550 matches
-
mari și schimbători. Și când începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-un deget, ca să contenească. Și-n tăcere, ea se ridica-ntr-un cot și-și ațintea urechea, ca s-asculte tropotul unui căluț de munte, care trecuse vadul de pe deal și abătea spre un cotlon tainic. Atunci ofta și se trăgea ca o mâță spre ușă. Și n-o simțea nimeni, așa umbla, cu pași de umbră, cu inima bătând de spaimă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boii din coșar, Pe Murgu și pe Cezer, Și mi-i pune la căruță Și se duce la mândruță...” “... Foaie verde de alun, Omule cu caii buni, Hai să facem schimb în drum Că și caii mei sunt buni...” “... - Murguleț, căluțul meu, Ce te-abați din drum mereu? Ori ți-e greu trupșoru’ meu? Nu mi-e greu trupșorul tău Ci mi-e greu năravul tău, Că pe la câte cârciumi treci, Pe la toate îți petreci Și-mi dai fân doar pietrele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ce putere o fi avut ea...? Mister de nepătruns! Însă omul cu povestea cea mai teribilă era Toma Dumescu. La prima vedere - om ca toți oamenii. Totuși... Ca să ajungă devreme la oraș, ar fi trebuit să plece de seara, încet-încet căluții ar fi făcut, până dimineața, lungul drum al nopții către zi. Iar ei, Toma și Costică, vecinul lui, ar fi luat ceva de băut, așa, ca să mai treacă timpul, pe urmă ar fi dormit și, uite-așa... Însă, de plecat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
război, nu era decât o copilă încă la școală și bunicul îi cere să spună ce-și dorește la o aniversare Îcare dintre ele? care dintre ele?), dar nu vrea nici inel cu incrustații și pietre rare, nici broșă, nici căluț Îcăluț avea să-și dorească după război), doar un gramofon și toți izbucnesc în râs și trece aniversarea fără să-l primească, încât a plâns o noapte întreagă, neînțelegând și zicându-și până la urmă că va fi fiind extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plec așa pe fugă și n-o să prind ziua lu’ matale care vine acuși, de 8 martie, La Mulți Ani. Da 6 luni trece repede. Ai să vezi. O să scriu. Și după aia o să fiu cuminte. N-o să mai lovesc căluțul cu piatra în cap. Ai să vezi. Mama, te iubesc. ENȚICLOPEDIA ENCARTA „Antialcoolul“ Luiza VASILIU „Antialcoolul“ e o revistă apărută chiar în 1900 și constituie una din „fazele prin care a trecut lupta antialcoolică“ la noi în țară, potrivit raportului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Dor mea pe sponci, adâncit în coșmaruri care-l sleiau până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă a brațului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
toate scrise de el. Dacă nu ar fi dormit atât de adânc, cu siguranță că ar fi luat seama la masa 202. Paharele de cristal de un luciu perfect. Farfuriile cu monograma lui împletită cu numele vasului în dansul unor căluți de mare albaștri, învolburați pe porțelanul de un alb polar. Fața de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spre casă odată cu seara. Dar și cu mine nu mi-e rușine că și în situația mea, mama-i româncă, tata-i ucrainean, iar eu îs moldovean... a mai adăugat căruțașul și și-a îndemnat bidiviul cu un energic Dii căluțul tatii! făcând ca în urma lui să rămână o dâră lungă de praf albicios, înecăcios. Odată ajuns pe culmea dealului de la Mănăstioara, a constatat că va sosi cu bine acasă la adăpostul întunericului ocrotitor... după ce a trecut fără incidente de zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama și cu fetele împingeam atelajul din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă contactezi în prealabil! Necrolog