcatelor și locurile unde putem cădea, căci mulți ne întristăm pentru păcate, dar iubim pricinile lor. Dacă totuși am săvârșit păcatul, să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care am păcătuit. „Cel ce a slujit până la săturare plăcerilor trupului și faptelor lui are trebuință și de săturarea cu ostenelile nevoinței în sudorile grelei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
ceilalți știind că aici se ajunge foarte greu. El a trebuit să joace rolul zeului om, de aceea moartea sa nu era omenească, ci artificială și patetică. Socrate n-a murit întrucât n-a existat. După condamnare, atenienii s-au căit: * au închis terenurile de exerciții și gimnaziile; * au exilat pe acuzatori; * l-au condamnat la moarte pe Meletos; * au ridicat o statuie în cinstea lui Socrate; * Anytos a fost alungat. Euripide i-a mustrat pe atenieni în piesa "Palamedes": Ați
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
vede toate. Să punem asupra noastră frica lui Dumnezeu și a chinurilor veșnice și să evităm pricinile păcatelor și locurile unde putem cădea, căci mulți ne întristăm pentru păcate, dar iubim pricinile lor. Dacă totuși am săvârșit păcatul, să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care am păcătuit. „Cel ce a slujit până la săturare plăcerilor trupului și faptelor lui are trebuință și de săturarea cu ostenelile nevoinței în sudorile grelei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Eu răspund la chemarea celui ce Mă cheamă...” (GG) ...i‘budó All"h s...ț fa-staghfiró-hu Öumma tóbó ’ilay-hi ’inna Rabb qarb mumb (11, 61/64): „...Închinați-vă lui Dumnezeu!... Cereți-i iertare, apoi întoarceți-vă la El, căindu-vă. Domnul meu este aproape și răspunde.” (GG) ...’în ihtadaytu fa-bi-m" „...dacă sunt călăuzit, aceasta este prin ceea ce Allah îmi revelează mie, fiindcă El este Cel care Aude și este Apropiat.” (ASM) Doar în aceste contexte qarb are o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în 72 de locuri în asociere cu ra≤m). (Al-)Ghaff"r e întâlnit în cinci locuri: singur, la finalul versetului 71, 10/9 precum și la 20, 82/84 (al-Ghaff"ru li-man t"ba: „iertător față de cel ce se căiește” - SOI), ori precedat de al-‘Azz (38, 66; 39, 5/7; 40, 42/45), dar nu este citat în lista lui Sufy"n; aceasta îl menționează însă pe Gh"fir, care apare o singură dată, la v. 40, 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Gh"fir al-:anb. Diferența între acești trei termeni este de intensitate - crescândă, în ordinea în care i-am așezat. Comentariul filologic arată că ghafara înseamnă în sens propriu „a acoperi, a ține ascuns”. Dumnezeu iartă păcatele celor care se căiesc în sensul că nu le vădește nici în lumea aceasta, nici în cealaltă, arată Halm154. Semnificații de bază: iertător (+ intensitate = mult, fără încetare). 2.1.15.2. ‘Afuww: SOI „iertător” (4, 148), „iartă” (4, 46), „uitător” (22, 59
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dăm min Rabbi-hi kalim"t fa-t"ba ‘alay-hi ’inna-hu huwa al-Taww"b al-Ra≤m. (2, 37/35; cf. 54/51.128/122.160/155; 9, 118/119): „Adam a primit cuvintele Domnului sau și s-a întors către El căindu-se, căci Dumnezeu este De-căință-primitorul, Milostivul.” (GG) ’ A lam ya‘lamó ’anna All"h huwa yaqbil al-tawba ‘an ‘ib"di-hi wa ya’ƒu:u al-œadaq"t wa ’anna All"h huwa al-Taww"b al-Ra≤m (9, 104/105; cf. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest caz se constată caracterul concret al limbajului biblic, față de cel mult mai conceptualizat al Coranului. 4.3.15. (al-)Taww"b, Q"bil al-tawb (2.1.15.3.). Nici pentru aceste nume care exprimă atitudinea lui Dumnezeu față de păcătosul căit nu aflăm corespondent în Biblie, ci afirmații de tipul: lQ> nišeb"r we-ni:ekeh ’Elohm lo’ ți>ezeh (Ps 51/50,19b): „inima franța și căita, Dumnezeule, n-o disprețuiești” sau expresia din Iona 4,2: niƒ"m ‘"l
