2,573 matches
-
Marian. Obiceiurile la logodnă, pețit, căsătorie și nuntă sunt, în linii generale, aceleași ca pe vremea lui Cantemir, cu unele mici modificări, cu unele renunțări din textul scenariului; nu se mai folosește alegoria vânătorii (au plecat la vânătoare/să vâneze căprioare) la pețitul fetei, iar libertatea de alegere a partenerei (partenerului) este acum pe deplin asigurată, părinții, rareori, își mai impun voința, altfel, ei au devenit cei care facă voia copiilor. În sate, căsătoriile aveau loc în interiorul comunității, atunci când satul nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține de cuvânt!... Sau despre vânătoare: Un voinic din Satu-Mare a plecat la vânătoare, / Să vâneze căprioare... Sau despre uitare: Nu știu ce s-a întâmplat/ De mândruța m-a uitat... Unde-o fi puiu de-aseară/ Unde-o fi, unde-o-nsera,/ Ce guriț-o săruta?/ O fi dulce ca a mea,/ sau amară ca fierea? Știi, moldovenii cântă despre joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un copil singur, supraviețuise puhoiului, cățărându-se sus, peste chirpici și peste table, plângea înconjurat de ape, dar un jandarm îl salvase, coborâse pe scară dintr-un elicopter care zbura pe deasupra coșmeliei și salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care se culcase pe jos, pe pământul ud, printre broaște și șerpi, spusese cu durere într-un microfon întins spre el: Domnilor aleși, vă poftim lângă noi, să vedeți cum e! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mărginită pe care o cunosc din casa de la țară a bunicii. Orice, numai asta nu. Acolo unde stăncuțe alpine, ciori și alte lighioane se așează țipând pe copacii desfrunziți deja de iarnă. Unde diverși nori trec sfârâind pe cerul tulbure, căprioarele behăie, iar copiii nespălați de la școala generală și copiii debili de la școala complementară se înghesuie în autobuze. Printre ei circulă bacilul sărăciei. Prin tot terciul ăsta de boarfe de lână, umede și aburinde, moștenite de la frații mai mari. N‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa, va trebui să i se bage cu forța o bucată de lemn în gură și să i se scoată limba afară pentru ca talentatul cântăreț elvețian să nu se sufoce. Altfel, mărețul său viitor s‑ar încheia înainte de vreme. Tinere căprioare care seamănă cu Bambi pășesc țepene pe ecran, picioarele lor lungi de pui fraged sunt atât de drăgălașe și se ridică mereu de la pământ pentru a se lipi de niște sâni strânși în corset, încât limba le atârnă pe afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lipi de niște sâni strânși în corset, încât limba le atârnă pe afară, iar ochii le sunt duși în fundul capului. Bambi, acest animal al pădurii, nu rămâne cu picioarele pe pământ în fața nici unei actrițe principale. Fiindcă e foarte foarte iubită, căprioara de la marginea pădurii, cum stă ea ageră acolo. Cea care o ridică este Waltraud Haas, Haasi, în rolul ei de blondă orfană de ambii părinți care găsește un protector cumsecade în persoana preotului din Kirchfeld. E gata să fie sedusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca spray‑ul din comerț, casele devin mai sărăcăcioase, economia suferă tot felul de lipsuri, așa cum se cuvine într‑o zonă defavorizată economic. Se aud glasuri de păsări care te avertizează să nu faci vreun accident, iar la orizont apar căprioare care însă dispar din nou imediat, îngrețoșate, în natura lor de baștină, fiindcă mașinile răspândesc gaze de eșapament - asta amenință să devină un pericol dacă mașinile se vor înmulți în continuare. Deocamdată, în zilele noastre, n‑are toată lumea mașină. Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lume care poate fi totuși atât de veselă atunci când alergi sprinten după vreun animal mic și simți un chef puternic de viață. Primăvara își anunță încă prezența pretutindeni prin viața în devenire, cu siguranță se găsesc ouă peste tot, iar căprioarele sunt gestante. Dar lucrurile astea nu se văd, nenăscutul se ascunde ca să scape de o nimicire prematură. Câinele a trecut deja, împreună cu țăranii grosolani care nu iubesc animalele, și mașina cu cei trei înăuntru a trecut și ea. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