Fără îndoială că Domnia Ta, stimate cititorule, nu l-ai cunoscut pe Roibu din Călineștii Sucevei și nici măcar n-ai auzit de el pentru simplul motiv că băietanul Roibu, după cum îl numește cumătrul Bas-stăpânul, este un căluț discret care o viață întreagă și-a văzut numai și numai de poverile lui și doar arar gospodarul îl mai slobozea, la rugămintea megieșilor, să monteze câte o mânză-iepușoară cu speranța obținerii unor produși de rasă superioară. Că doar Roibu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Gheo-grăjdarul calu cela nu-l poate suferi nici măcar prin apropiere, că-l bate, că nu-l adapă la vreme, că-i dijmuieșe obricul adus de Cumătru pentru hulubii lui și-l lasă cu bălegarul necurățat ca pe caii de rând. Căluțul, ca răspuns, mai zilele trecute, l‑a înhățat de cap, încât l-a amețit de-a binelea și i-a făcut o bolfă cât pumnul drept în numele Tatălui. Plus că l-a trântit în bălegarul amestecat cu urină și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte adânc în aorta căluțului, legat din scurt, între stănoagele de după gard. Pe Roibu îl bag în primul lot de trei, că numai belele mi-a făcut haramu de chiabur. În cazanul de pe pirostrii își va afla sfârșitul, iar carnea răsfiartă o vom da halcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din față, soarele, trezit din somn, parcă, de Îmbietorul buchet, al vinului din găleata care-i mai aștepta, pe cei doi vecini de treabă, prinse a se ridica, tot mai insistent, spre Înaltul senin al cerului de toamnă târzie. Lo - căluțul fermecat Sărut mâna, doamnă educatoare! Sărut mâna! De ce mă priviți așa? Nu mai semăn cu cel de altă dată? Cu care cel de altă dată? Cu Lo, cu care, oare, altul, decât cu micuțul și cu mutalăul de Lo, de la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
răcoare, copiii au fost introduși Întruna din sălile largi, frumos Împodobite, cu de-ale lor, și lăsați să se joace pe la și printre mesuțele și scăunelele de care sala era plină. Mutul a văzut un dulap. Iar pe dulap - un căluț de lemn. Și-a pironit privirile În el. Și nu și le mai lua de-acolo. Educatoarea a observat. L-a făcut să Înțeleagă că știe ce vrea. Căluțul din lemn. A dus mâna către căluț. Copilul a sărit În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
era plină. Mutul a văzut un dulap. Iar pe dulap - un căluț de lemn. Și-a pironit privirile În el. Și nu și le mai lua de-acolo. Educatoarea a observat. L-a făcut să Înțeleagă că știe ce vrea. Căluțul din lemn. A dus mâna către căluț. Copilul a sărit În sus de bucurie. A și bătut din palmucele-i moi. A luat căluțul, i l-a trecut prin mâini, l-a lăsat să-l mângâie, apoi, l-a luat și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Iar pe dulap - un căluț de lemn. Și-a pironit privirile În el. Și nu și le mai lua de-acolo. Educatoarea a observat. L-a făcut să Înțeleagă că știe ce vrea. Căluțul din lemn. A dus mâna către căluț. Copilul a sărit În sus de bucurie. A și bătut din palmucele-i moi. A luat căluțul, i l-a trecut prin mâini, l-a lăsat să-l mângâie, apoi, l-a luat și l-a pus din nou pe dulap
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
le mai lua de-acolo. Educatoarea a observat. L-a făcut să Înțeleagă că știe ce vrea. Căluțul din lemn. A dus mâna către căluț. Copilul a sărit În sus de bucurie. A și bătut din palmucele-i moi. A luat căluțul, i l-a trecut prin mâini, l-a lăsat să-l mângâie, apoi, l-a luat și l-a pus din nou pe dulap. Mutu s-a Întristat brusc. S-a prefăcut că nu-l ia În seamă. Până seara