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Însera. (Înțelept este să ținem cont și de Întâmplare, de neprevăzut: „Calculele de acasă nu se potrivesc cu cele din târg”.) Bâta are două capete. (Dacă o folosești Împotriva cuiva, ea se poate Întoarce, oricând, asupra ta.) Decât să te căiești pe urmă, mai bine să-ți pară rău la Început. (Mai bine, Într-adevăr, să sacrificăm o dorință, decât să nu mai știm apoi cum să ieșim din buclucul În care ea ne-a băgat: „Cine face doar ce vrea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
știe să se folosească de libertatea de a gândi și de a simți. Μ Ferice de cel care poate intra În biserică, pentru că cel care o evită știe că degeaba s-ar spovedi, deoarece În sufletul său nu se poate căi. Μ Un intelect care se limitează la a realiza doar reconstruirea unor procese spirituale pe care le-au elaborat alții, chiar dacă acest lucru Înseamnă descifrarea condițiilor și situațiilor care au Însoțit aceste procese, este Încă un intelect timid, inconștient de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Individul ridică din sprîncene. GÎndiți-vă mai bine, doamnă Brandon. Nu mai există nici un alt mic mister pe care ați dori să-l elucidați? Vreo persoană dispărută de urma căreia ați dori să dăm? Oferta e valabilă doar azi. Vă veți căi dacă o ratați, zice Întinzîndu-mi foaia volantă. Aici găsiți lista noastră completă de servicii... Deschid gura să-i zic că nu mă interesează - apoi o Închid la loc. Poate că n-ar fi rău să mă gîndesc o secundică. Vreau
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
imagini ale lui Stalin vegheate de portrete ale „femeii sovietice”. Literatura propriu-zisă este săracă în economia revistei, centrul de greutate căzând mai degrabă pe urgențele emancipării feminine. Proza și recenziile la volumele de proză, memorialistica (poezia fiind ignorată) se vor căi de accelerare a rolului social al femeii. Din păcate, proza originală nu transgresează hotarele minorului agreabil: Lucia Demetrius (Darul lui Moș Crăciun), B. Râpeanu, I. V. Scânteie. Tot aici, Cezar Petrescu publică un text tributar comandamentelor regimului (Femeia sovietică). Apar
FEMEIA SI CAMINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286980_a_288309]
-
AUZIȚI, COPIII MEI? De vă strig pe nume Ori vă alint în gînd, Mă auziți? In juru-vă aerul vibrează, Când tatăl vostru Vă vorbește? Inima vă tresare Când bătrîna-mi voce rostește rugăciuni? Ascultați-mi atunci inima Ce plînge, țipă, se căiește Și vă cheamă Omenește DACĂ NU PLECAM Dacă nu plecam Și răm âneam... Oare nu regretam? Visul lasă urme În glia natală Și alte urme se înfig În pămîntul care-l calci. Dar și-n suflet Se plimbă urme De-
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
55). Drepții care vor purta semnul Unsului pe mâna dreaptă (3, 59) vor fi conduși de Gavriil și de Uriel în țara sfântă unde vor mânca din pomul vieții (3, 60). Cei care au recunoscut mesianitatea Fiului Nelegiuirii se vor căi de alegerea lor, dar va fi prea târziu. Domnul va arunca foc pe pământ și toți păcătoșii își vor găsi sfârșitul în acest foc. Spre deosebire de celelalte texte analizate, aflăm aici că Ilie și Enoh vor fi cei care, coborând din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
am săvârșit și, prin aceasta, fac un prim pas, care mă eliberează de ele. În felul acesta, prin actul de căință, are loc, În sfera Eului meu personal, un act de desprindere interioară, de separație, Între Eul actual, care se căiește, și Eul din trecut, care a greșit. Acestea sunt două Euri ale aceleiași persoane, pe care, prin vinovăție, conștiința morală le pune față-n față. Pentru Spinoza, Kant și Nietzsche, căința este un simptom de dizarmonie interioară, care Întoarce sufletul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a urcat la ceruri, și-a dat drumul, a zburat ca un înger deasupra orașului, a aterizat la punct fix și, la urmă, a căpătat un brevet sau o decorație. În Antimetafizica (1985) dă cărțile pe față fără să se căiască prea mult. Autorul declară acum că nevoia de biografie s-a transformat în biografie. „Mi s-a transformat”, adică este pe cale sau chiar a devenit deja biografie. El confirmă astfel că, tot evocând amintiri răzlețe, omul fără viață personală își
