7,266 matches
-
apariției ospătarului care le aducea coniacul Vasconi și crema de cacao, solicitată de cei doi comeseni, împreună cu felul întâi. Conversația s-a întrerupt. Trebuiau să găsească iarăși un moment care să spargă jena instalată, în urma discuțiilor ce îi purtau pe cărări nebănuit de periculoase. Această ocazie nu a mai apărut în acea zi. Nea Cârâc, bănuind unde se ascund cei doi porumbei, băgă capul pe ușa salonului și, când i-a văzut, a intrat pentru a le ura poftă bună și
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DRUMEȚULE Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Drumețule, deschide cărarea, Ascultă-mi de departe chemarea.... Se apleacă-n fața noastră marea, Se înspumează cu valuri zarea... Când vii să treci peste secrete hățișuri, Cum ploaia bate-n virgine frunzișuri, Dar ai grijă să nu te rănească pietrișul Mai bine cu
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
focul arde mocnit, Iar în inimă o durere mută s-a zidit... Drumețule vino, clipe să împărțim, Iar gândurile de dor să le unim... Să nu mă judeci chiar dacă suspin, Căci sufltul mi-e plâns azi de venin.... Drumețule, deschide cărarea, Ascult-mi de departe chemarea, Doar tu ești leacul de felcer, prescris Doar tu ești fașă pe cordul deschis.... Referință Bibliografică: DRUMEȚULE / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2000, Anul VI, 22 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
exprima oamenii cu complicațiile lor și părțile nevăzute ale sufletului omenesc. De la iluzie la luciditate, de la iubire la ură, de la stabilitate le cele mai complicate stări de conștiință- acesta este drumul lui Helene Pflitsch urmând mersul unor vremi ale căror cărări sporesc destine de oameni. Citind romanul “Umbra din noapte” mi-am adus aminte de ce spunea Auguste Rodin, că statuia se află în interiorul blocului de marmură, el nu face decât să înlăture cu dalta surplusul de piatră, eliberând personajul. Fapt ce
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
12 mai 2016 Toate Articolele Autorului PRIBEAGULE Pribeagule, de unde vii? Din care zare-ai apărut? De ce ca zestre, făr' să știi, Ai doar vioara și-un sărut? Din care vremuri vii pribeag? Din ce demult îmi ești aici? Și ce cărări, de al meu drag, Ai străbătut ca să m-atingi? De ce pe firul din vioară În sufletu-mi te-ai furișat? De ce-ai venit să-mi aduci iară Dureri cu gust de altă dat' ? De ce îmi lași al tău amar
PRIBEAGULE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382169_a_383498]
-
Patimi din dor ce ți-am purtat? De ce crezi azi ca poți să-mi fii Iubitul ce-l doream odat' ? De ce nu te-ai lăsat iubit De mine, când credeam că ești Un făt frumos ce mi-a-nverzit Mereu cărările-n povesti? De ce fecioară când eram Nu îmi primeai purul sărut? De ce atunci când te doream Pribeagule, tu nu m-ai vrut? De ce venit-ai din demulturi Să-mi porți ofrandă a mea rană? De ce acum înspre apusuri Mă-ngenunchezi făr
PRIBEAGULE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382169_a_383498]
-
nici lampa, nici farul, Dus fie-mi dorul și purtat doar de roți! Haide, birjare, mână prin ploaia de stele, Vreau dusă să fiu ca înspre ultimul drum, Nu te uita deloc la praful ce curge din ele, Cată-ți cărare prin doru-mi și vezi-ți de drum! Hai, rătăcește-mă, birjare, prin nopți cu ispite Și poartă-mă-n demultu-mi din care eu vin, Te rog, să-ți lași la intrare și caii și biciul, Căci drumul înapoi spre-aici
DU-MĂ BIRJARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382234_a_383563]
-
de înalt, De vrei în demultul din care venim să te-ntorci Noi nici o urmă sub pași n-am lăsat. Și așa rătăciți, birjar, prin demultu-mi în beznă Vreau să cătăm tot ce eu odat-am pierdut Și-apoi de aici cărările toate ne-or duce Pierzându-ne urma și înspre lumea de lut. Referință Bibliografică: DU-MĂ BIRJARE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile
DU-MĂ BIRJARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382234_a_383563]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SINGURUL VICIU Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Nu te mai caut decât noaptea cu lună când inima-mi aleargă nebună netezindu-și cărări de dorințe sculptate în lemn de santal. A MAI TRECUT UN AN? Poate șapte. Veacul e ireal. Computerul se strâmbă la mine prin toți porii. Cheia de la sertar e la tine. Mă trec fiorii când mă gândesc la mesaje... Reci