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a pus din nou pe dulap. Mutu s-a Întristat brusc. S-a prefăcut că nu-l ia În seamă. Până seara, el nu s-a mai bucurat nici o clipă. Sta supărat. Din timp În timp trăgea cu ochiul la căluț. Seara, a ieșit din Încăpere, tot cu privirea Întoarsă după căluț. În cealaltă zi, dis-de-dimineață, s-a dus În sala respectivă, și a rămas cu ochișorii țintă la căluț. Educatoarea a luat căluțul În mâinile ei. I l-a apropiat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
S-a prefăcut că nu-l ia În seamă. Până seara, el nu s-a mai bucurat nici o clipă. Sta supărat. Din timp În timp trăgea cu ochiul la căluț. Seara, a ieșit din Încăpere, tot cu privirea Întoarsă după căluț. În cealaltă zi, dis-de-dimineață, s-a dus În sala respectivă, și a rămas cu ochișorii țintă la căluț. Educatoarea a luat căluțul În mâinile ei. I l-a apropiat de față, i l-a trecut prin mânuțe, sa prefăcut că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
clipă. Sta supărat. Din timp În timp trăgea cu ochiul la căluț. Seara, a ieșit din Încăpere, tot cu privirea Întoarsă după căluț. În cealaltă zi, dis-de-dimineață, s-a dus În sala respectivă, și a rămas cu ochișorii țintă la căluț. Educatoarea a luat căluțul În mâinile ei. I l-a apropiat de față, i l-a trecut prin mânuțe, sa prefăcut că i-l dă, Însă, și-a retras imediat mâna, Îndemnândul: spune: Lo! El a privit-o cu neputință
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
timp În timp trăgea cu ochiul la căluț. Seara, a ieșit din Încăpere, tot cu privirea Întoarsă după căluț. În cealaltă zi, dis-de-dimineață, s-a dus În sala respectivă, și a rămas cu ochișorii țintă la căluț. Educatoarea a luat căluțul În mâinile ei. I l-a apropiat de față, i l-a trecut prin mânuțe, sa prefăcut că i-l dă, Însă, și-a retras imediat mâna, Îndemnândul: spune: Lo! El a privit-o cu neputință. A Înghițit În sec
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
apropiat de față, i l-a trecut prin mânuțe, sa prefăcut că i-l dă, Însă, și-a retras imediat mâna, Îndemnândul: spune: Lo! El a privit-o cu neputință. A Înghițit În sec și a schițat un gest. Voia căluțul. Ea a repetat: spune: Lo! El iar a schițat gestul, cerându-i-l, dar, din gât, ia ieșit, ceva, ca o icnitură. Nu așa. Lo! Hai, spune, Lo! A Îngăimat iarăși ceva, Însă, nici pe departe, nu aducea a Lo
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ouălelor adunate În cuibar, cocoșul Dosoftei primea doar doi și trei, și aceasta fiindcă-i scula pe-ai ei cu noaptea-n cap. În casa lui Nicanor nu existau prea multe jucării. Mașa avea doar o singură păpușă, Marusia, un căluț de lemn și un ursuleț de pluș, pe care Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la luciul apei, luna se prefăcea când Într-o frunză, când Într-un peștișor. Prinzând-o, Mașa i-o arăta Marusiei, Însă păpușa sa de cârpă clătina cu neîncredere din cap. Tot neîncrezători priveau la luna transformată-n frunză și căluțul de lemn, și ursulețul de pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se ferea ziua de orice ochi străin. Noaptea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voi muri...“ „Atunci mori“, Îi zicea păpușa, Înfigând În gâtul ei o andrea de lemn... Mașa se prefăcea că moare. Sau chiar murea pentru un timp, Întinzându-se pe iarbă și oftând. La căpătâiul ei veneau ursulețul de pluș și căluțul de lemn, care șchiopăta de un picior. Îi aduceau flori de câmp și rămurele de salcie. Iar primăvara Îi așezau pe piept, În coșulețe Împletite din pai, vișine și cireșe și grămăjoare mici de zmeură. Văzând atâtea bunătățuri În jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]