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
proiectarea „sistemelor”, „selecția strategiei”, „feedback instrucțional” etc. conțin, fiecare, conotații metaforice fără corespondent concret în realitate. Aceste metafore sunt necesare minții noastre pentru a gândi, și nu realității înseși; fiecare dintre ele conține însă un bagaj conotativ care ne deschide căi alternative de a vedea realitatea. II. Evaluarea trebuințelor se poate realiza folosind alte patru principii: a) Fă utile strategiile bazate pe consensul estimării trebuințelor raportându-le la strategii orientate în gol, in vitro!248 Modelele de apreciere a trebuințelor orientate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să beneficieze de un tratament aparte. Se știe că o cale sigură de compromitere a securității unui sistem electronic de calcul este de natură fizică, modificându-i anumite elemente din configurație astfel încât, față de configurarea dată de utilizator, să se creeze căi de acces pentru cei rău intenționați sau să se blocheze mijloacele de asigurare a securității sistemului. În acest sens, se pot modifica circuitele electronice, se pot adăuga mici „șmecherii” (circuite cu rol special, emițătoare, microfoane), se pot realiza derivații ale
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
afectarea multor vieți omenești - un mouse poate fi mai periculos decât un glonț sau o bombă); • de evitat un posibil Pearl Harbour electronic - pentru asta, în SUA, sunt necesare cel puțin cinci ani și 200 de milioane de dolari. Sunt căi mai simple și mai ieftine de atacat infrastructurile principale: telefoane false, automobile-capcană, pirați ai aerului; • analogie în abordarea securității sistemului cu sistemul de lobby din domeniul mediului (gen Green Peace). Iată doar câteva dintre semnalele disperate ale omenirii vizavi de
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Aidoma poeților din veacurile trecute, cel care scrie Manifest pentru sănătatea pământului (1980) întrebuințează versul la orice, îi impune toate corvezile la care e supusă vorbirea obișnuită. Recurge la el pentru a se confesa, a-și vărsa năduful, a se căi, a se justifica, pentru a slăvi și a veșteji, pentru a denunța, a amenința, a condamna, pentru a formula judecăți, pentru a instrui și a îndemna, pentru a evoca și comemora, pentru a mobiliza. Exprimând întotdeauna expansiv stări de conștiință
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar în cea a inocenților - făpturi vulnerabile (ftizica, orfana, inocenta), căzând ușor victime unor hărțuitori lipsiți de scrupule, care uneori se căiesc, alteori nu, și atunci își primesc pedeapsa sortită de o instanță mai presus de legile omenești. Presărat cu ingrediente de acest soi, romanul Crime sociale abundă în considerații pretențioase, cu persistent iz moralizator. Răul care domnește în societate, întreținut de
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
toți monarhii selectați de N.B. stau și se simt bine sub lumina solară. Unii dintre ei răspândesc și umbre, sunt pilde negative. Precum Ahav, conducătorul abuziv, despotic, care îi ia moștenirea dreaptă lui Navuthei, faptă pentru care (deși regele se căiește și obține o iertare vremelnică) va fi sancționat drastic. Un Dumnezeu punitiv veghează, și hotărârea lui, neștiută oamenilor, va răzbuna inocența violentată „până la al treilea neam”. Om fiind, monarhul poate cădea în culpă, dar fapta neconformă cu norma nu își
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
într-o manieră paradigmatică: accentul nu cade pe acordarea iertării, ci pe solicitarea ei de către cel ce a comis o fărădelege; această cerere de iertare este dovada că făptașul a trecut printr-un proces de autoevaluare morală și etică, se căiește și vrea să spargă cercul vinovăției fără sfârșit. Cea mai clară expunere a acestei viziuni despre istorie și memorie se găsește în dialogul lui Paul Ricoeur cu mine, „Mémoire, histoire, pardon”, din 10 martie 2003; am publicat o versiune românească
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]