578 matches
-
ar fi ajuns pe calea dorită de Dumnezeu, dar fără ajutorul lui Dumnezeu. Demonul nu s-a arătat el însuși, ci le-a vorbit prin gura șarpelui, pe care oamenii îl considerau un animal înțelept. Nu le-a arătat această călcare a poruncii ca fiind ceva rău, ci a ascuns-o sub aparența binelui: oamenii aveau să ajungă la același scop pentru care fuseseră creați - dumnezei - dar fără Dumnezeu. Cu toate acestea, Adam însuși este responsabil pentru propria sa cădere. De ce
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
fără El. Dacă dragostea lui Adam pentru Dumnezeu ar fi fost mai puternică, cu siguranță nu s-ar fi poticnit și nu ar fi ascultat șoapta diavolului. Acesta le-a promis că vor cunoaște binele și răul, iar ei, prin călcarea poruncii, au pierdut harul lui Dumnezeu. Căderea oamenilor de la Dumnezeu a constat formal într-un act de neascultare. Prin însuși acest act s-au rupt din interior de Dumnezeu, de dialogul pozitiv cu El. Înconjurați de tot binele și de
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
virginală a spiritului omenesc s-a stricat prin îndemnarea șarpelui; furtișag, pentru că omul și-a împropriat fructul cel oprit; avariție, pentru că el poftea mai mult decât avea să ajungă, precum și multe altele ce s-ar mai putea afla în această călcare prin o cugetare atentă. (Enchirid c. 45). Același autor menționează: Nici un păcat n-a alterat așa de profund creația cum a făcut-o păcatul originar. (Civ. Dei XIV, 12)<footnote Fer. Augustin apud Musceleanu Ovidiu, Despre păcatul originar, în rev
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
neascultării a fost urmat de acela al nerecunoașterii greșelii săvârșite, căci auzind glasul lui Dumnezeu, Adam și Eva s-au ascuns. Ascunderea demonstrează că celor doi le era teamă de pedeapsa pe care urmau să o primească ca urmare a călcării poruncii. Însă teama lor de Dumnezeu nu s-a concretizat și într-o recunoaștere a greșelii săvârșite. Dimpotrivă, la întrebarea Creatorului: Adame, unde ești? (Facere 3, 9), acesta răspunde că am auzit glasul Tău în rai și m-am temut
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
și golul din suflet pe care urmează păcatului, și totuși îl săvârșim. Sfântul Grigorie Palama subliniază faptul că, mulți îl învinuiesc pe Adam fiindcă lăsându-se cu ușurință înduplecat de sfătuitorul cel rău a călcat porunca dumnezeiască și prin această călcare ne-a pricinuit nouă moartea, dar nu e totuna a vrea cineva să guste înainte de cercare dintr-o buruiană aducătoare de moarte și a dori să mănânce din ea după ce a cunoscut din cercare că e aducătoare de moarte. Este
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
care face și pătimește aceasta înainte de cercare. De aceea fiecare dintre noi e mai de ocară și mai de osândă decât Adam<footnote Sf. Grigorie Palama, Despre cunoștința naturală, cap. 55, în Filocalia..., vol. VII, p. 457. footnote>. V. Consecințele călcării poruncii Căderea protopărinților în păcat a alungat în adâncurile omului chipul lui Dumnezeu fără a-l corupe complet, atingându-i însă în mod vital asemănarea, posibilitatea asemănării. În căderea lui, omul pare l ips i t nu de creșterea lui
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
ochii amândurora, și au cunoscut că erau goi (Facere 3,7). Sfântul Ioan Gură de Aur spune că au simțit că sunt cu trupul gol, ca să cunoască bine, prin rușinea ce i-a cuprins, în ce prăpastie i-a dus călcarea poruncii Stăpânului. Deci, când auzi că, <<li s-au deschis ochii>> înțelege că i-a făcut să simtă goliciunea lor și că au căzut din slava de care se bucurau înainte de mâncarea din pom<footnote Sf. Ioan Gură de Aur
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
Române, București, 1987, pp. 183-184. footnote>. Păcatul a lipsit pe om de prezența în el a harului dumnezeiesc, care pătrunzând și umplând toată ființa lui, îl făcea neatins de nimic și mai presus de toate cele de jos. Acum, după călcarea voinței lui Dumnezeu, această dumnezeiască putere și acest veșmânt supraceresc îl părăsi pe om și el rămase acum, așa zicând, singur, numai cu sine, și deci neîndestulat și gol de harul dumnezeiesc, care nevăzut acoperea pe strămoșii noștri ca și
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
