5,129 matches
-
locale. Au dispărut după un desiș de măciulii albe de bumbac înfipte pe tije înalte și unduitoare. Am profitat pentru a verifica rapid ce filmasem, iar rezultatul m-a deprimat și mai tare. Când au revenit, după mult timp, ea cărându-l în spate, transpirată, udă, el strângând-o cu cioatele, călărind-o, auzeam de departe cum Jamsheed îi spunea într-o franceză agramată: — Mielul vegetal, așa crrreatură de scrrriau desprrre el călătorrrii voștri medievali ajunși aici. Miel ce crește pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
făcuse de petrecanie. Îl găsiseră în grădină, cu pușca îndreptată către cer. Șeful de post i-a confiscat arma chiar în noaptea aia, pentru a evita vreo nenorocire anticipată de toți, iar după aceea, aplecat de umeri ca și cum ar fi cărat o greutate mare în spate, moș Zgârci ieșea din când la poartă și se făcea că trage în trecători cu o pușcă invizibilă... Am auzit că a murit fără să-și mai vadă feciorul. Lau descoperit niște copii în pădure
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în suspensie nici dacă încercau de fiecare dată să-l atragă în capcane din care reușea, totuși, să iasă, cu o lejeritate care îi uimea și îi încânta. Erau numai ei și un cort de patru persoane pe care îl cărau cu schimbul, cu umerii roși de chingile aspre, plecau noaptea spre munte, cu un personal care părea să obosească pe măsură ce înghițea cu mare greutate kilometrii, scoteau capetele pe fereastră și inspirau adânc, împungeau bezna cu privirile și deveneau nerăbdători, privindu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îi privise îndelung, apoi strigase că vremea se va strica din nou, ca un meteo-prooroc care nu atragea pe nimeni. Și plecase, purtând în spate un cort ce semăna al naibii de mult cu acel cort de patru persoane pe care îl cărau ei cu schimbul, într-o realitate aproape ireală... Se trezise în momentul în care Petrișor deschidea laptopul căzut de la etajul douăzeci și spunea că urma să-l întâlnească pe Bill Gates. Rezemată de un stâlp, chitara de culoarea vișinei putrede
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe Anișoara. Că se scoală prea târziu, că abia se mișcă, că nu asa trebuia făcut cutare treabă și câte și mai câte.Oricât se străduia nora cea tânară și frumoasă, nimic n-o mulțumea pe baba Dochia.Și Anișoara căra apa, freca podelele, făcea mâncare, despica lemne, mergea la moara, țesea, nu stătea nici atâtica. Și baba Dochia mereu găsea pricină;ba că făcuse mămăliga prea mare ori prea mică, ba că pusese ciorba in castroane, prea rece ori prea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Împiedicați. În vremea aceea trăia un om mărunțel pe care toți Îl strigau Moș Arici, nu pentru că ar fi fost bătrân, ci pentru că era adus de spate și privea mereu În pământ. El avea picioarele scurte și ori de câte ori Îl Întâlneai, căra vreascuri și nuiele cu spatele. Ei bine, acel om singuratic auzise de la bunicul său cum că iarba fiarelor ar crește pe stânci, o vezi ușor pe Întuneric, ea scânteind. Mai auzise că deși este veninoasă, ea da puteri miraculoase celui
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
toată. Zmeul râse de Moș Arici, cât de mic era și facea pe grozavul. Atunci omulețul nostrum se transformă Într-un animal mic. Zmeul fiind flămând, se bucură gândind că Îl Înghite pe loc, dar vreascurile, nuielele pe care le cărase până atunci Moș Arici În spate se transformaseră În niște țepi ascuțiți care-l Înțepară atât de tare pe Zmeu, că i-a pierit cheful pentru totdeauna să mai sperie drumeții de treabă. ALUNUL Cu nuielele de alun se căutau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Toni, care își dădea seama că se întâmplă ceva deosebit și că va avea și el parte de ceva pe cinste! A doua zi dimineață, de Sâmbăta Mare, îl auzi pe Toni lătrând. Deodată, pe potecuță, văzu urcând fetele cu Camelia. Cărau niște cutii mai mari și mai mici. Ce bucurie! Petre le ieși în întâmpinare, o îmbrățișă pe Camelia, o sărută pe Alice, fata mai mare și pe Ana, fata cea mică. Ce domnișoare frumoase am! Da, tată, am crescut, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prăpădesc Ia, sunați din zurgălăi: Hăi! Hăi! Iar în dalba semănătură Se făcu atâta gură. Nevestele se suflecau, Fetele navală în grâu dau, Bătrânele de șale se-ndoiau, Moșnegii din ochi făceau; Iară hoața cea de moară Când văzu atâtea cară Încărcate cu povară Puse coadă pe spinare Și plecă în lunca mare Lunca mare, frunza n-are Și când pică, se despică Mai mână, copchila mea! Hăi! Hăi! Iar morarul, meșter bun Stă cu luleaua-n dinți Noi ne prăpădim