SINGURUL VICIU de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382255_a_383584]
-
ceară milă lui Dumnezeu Preasfântul, Să-l ierte pentru răzvrătire! Și preamărind Cuvântul, Ținându-și crucea strâns la piept, cânta o melodie: Slăvit să fie Domnul meu, acum și-n veșnicie! Morala: Prieten, nu cârti de ce-ți stă pe cărare, Poate când dai de greu, te plângi, îți spui că-i crucea mare, Dar nu uita, Isus Cristos a acceptat să moară, Doar gându-acesta-ar trebui pe tine să te doară. Povara crucii Lui a fost povara lumii-aceste, S-a plâns
CRUCEA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382287_a_383616]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LA ULTIMA CASĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului LA ULTIMA CASĂ Mătură vântul frunza pe cale, Luna stă agățată în vârful de fag; Cu pasul măsor îngusta cărare, Pe care o urc de-o vară cu drag. Ulița e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
zvâcnete viguroase de chiuituri oltenești sau de țâpurituri oșenești: vocea I. ,,Să treceți, voinici, prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea a II-a. ,,Focul dragostelor mele/ A ajuns până la stele.” Sau ...I. ,,Carul Mic și Carul Mare/ Luminează pe cărare”; II. Ulița ori poarta mea/ Zâmbește, când vin la ea.” În poema cu înfiorări de doină: ,,Pe strada Robenilor”, la casa bunicilor, climatul este feeric: ,,Noaptea-i blândă și mă lasă/ S-o admir ca pe-o crăiasă,/ Ea mi
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
forță poetică, nu se putea naște decât în urma unui seism sufletesc, pulverizând liniștea și bucuriile poetei, care devine „... un eu chinuit,/ lăsat în urmă/ pe un mal înflorit de angoase.” (Și încă era dimineață), căci „În spatele meu,/ se așterne-o cărare de spaime.” (Un biet sfert de oră) Aceste adevăruri le-a surprins Gottfried Benn cu ani în urmă, afirmând că: „... nu există poezie mare care să nu fie expresia unică, inimitabilă, a unui cutremur sufletesc”. Competenta prefață și prezentare a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
singuri și răvășiți, cu durerile și cu abisurile noastre sufletești. Temerile și disperările care stăpânesc sufletul îndoliat al poetei se topesc în metafore și personificări de mare forță sugestivă, prin cuvinte aparținătoare aceluiași câmp semantic, precum: „mal înflorit de angoase, cărare de spaime, frigul din mine, m-ascunde depărtarea” etc. Apreciem semnificația majusculei, care potențează sensul cuvintelor-cheie, precum: „Cuvântul, Moartea, Viața, Poezia” etc. Poeta pendulează între disperare („Mi-e sălbatic de dor/ să-mi fie bine”- Sălbăticie) și speranță („Aștept/ să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
magic/ Numai dânsa ni-i stăpână:/ Limba neamului meu dacic,/ Limba noastră cea română.// În al limbilor tezaur/ Pururea o să rămână/ Limba doinelor de aur,/ Limba noastră cea română.” Considerându-ne, pe toți, profund îndatorați limbii românești, poetul basarabean Petru Cărare exclama: „În vârf de cer făr’ de prihană, / Ca neamul să te țină minte, / Te-am pus spre a ne fi icoană / De-a pururi, scump și sfânt părinte. Cobori un pic din slăvi albastre, / Cu chipul tău să ne
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
stafidele și pita/ Că l-am slujit cu iambii florentini/ Și i-am jertfit puzderie de crini,/ Cum a făcut pe vremuri Sulamita.// îl poartă-n lume pașii cristalini,/ în umbra lor iubirea înflorit-a,/ Cu-această vină, tulburând ursita,/ Cărarea-i se strecoară printre spini.// Spre templul său din clare diamante,/ Construcție pe endecasilab,/ M-au însoțit Petrarca și cu Danti,// Dar sufletu-mi cucernic și prea slab/ S-a dizolvat în strofa lui divină/ Și a zidit un înger
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
poate de firesc, și în intereseul anchetei să scriu de parcă ți-aș explica ție cum a fost, drept care am încercat așa cum poate că ai citit și tu: "Te-am văzut cum plecai. Treceai la câțiva pași de plapuma mea pe cărarea ce arăta din zi în zi tot mai tocită în iarbă". Dar ia să fi scris adresându-mă direct Onoratei Instanțe? Ar fi sunat așa: ŤAm văzut-o cum pleca. A trecut la câțiva pași de mine, pe cărarea ce