monahale, Despre creșterea copiilor, traducere din limba greacă și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, p. 28. footnote>. Și Sfântul Ioan Damaschin descrie amănunțit situația omului căzut: Prin călcarea poruncii îndreptându-se mai mult spre materie și smulgându-și spiritul sau de la cauza lui, adică de la Dumnezeu, și-a impropiat coruptibilitatea, a ajuns pasibil în loc de impasibil, muritor în loc de nemuritor, are nevoie de legături trupești și de naștere seminală, s-
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
elemente constitutive ale vieții, a schimbat dragostea de Dumnezeu în dragoste față de materie<footnote Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Edit. Scripta, București, 1993, p. 94. footnote>. Când fac referire la urmările păcatului strămoșesc, Părinții spun că noi n-am primit (moștenit) călcarea poruncii, căci ea avându-și pricina în voia liberă, nu a primit-o nimeni în chip necesar, dar ni s-a transmis moartea, care e și necesară din pricina căderii, ea fiind înstrăinare de Dumnezeu. Căci murind primul om, nu mai
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
Alexandriei precizează: Dar cineva îmi va spune poate că Adam a căzut cu adevărat și, disprețuind porunca dumnezeiască, a fost osândit la stricăciune și moarte; cum însă s-au făcut păcătoșii prin el cei mulți? Ce au de-a face călcările poruncii de către Adam cu noi? Cum se face că noi, care nici nu eram încă născuți, am fost osândiți împreună cu el, în vreme ce Dumnezeu spune: «Părinții să nu fie pedepsiți cu moarte pentru vina copiilor și nici copiii să nu fie
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
o încălcare a unei legi sau a unei porunci bisericești; fărădelege, greșeală, vină”<footnote Cf. „Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a II-a, Edit. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 761. footnote>, iar conform învățăturii Bisericii Răsăritene, păcatul este „o călcare cu știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii sau poruncilor lui Dumnezeu, fiind și o boală care atrage după sine moartea sufletului”<footnote „Credința Ortodoxă”, Edit. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1996, p. 351; Pr.
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Ortodoxă”, Edit. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1996, p. 351; Pr. Prof. Ioan Bria, „Dicționar de teologie ortodoxă A-Z”, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 295. footnote>. Păcatul este de fapt o călcare a voinței lui Dumnezeu, a legilor eterne date de El în conștiința noastră și în Revelație. Atât în Vechiul cât și în Noul Testament, păcatul a fost conceput ca ceva negativ, adică opus voinței și orânduielii divine. Asfel, în Vechiul Testament el
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ca fiind un act îngrozitor, o încălcare a legii (Lc. 15,18); dezordine a voinței omenești, care ajunge să se proslăvească pe sine în locul lui Dumnezeu (In. 12,43); robie de care ne putem elibera prin har (Rom. 6,18), călcare a legii, nedreptate, lucrare a diavolului (In. 3,4)<footnote Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, Prof. Diac. Dr. Orest Bucevschi, Prof. Dr. Constantin Pavel, Pr. Diac. Dr. Ioan Zăgrean, „Teologia Morală Ortodoxă pentru Facultățile de Teologie”, vol. I, Edit. Reîntregirea, Alba-Iulia
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Diac. Dr. Ioan Zăgrean, „Teologia Morală Ortodoxă pentru Facultățile de Teologie”, vol. I, Edit. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, pp. 385-386. footnote>. Cea mai clară definiție a păcatului o găsim în Epistola I-a a Sfântului Evanghelist Ioan, unde păcatul înseamnă „fărădelege, călcarea legii. Oricine care făptuiește păcatul, săvârșește călcarea legii” (Ioan 3, 4). Din scrierile filocalice se poate conchide că tot ceea ce se săvârșește împotriva dreptei rațiuni este păcat. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu cele ce se fac după fire
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pentru Facultățile de Teologie”, vol. I, Edit. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, pp. 385-386. footnote>. Cea mai clară definiție a păcatului o găsim în Epistola I-a a Sfântului Evanghelist Ioan, unde păcatul înseamnă „fărădelege, călcarea legii. Oricine care făptuiește păcatul, săvârșește călcarea legii” (Ioan 3, 4). Din scrierile filocalice se poate conchide că tot ceea ce se săvârșește împotriva dreptei rațiuni este păcat. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