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
până la piele. Printre noi se numărau elevi și eleve, cu fețele înghețate, gata-gata să izbcunească în plâns. Ploaia mi-a pătruns prin pelerină, prin haine, iar în final mi-a ajuns și la lenjeria de corp. În ziua aceea am cărat în spinare coșuri cu pământ. În altă zi am lucrat la bandă, într-o echipă de muncitori. Asta a fost munca pe care mi-a plăcut s-o fac cel mai mult. De două sau trei ori, pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mă privesc cam ciudat. Într-o zi, pe când duceam niște coșuri cu pământ pe umeri, au trecut câțiva dintre ei pe lângă mine și-au șoptit: — Crezi că e spioană? Am rămas uluită. Am întrebat-o pe fata de lângă mine, care căra și ea pământ, ce-au vrut să spună băieții. — Poate pentru că ai aer de străină, răspunse ea, serioasă. — Zău? Și tu crezi că sunt spioană? — Nu, răspunse ea, schițând un zâmbet. Sunt japoneză, m-am trezit spunând. Am pufnit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu putea să facă ce a făcut dacă acele persoane, membrii Comitetului Executiv, se abțineau sau votau împreună", a mai spus Moise. Față de acuzele avocatului lui Mititelu, edilul Craiovei a postat pe Facebook următorul anunț: "Așa este! Geanta a fost cărată de un omuleț mic, verde și cu antenuțe în chelie..."
Mită la FRF: Primăria Craiovei, acuzată că ar fi dat 2 milioane de euro pentru locul din Liga a II-a by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71999_a_73324]
-
negre, unsuroase, schițând salutul oriental. Mi-am luat rămas bun și am ieșit afară. Catedrala nu era departe. O zării pe același trotuar pe Karin venind repede spre mine fără să mă vadă, ușurată parcă, asemene acuiva care până atunci cărase ceva greu. Mă oprisem, privind-o, iar ea, ca și cum ar fi simțit că se uită cineva la ea, înălță capul ei drag, zâmbind și făcându-mi semn cu mâna înmănușată, într-o mănușă de piele fină roșie, o știam... Atunci
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
în carcasa metalică. Cred că gardianul se aștepta și plecase să vadă ce poate face pentru ca vagonul să fie iar cuplat și pus în mișcare, pentru a stinge focarul revoltei care amenința să se declanșeze. A apărut după cîteva minute, cărînd căldări cu apă și dîndu-le cu cana, prin vizetă, celor de la dreptul comun. Politicii erau prea istoviți pentru a-și mai croi drum către vizetă. Hoțul-șef mi-a declarat, probabil socotindu-mă purtătorul de cuvînt a politicilor, că nu
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
am întors cu Iarna-n București". în schimb, Rebreanu, vecinul de bloc, trage și el o fugă la "moșia" de la Valea Mare și notează în Jurnal: "Timp frumos. Continuat sapa cu 20 oameni. Sosesc seara de la București; Timp frumos. Lache cară gunoi și nisip. După-amiazi la Pitești. Cumpăr 4 scînduri pentru podele la grajd-vacă; vorbesc cu fierar pentru reparația căruței; Timpul frumos, continuă culesul cartofilor etc. S-au mai adus 160 kg. cartofi, plus 216 dovleci + 195 dovleci + dovlecei, apoi 2
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
ți se lipește de piele/ și în jurul tău cuvintele fac trup subțire se lipesc de ea/ îndeajuns de mult acum poți desena/ cu linii groase/ fiecare tresărire din diminețile tale frumoase/ din diminețile tale nemaipomenite ei au venit și/ au cărat globurile și beteala/ și în general sărbătorile trec prea repede/ lasă în urmă un pahar de alcool și o țigară în mâna vânătă ș...ț" (când trăiești dacă trăiești aceasta este întrebarea sigură ca mâna). Marta este un volum extrem de
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
de tine iar Durerile, cum revin, așa dispar Ce mai este, parcă nu mai are har Totu-mi pare cel putin hilar Umbra-mi coboară către ceva amar Singur lângă acel om rău, barbar Am prăbușit cam ceea ce puteam să car Doar în aparență fericit mai par Ne agățăm de ceea ce ne trebuie măcar Flămânzi după ce este scump și rar Cade până și puternicul stejar Roua din lacrimi mai străbate un hotar Frisoanele m-au zăpăcit sălbatic în zadar Copii abandonați
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