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
pe cărarea ce arăta din zi în zi tot mai tocită în iarbă". Dar ia să fi scris adresându-mă direct Onoratei Instanțe? Ar fi sunat așa: ŤAm văzut-o cum pleca. A trecut la câțiva pași de mine, pe cărarea ce arăta din zi în zi tot mai tocită ș.a.m.d.ť De acord, sună mai oficial, adică fără adieri sentimentale, fără emoții. Sună ca într-o proză de calitate. Anume așa am să încerc să scriu de aici
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
matură pe scenă. Interpretări impecabile, fără greș. Inteligenți în Ionescu. Lucru rarisim și foarte dificil. Piesele scurte ale lui Eugen Ionescu, publicate, cîteva dintre ele, abia în 2002, au un cod aparte. Au fost puțin cercetate sau jucate, nu sînt cărări săpate, la îndemînă. Actorii aceștia știau precis ce joacă. Au înțeles lumea lui Ionescu, a scriiturii lui, universul aparte ca să poată să interpreteze minunat personaje insolite care adoră farsa și improvizația. Ionescu nu este adesea studiat în școlile de teatru
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
în râs a unui demnitar militar otoman. Puțin merituosul pașă se descurajează de la prima ivire a lui Mihai Viteazu: "Pe vodă-l zărește călare trecând / Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. / În lături s-azvârle mulțimea păgână, / Căci vodă o-mparte, cărare făcând" (...). Marii căpitani de oști luptau încă, pe vremea lui Alexandru cel Mare al Macedoniei, cu vreo 280-270 de ani înainte de Hristos, în fruntea trupelor pe care le conduceau; Alexandru își va fi scurtat viața în asedii de cetăți unde
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
nu s-a pus în fruntea trupelor, păstrând o poziție de unde le putea conduce - și la fel vor proceda toți marii căpitani ai lumii care vor urma. Aici (dar e oare adevărat, pe la 1595?), Mihai al Nostru deschide cu sabia cărare armatei sale printre otomani. Nu era rolul său de condottier de rang european: artileriștii săi fideli, prin contract, erau secui; Coșbuc îi vede zburând pe "flăcăii Sucevei" - lucru greu imaginabil înainte ca Mihai să fi cucerit Moldova, deci e vorba
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Simona Vasilache Cărările vieții și ale morții sînt vegheate, de cînd e lumea, de trei femei, sub nume foarte diferite. Fețe ale liniștii sau, dimpotrivă, ale patimii. Grații, Graie, Hesperide, Erinii. Viața și moartea însele, între care crește, frămîntată, conștiința ireductibilei lor asemănări
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
întotdeauna pe primul plan opera, iar polemicile sale - atâtea câte sunt - vizează mereu idei, nu oameni. Pentru un astfel de autor particula "secretă" într-o "istorie a literaturii române" nu poate face trimitere decât la conținutul respectivei istorii literare. La cărările ei mai puțin umblate, la operele rămase în umbră ale unor autori clasici sau la scriitori care, dintr-un motiv sau altul, au fost eludați din marile sinteze canonice. O istorie up to date, în ton cu deprinderile intelectuale ale
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Dacă ar fi să aleg o imagine cu ajutorul căreia să pot pătrunde mai lesne în cosmosul descris de Nicolae Breban m-aș opri, între altele posibile, la mersul unui câine, cu capul încovoiat și scurmând de zor urmele pe o cărare. Oricât ar părea de curios și de surprinzător, desenul patrupedului în mișcare, redus la esențial (precizez că nu e desprins din textele romanelor) oferă o cheie potrivită de înțelegere. Ca să rezum noutatea literaturii lui Nicolae Breban evidențiez două trăsături: importanța
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Cuvinte simple, unele intrate, în parte, în umbră, pe care Dicționarul... lui Al. Graur le face musafiri de la cale lungă, care dau seama despre înrudiri și contaminări pentru a căror explicare avem a cerceta istoria. Dincolo de fugare pasiuni filologice, sînt cărări pe care nu le mai bate nimeni. Brînza se cumpără de la supermarket, iar vorbele se găsesc de-a gata într-un vocabular de bază care, dacă n-are viitor, n-are, de bună seamă, nici trecut.
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]