starea de iubire a lui Dumnezeu și a semenilor, un zid întunecat între om și Dumnezeu. Păcatul este izvorul a toate relele și singurul rău veritabil. Sub orice aspect ar fi privit, esența păcatului rămâne aceeași pentru toți. E o călcare a legii divine, o dezordine în iubire, o nesocotire a voii lui Dumnezeu, întoarcerea spre sine și creaturi, îndepărtarea și înstrăinarea de Dumnezeu Binele Suprem. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
umană are vocația de a urca pe culmile perfecțiunii, nu de a se prăbuși în abisul fărădelegilor. II. Nașterea sau geneza păcatelor Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii (I Ioan 3, 4), răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate de El. Păcatul este aproape, pentru că își are existența în noi. El are un mod specific de a se strecura și a se amesteca în gândurile, acțiunile
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
a păcatelor mici, pentru că cel robit lor nu se pocăiește intens pentru ele. Deci, cel ce va fi atent la cele mici, nu va fi biruit nici de cele mari. Fiecare din noi trebuie să conștientizăm faptul că păcatul este călcarea voii lui Dumnezeu și prin orice păcat îl necinstim pe El (Rom. 2,23), Îl disprețuim, ne înstrăinăm de El, întrerupem legătura cu El, Îi întoarcem spatele. Prin păcat, omul se înstrăinează de Dumnezeu, iar prin pocăință, prin fapte bune
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
președintele cu majoritate relativă. Noi am votat ca la concursurile de muzică ușoară sau de miss deoarece, culmea, cei care au condus Conferința și al căror rost pe scenă era să aibă grijă să fie respectat statutul Uniunii au propus călcarea articolului 24 - cel referitor la alegerea președintelui. Și asta fără a supune măcar la vot această încălcare. Deși, la o adunare de bloc nimeni nu și-ar permite să propună locatarilor să-și aleagă președintele cu majoritate relativă, la Conferința
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
numai că își reprimă cu cruzime alunecările emotive, de aici și tonul sobru și impostat cu care își desfășoară evocările. Singurele dăți cînd își lasă simțirea în voie privesc asociațiile sinestezice pe care le face în marginea unor senzații trăite: călcarea pe un șarpe cu fiorul panglicii lunecoase resimțite în talpă, călărirea unui cal la vîrsta de șase ani, impresia gustativă pe care i-o dă sunetul unui cuvînt (Claridge’s Hotel îi pare o bomboană fondantă alunecîndu-i pe smalțul dinților
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în închipuire. Arta poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a pășit în afara vrajei visului prin călcarea pe podeaua solidă a realității sau dacă visarea continuă. Un dubiu dăinuie, se strecoară o nostalgie după plutirea fantazării și farmecul imaginat. Nu numai de Kafka amintește Derrida, dar și de pălăria de paie, de Panama, care irumpe într-un
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
așa, ca proiect", a spus Antonescu. Întrebat despre rezultatul referendumului de demitere a lui Traian Băsescu, liderul PNL, și-a exprimat dezamăgirea. Acesta a declarat că, în ciuda unei prezențe "semnificative" la acest scrutin, "marea dramă" în urma acestui referendum o reprezintă călcarea în picioare a voinței electoratului român de mai multe instanțe și instituții, în frunte cu Curtea Constituțională.
Antonescu: Deocamdată nu se poate discuta de o nouă suspendare a președintelui by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42496_a_43821]
-
o muscă fără aripi în mușuroiul de furnici, sau să tragă cu ața o bucățică de carne din stomacul unei pisici, sau să taie cu cuțitul beregata unei găini. Ăștia trei sînt sigur că atunci cînd omoară nu simt nici o călcare pe inimă" (p. 22). În actul al doilea se află monologul celui aflat de cealaltă parte a gratiilor, deținutul. Și acesta are propria sa filozofie a supraviețuirii, propriile sale tehnici de înșelare a vigilenței Stăpînului. Cinismului în tortură al gardianului
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
al vostru!" E drept, Năstase nu se dezminte chiar de tot: amintindu-și că în perioada 1996 - 2000 a fost campion mondial la trimis scrisori pentru amuzamentul curcilor, acum și-a reintrat în mână, învinuindu-l pe Băsescu de (în)călcarea Constituției pe vreo șapte bătături. Păi, la o așa Constituție, nici nu mă mir că un președinte cu mersul apăsat riscă în fiecare moment să spargă ditamai coșul cu ouă! În realitate, Băsescu nu face decât ceea ce a promis în
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]