1,224 matches
-
la aceștia „sensul revoluționar‑democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale : „În general, el (visătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
de intestin); se manifestă mai frecvent la nou născut, prin diarei acide, lactozurie și deficit ponderal [4], această enzimă lipsește sau este în cantitate redusă la nivelul populației orientale și africane[4]. Celuloza [1173,2174,4175,5176]: de la latinescul cellula cămăruță, diminutivul de la cella - cămară, oză - indică un glucid [4] formula: (C6H10O5)n [4], polimer liniar alcătuit din D-glucopiranoză [4], glucan linear cu masa moleculară 50-400 kDa care este format din unități piranozice legate β 1-4 glicozidic și care intră preponderent
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
un cartonaș cu antet de la Casa Albă. Dumnezeule. — Fructe, spune Michael, încuviințând din cap. Foarte frumos. Se vede treaba c-ai vorbit cu doctorul meu. Cei de aici sunt foarte stricți. Vizitatorii care aduc bomboane sunt trimiși direct într-o cămăruță din apropiere și puși să facă jogging timp de zece minute. — Michael... Luke trage aer în piept adânc și-i văd mâinile încleștate pe coșul cu fructe. Michael, am vrut doar să-ți spun că... îmi pare foarte rău. În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
scop. O întâlnire surpriză (Uranus 1956) în primăvară am fost dus la tribunalul Negru Vodă. Nu mi s-a spus de ce. Dintr-o sală de dezbatere am fost dus într-un antreu, care dădea afară, în spatele clădirii. Aici, în această cămăruță am găsit un om îmbrăcat în haine de închisoare, vărgate. Se vedea că le purta de multă vreme. Stătea rezemat de calorifer. L-am recunoscut repede: ochii negri, sprâncene stufoase mari. M-a recunoscut și el. Nu ne văzuserăm de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
e. Sfârșitul generalului de corp de armată Ion Rășcanu După data de 22 august 1944, când a fost schimbat din funcția de primar,singuraticul general de corp de armată Rășcanu, care n-a fost căsătorit niciodată, sa retras într-o cămăruță de la Casa Oștirii din București. Ticăloșii ajunși la putere cu ajutorul armatei roșii de ocupație dar și cu ajutorul diviziilor „Tudor Vladimirescu-Debrețin” și „Horia, Cloșca și Crișan” au trecut la punerea în practică a planurilor de răzbunare clocite de mintea psihopatului Stalin
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Spre bucuria sălbăticiunilor. În nordul Moldovei avea pușcă doar Ion Saldaru și era nedespărțit de aceasta. Avea reputația de cel mai calic om din Europa și poate chiar din Eurasia. Căsuța, care adăpostea o droaie de copii, avea o singură cămăruță, ocupată de un soi de sobă zidită și care servea și de pat comun. Soba încălzea cărămizile, făcute din cenușă, nisip și lut, care constituiau suportul imensului pat. Chiar înveliți cu două-trei bulendre căldura emanată de pat era totuși plăcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
răspunde Mitropolitului: Cu adevărat a înviat! Ciocnește ouă roșii. Radiază de fericire! A învins! Mai respiră oxigen și spune triumfător celor dragi: Ați văzut? Am învins! Hristos a înviat! Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în liniște. Aici era și dormitorul întregii familii. Cu animalele la un loc era mai cald și mai economic în vremurile geroase. Evident că se curăța zilnic întregul ansamblu și izvorul ducea în hăurile munților dejecțiile cu grijă eliminate. Din cămăruța mea, pe un geam cu închizători contemporane lui Napoleon, privesc cu nesaț vîrful Buchet. Încerc o pace pe care de mult n-am mai cunoscut-o. Nu vreau cafea, nu vreau apă, de fapt n-am nevoie de nimic. Afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în uniforme colorate și cu șepci. Erau școliți și foarte amabili, adică zîmbăreți. Trebuiau să rîdă tot timpul. Ori Pedro nu putea face asta. Avea o familie cu cinci copii, cu