primul sărut după opt luni. — Te iubesc, i-am spus eu, care nu-i mai mărturisisem niciodată așa ceva. — Știu, răspunse ea, ștergându-și lacrimile. Am comandat mai Întâi o supă de crap roșu cu boia, urmată de o tocană de căprioară și de prepeliță, apoi de câteva bucăți de cârnați ungurești, totul Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că trecuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
le-am publicat pe toate! Aveau substanță și valoare! Am cunoscut-o la „Rețeaua Literară”: http://reteaualiterara.ning.com ! Ne-am împrietenit conversând despre „marele” muzician olandez André Rieu! Mi-a plăcut poza ei de-acolo! Poza cu ochi de căprioară! Citindu-i scrierile am invitat-o să publice la „Revista Agero” unde eram redactor în aceea vreme. Mi-a răspuns cu prudență: Corect!i-am răspuns! Și mi-a trimis mai multe materiale - producții literare de valoare! Materiale despre patinatoarea
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
veselă, zâmbetul tău mi-e atât de necesar..și, acel piedestal pe care încerc să-l mențin curat, parfumat și cât mai viu în memorizare.. Te strânsesem iar atât de tare în brațe încât iar ai fugit sprintena că o căprioară, zglobie ce-mi tot umblă la inimioara. Pe cât de frig era îți căzuse acea gluga din cap și se vedea capusorul tău zglobiu parcă că un soare cu plete lucitoare jucăușe în atâta albeața oceanica. Nu puteam să fug, doar
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Gândul meu, corabie... Plouă de s-a umplut cerul de apă și jos s-au golit fluvile toate, pînă și căprioarele se-adapă din norii saturați de râuri, pădurea și-a trimis rădăcinile-n cer umplându-și frunzele de sevă pentru animalele ei ce pier. Iarba își trimite culoarea în nori întorcându-se încărcată de rouă în zori, cântecul păsărilor o
GÂNDUL MEU, CORABIE... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364554_a_365883]
-
poiană la Bejanu, Unde paște Marin calu’ Spre fântână vine-o mândră, Și în zare mi se uită, Pe sub poala Gruiului - Fata pădurarului. Prin pajiște, ea îmi trece, Vine să ia apă rece; Calcă iarba, n-o atinge - Ca o căprioară-mi fuge - Să culeagă floricele Și să-mi facă chiticele.... Din ele coroană-și face - S-o mănânc, atât îmi place! Cântă, are ochii-nlăcrimați, A venit și luni și marți, Dar Marin n-a apărut... - Doamne! Ce-o fi
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului zilnic ni se fură pâinea ce mizerii cine se îndură să-i numere verii banii ce stau țuț ouăle de struț arma și-o ridică vorba de ocară brusc o căprioară a-nghețat de frică cercul de inele nopțile ridică punțile calică lume de proptele ghemuite-n plase drumurile urcă și ne dau de furcă orele rămase Referință Bibliografică: Zilnic ni se fură / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383
ZILNIC NI SE FURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361340_a_362669]
-
Acasă > Strofe > Amintire > CRĂCIUN CU LABIȘ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului . Crăciun cu Labiș El e plecat să caute căprioara ucisă Și să-i ceară iertare pentru râul făcut Soarta lui așa fusese scrisă Prea iute să plece deși vreme-ar fi avut. Să spună avea atâtea să spună Și fruntea-i scapără scântei Dar soarta l-a grăbit din
CRĂCIUN CU LABIŞ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361428_a_362757]
-
pajiștea cu stele, prin umbrele zăpezii Tu erai o minune și te cîntau aezii De dulcea ta făptura nu mai îmi vin în fire Și te-am găsit deodată, cînd nici nu mai sperăm Tu esti mai grațioasa decît o căprioară Privirea ta mă-mbată, trupul tău de vioară Vibrează cînd îl mingii, de-ai știi cît te doream Te mingii cu privirea, cu buzele, cu șoapte Am mea ești, minunat-o, de-atunci, noapte de noapte Mă voi trezi din
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
perspectiva unui cosmos bun și uman... Apropo de aerul mioritic de care vorbeam: mi-aș permite să citez un mic-mare poem: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual”. („Căprioara nebună”). E plăcut și ușor să citești versurile lui George Roca, e reconfortant