într-o apercepție a existenței ca diluviu cosmic, anunțat prin stagnarea timpului: "marți era luni, încă nu se prăbușiseră/ constelațiile sau semnele zodiacale (...) Marți era ieri, marți era poimâine", diluviu al vieții, dar și al artei prefigurând sfârșitul universal, ce cară noroios, precum furtuna arbori smulși, chipurile celor morți, resuscitate: "îmi răsări/ în față imaginea mamei mele moarte, c-un ochi/ vag întredeschis și alb, cu șuvițe de vată/ în amândouă nările". Această modalitate poetică e adusă la perfecțiune în Simple
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
de debut al lui Istrati (1924), apărea un fel de dascăl de știință a vieții și de libertate, Barba Yani, care făcea chiar elogiul "absolutismului" otoman: "La bonne terre du Levant s'ouvrira grande et libre devant toi, oui, libre, car quoi qu'on dise de ce pays turc absolutiste, il n'y en a pas un oů on puisse vivre plus librement ; mais ŕ une condition: c'est de t'effacer, de disparaître dans la masse, de ne te faire remarquer
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
un dușman al persecuțiilor și discriminărilor. Și totuși, marșul pe care l-am văzut pe străzile Bucureștiului, săptămâna trecută, un marș anti-discriminare, m-a pus pe gânduri. Privit de la distanță, el n-a fost cine știe ce. Vreo treizeci-patruzeci de indivizi care cărau, pe ploaie, niște pancarte și rosteau, din când în când, diverse lozinci. Partea cu adevărat șocantă e că protestatarii aveau fețele acoperite cu un fel de cagule menite să bage spaima în tine. Oricât ai fi de tolerant, de sprijinitor
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
oscilațiile între ci și gi, ce și ge (surda și sonora) sînt la fel de firești, atestate de alte variante orale (hoceag/hogeag). Mai există, de altfel, o interjecție familiar-argotică care a fost pusă în legătură cu limba țigănească: cărel "pleacă! fugi! să mergem!" Cară-te de aici și lasă să mai halesc și eu!... Cărel!... Cărel!... (Rebreanu, 49) Cărel, că ne apucă ploaia! (Barbu 1974: 330). Aceasta a fost explicată de Al. Graur din țigănescul kere "acasă", dar se leagă și de verbul românesc
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
și lasă să mai halesc și eu!... Cărel!... Cărel!... (Rebreanu, 49) Cărel, că ne apucă ploaia! (Barbu 1974: 330). Aceasta a fost explicată de Al. Graur din țigănescul kere "acasă", dar se leagă și de verbul românesc popular "a (se) căra", de la care poate fi o simplă formație glumeață. De fapt, terminația -el evocă diminutivarea (poate fi sufixul diminutival, aplicat în glumă chiar unei forme verbale, așa cum sufixul augmentativ și onomastic -oi(u) apare în devierea glumeață am terminoiu), dar poate
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
nu avea nici o legătură și la care a nimerit pentru că a greșit cimitirul. Până la urmă, într-un șir de malentendu-uri, ajunge să fie luat drept un membru al familiei defunctului, să țină un discurs la căpătâiul mortului și chiar să care sicriul pe umeri. Transformat într-o vedetă a ceremoniei este instantaneu adoptat de familia îndoliată, care ajunge să evoce la modul absurd relația celui căzut din lună cu răposatul:" - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
climatul civilizațional actual. Din ele derivă firesc eroii "știrilor de la ora 5", gladiatorii din galeriile echipelor de fotbal, misionarii de manele din trafic sau din cartierele aglomarate, elevii care se filmează cu telefonul mobil în timp ce își umilesc profesorii sau își cară picioare în cap, șoferii care își abandonează victimele la locul accidentului, clienții emisiunilor lui Dan Diaconescu. Trăim sub semnul urii, iar expresia "să moară capra vecinului" a devenit, în anii din urmă, principala carte de vizită a spiritului românesc. Economia
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
doarmă pe malul Tibrului. Atâția profesori universitari spală mașinile, în parcări. Atâția bibliotecari, de la care am împrumutat și eu cărți, sunt gunoieri ! Doctori în științe matematice tencuiesc pereții, chirurgii, inclusiv chirurgul care l-a operat pe tatăl meu de hernie, cară mortarul, pictorii duc pizza la domiciliu." Sau lămuriți-vă, din cuvintele aceluiași personaj, cum se face că, trei pagini înainte de căderea cortinei, piesa e deja terminată: "Despre mine au vorbit deja toate ziarele din Moldova. A scris și Timpul, dar
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]