soacră, cu mamă și o mătușă. Mătușa avea două cămăruțe și un hol-bucatărie. Toaleta era în curte. O foloseau toți din căsoiul în care stăteau și n-o curăța nimeni. Cît era ziua și noaptea de lungă, Pedro se gîndea cum să iasă din necaz, să ducă și el o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bătrînul sare să-i facă reclamă. O scoate de pe perete și încearcă să șteargă praful așezat, ca la el acasă, pe mica reptilă. Se întreține ușor, cu o perie și cu o cremă incoloră pentru pantofi... Mă invită într-o cămăruță întunecată bine. Atunci văd că ochelarii lui corectează multe dioptrii! Cît costă? întreb oarecum dezinteresat. Treizeci de dolari, spune cu ezitarea omului care o să mai lase din preț. Dintr-un tub scoate o cremă incoloră și o întinde pe micuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
constituit îndărătul corpusului textual înseamnă instalarea eteronomiei în miezul evenimentelor discursive. Și violarea unor tabuuri. Autonomizarea discursului orgoliu al meseriei are în Franța două fațete istorice numai aparent opuse. O față clasică, raționalistă, înțeleaptă. Alta romantică, visătoare, sentimentală. Descartes în cămăruța sa, Hugo pe stînca lui. Figuri nobile ale singurătății, clișee emblematice reunite de Rodin în chircirea către sine a unui bărbat gol, fără vîrstă, fără nimic de care să se agațe Gînditorul. Două imagerii eroice, la urma urmei doi experți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în siguranță. Mă îngrijora perspectiva dispariției vehiculului meu. Nu miar fi căzut bine, pentru că era a mea și, nici nu mi-ar fi plăcut să mă întorc acasă, jalnic, cu o ocazie sau vreun autobuz. Mi s-a recomandat o cămăruță, sub scara de acces la clopotniță. Nu mă simțeam în largul meu acolo, dar rațiunea mă îndemna să profit de ospitalitate, fiincă aveam nevoie de odihnă. Mi s-a servit cina. N-am putut să nu remarc, în sala de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Terra, adică până când toți copiii de pe cele cinci continente nu vor avea parte de condiții egale de viață. S-a urcat în sania lui trasă de reni și nu s-a mai oprit până în Laponia cea înzăpezită unde închis în cămăruța lui de gheață a plâns trei zile și trei nopți la rând de mila tuturor copiilor nefericiți... ...Pentru prima dată am văzut în Bumbăcari o casă acoperită cu carton asfaltat aparținând unui deportat sârb, Moma sau Momcico. Ori de câte ori treceam pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încerca să te ajut. Ai copii? Câți? Am cinci copii, moș Danilov. Să-ți trăiască. Și vrei să-ți aduci familia aici, nu? Într-adevăr moș Danilov. Soția și copiii. Mă gândeam eu. Hai cu mine, Văsălie. Au intrat în cămăruță. Un pat și o masă cu două scaune. O cană pe un taburet alături de căldarea cu apă. Sărăcia pământului... Șezi, Văsălie. Io nu mi-s bogat, din contră. Da' ce mânc io îț dau și ție. Ia și mâncă! Acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-a retras în cămăruța lui, în timp ce tata, afară, îi turna din căldare apă cu cana mamei pe bustul gol, străduindu-se să îndepărteze, pe cât posibil, urmele unui duș surpriză. Părinții noștri au ajuns repede și unanim la aceeași concluzie. Trebuia să ne mutăm din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
capului pentru a-și adăposti familia era de-a dreptul năucitor: avea copii! Era incredibil și revoltător. Nu vă primim mă, aveți prunci mulți, nu se poate. Dar nu pentru copii în primul rând! se zbătea să găsească măcar o cămăruță unde să putem pune și noi capul pe o pernă într-un pat sadea? În situația asta, cum ar fi trebuit să procedeze tatăl nostru? Cum? S-o ia pe mama de-o aripă, să se instaleze boierește într-una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