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual”. („Căprioara nebună”). E plăcut și ușor să citești versurile lui George Roca, e reconfortant și înnobilant să-i citești destăiuirile, căci nu o dată el povestește cu limbajul poeziei (am putea vorbi de lirismul epic al poemelor lui Roca). Fără îndoială, este
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
cea blajină La bolit căzu în pat Cu trup plin de fierbințeală Și chiar de puteri sleit, Că abia putea să-nalțe Rugi spre Domnul cel iubit. Alergară să-i aducă Leacuri tămăduitoare, Iepurașii cei zburdalnici, Urși și lupi și căprioare Dar zădarnică fu truda Nici un leac n-avu folos Că în patul de zăcare Se stingea suflet frumos. Maica Domnului văzând-o În așa amarnic chin O chemă pe Sfânta Vineri Și o sfătui puțin Și apoi îi dete drumul
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
în: Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului În inima pădurii, copacii sunt iar verzi Iarba are miros proaspăt, amețitor, Totul e frumos, ce minunăție! Vezi? Dar ce păcat fiindcă este trecător! Adăpost își are acolo o căprioară Acolo, în frunzișul des și mai ferit; Se bucură natura că este primăvară Culorile sunt vii, totul e-nflorit! Colo-n luminiș zboară libelule Și multe vietăți micuțe, drăgălașe, Frigul este-nchis departe în celule, Acum că este cald, toate
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
nu a călătorit împreună cu micul prinț, lăsându- și imginația să zboare? Sunt întrebări care, desigur, își găsesc răspunsul, pe buzele tuturor copiilor îndrăgostiți de literatură. Micile viețuitoare reprezintă o temă recurentă în multe dintre scrierile pentru copii și nu numai. Căprioara lui Emil Gârleanu emoționează, prin puterea sacrificiului, deopotrivă atât pe cei mici, cât și pe adulți. Este o narațiune care are o valoare educativă, profund moralizatoare. Puiul lui I. Al. Brătescu Voinești impresionează prin dragostea de mamă, sfâșiată de durere
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
prin apa râului, Zăresc chipul dorului, Îngândurat și întristat Că de mult a fost uitat. Și-mi aduc aminte bine De duioasele suspine Și privesc către apus Anii de liceu s-au dus... Cum din ape de izvoare Se adapă căprioare Iar din depărtata zare Sosesc păsări călătoare Tot așa pe filmul vieții Îmi revăd anii tinereții Și în zori și-n asfințit La Coloana Infinit. Iar la apusul soarelui La Poarta Sărutului Ne țineam gingaș de mână După datina străbună
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
săpat în trecut până am descoperit comoara ascunsă în muntele înconjurat de ape. Rochița în alb-albastru mi-au mâncat-o moliile. Noaptea mă-mbracă în haina neagră cu stele argintii, ploaia mă spală, ziua îmi usucă buclele, smarald lins de căprioare. Cine te ocrotește.... nu știi... Referință Bibliografică: Roata destinului... Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2001, Anul VI, 23 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ROATA DESTINULUI... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362794_a_364123]
-
săpat în trecut până am descoperit comoara ascunsă în muntele înconjurat de ape. Rochița în alb-albastru mi-au mâncat-o moliile. Noaptea mă-mbracă în haina neagră cu stele argintii, ploaia mă spală, ziua îmi usucă buclele, smarald lins de căprioare. Cine te ocrotește.... nu știi... Citește mai mult învârte cercurile înaltedin care am fost smulsă.M-ai testat bine!De-un veac ștergcu lacrimi dinții eipână s-au tocit vârfurile.Am săpat în trecutpână am descoperit comoaraascunsă în muntele înconjurat
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
s-au tocit vârfurile.Am săpat în trecutpână am descoperit comoaraascunsă în muntele înconjurat de ape.Rochița în alb-albastrumi-au mâncat-o moliile.Noaptea mă-mbracă în hainaneagră cu stele argintii,ploaia mă spală,ziua îmi usucă buclele,smarald lins de căprioare.Cine te ocrotește....nu știi...... XIII. CURCUBEUL DIN LENTILĂ..., de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016. Se pune în semilună, noaptea-n soarele din bec doar cu dioptrii s-alerg. Gândul face pârtii pe
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]