forțat de împrejurări tata a acceptat ceea ce i s-a oferit. Mama a ținut să vadă ea însăși noul acoperiș sub care ne vom adăposti, așa că ne-am deplasat in corpore la fața locului. Era o locuință obișnuită, cu două cămăruțe și un hol. Într-una își făcea veacul proprietarul, iar pe cealaltă a pus-o la dispoziția familiei Aciocîrlănoaiei. Holul avea obligația să deservească în mod egal ambii utilizatori. Nu i-a cerut tatălui nostru bani pentru găzduire, ci l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gospodăriei sale. Lucru pe care l-a acceptat bucuros. Iar mama nu avea motive să se opună mutării, fiind conștientă de ceea ce o aștepta acasă. Profitând de absența noastră, șobolanii au făcut dezastru. Începând de la baza pereților și până în mijlocul cămăruței, numai găuri peste tot. Erau niște mușuroaie mari cu pământ reavăn, umed, de parcă un batalion de cârtițe ar fi umblat flămânde în căutarea meniului favorit. În acest război pe viață și pe moarte am fost înfrânți de niște ființe mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din șapte persoane străbătând deșertul indiferenței divine și umane în speranța găsirii unei oaze... Am ajuns și ne-am instalat cum am putut. Părinții mei erau foarte necăjiți. Cum să te instalezi? Cum să te aranjezi? Șapte inși într-o cămăruță strâmtă care abia ne asigura spațiul necesar pentru somn, obligați fiind să ne culcăm la rând, întinși unul lângă altul ca sardelele în cutie. Și trăiam așa. Atâta ne oferea nouă viața, în ciuda eforturilor pe care le făceau părinții noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și ude, le-a lăsat să se mai zvânte la soare, iar noi am făcut rost de vreascuri și de crengi, de capete de lemne, de bucăți de ziar și de hârtie pentru aprinderea focului. Am cărat tot materialul în mijlocul cămăruței, am verificat încă o dată ca cele patru ferestruici să fie bine închise, apoi tata a aprins chibritul și a dat foc. A ieșit închizând ușa. Stăteam jos în curte lângă tata parcă așteptând să se producă ceva; ce anume nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chibritul și a dat foc. A ieșit închizând ușa. Stăteam jos în curte lângă tata parcă așteptând să se producă ceva; ce anume nu știam. După un timp să fi trecut vreo zece minute s-au auzit niște bufnituri în interiorul cămăruței. Spațiul se umpluse deja de un fum dens, de parc-ar fi fost o ceață puternică într-o dimineață de toamnă târzie. Aproape că nu se mai zărea nimic. S-a auzit din nou izbitura în geam și în aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii ploșnițelor și căpușelor și am căzut fără suflare pe dușumea. Tata , când m-a văzut precipitându-mă în cămăruță, și-a dat seama de imprudența comisă și dintr-un salt a fost lângă mine. În momentul în care am căzut inconștient pe dușumea în camera îmbâcsită cu fumul ucigător, tata m-a ridicat în brațele-i puternice ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mergem la "camera de gazare" pentru a vedea în ce măsură intrușii au fost afectați de fumul otrăvitor. Lighioanele muriseră. Nici urmă de ploșnițe ori de căpușe. Dar pereții și tavanul erau bine afumați; am trecut serios la treabă pentru a pune cămăruța și sala în stare de funcționare. Tata era solicitat la muncă aproape în fiecare zi; ceva bani se mai găseau. A cumpărat vopsea albastră, iar Mircea și Lică, suiți pe o scară dublă de zugrav, munceau la vopsitul tavanului, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru a înlătura definitiv mirosul de fum otrăvitor. După alte două săptămâni de muncă, cu tavanul de scândură și cercevelele celor patru ferestruici, totul vopsit în albastru, cu pereții lipiți și văruiți frumos de două ori după cum spusese moș Danilov -, cămăruța curată și primenită putea primi cu cinste noii locatari. A fost cea de-a treia și ultima schimbare de locuință din localitatea Gelu. Ciocălăii... Nu era nimic spectaculos în viața noastră. Tata muncea cu ziua acolo unde era solicitat, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]