6,191 matches
-
fragmentar, din nou din cauza lungimii ei: "Alteță Regală și Stăpâne, Au trecut numai câteva luni de când }i-am adresat o scrisoare deschisă, povestind o scenă din Bulevardul Elisabeta unde Persoana Ta și Mașina Ta, amândouă Auguste, s-au năpustit în căruța unui franzelar, mi se pare de lux. Iar acum gazetele aduc știrea că Ai mai făcut o vitejie, călcând în picioarele Tale Auguste, un șofer, pe nume Ion Damian. Gurile rele spun că bietul șofeur a primit mai multe lovituri
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
zice, n-ar fi suficient. Personal, nu sunt de aceeași părere. Mai mult: eu ași propune guvernului să pună la dispoziția Măriei Tale un tanc, cu care să dai buzna unde e lume mai multă, să sfărâmi toate automobilele și căruțele cu franzele de lux, să dărâmi Cercul Militar și Academia, Ateneul și Universitatea și toate instituțiile particulare și de Stat". Alteță Regală! "...M-am amuzat grozav aflând că o dată Augustul bot al Augustei Voastre mașini a tamponat căruța unui cetățean
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
automobilele și căruțele cu franzele de lux, să dărâmi Cercul Militar și Academia, Ateneul și Universitatea și toate instituțiile particulare și de Stat". Alteță Regală! "...M-am amuzat grozav aflând că o dată Augustul bot al Augustei Voastre mașini a tamponat căruța unui cetățean, până când a făcut-o praf. M-am amuzat și mai mult, aflând că Augustele Voastre palme au plesnit doi obraji universitari. Iar când am aflat că Augustele Voastre picioare au fărâmițat testiculele omonimului meu - m-am prăpădit de
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
cam în răspăr cu geografia, pentru orice îi aude astăzi numele? Nimic mai mult decît un fel de-a spune, bun de etichetă pentru o călătorie de plăcere, prin Germania, dar și pe-alături. Din țară iese pe la Giurgiu, în căruță, cu mai mult de un pasager pe loc (urcați în orice autocar de azi, și-o să vedeți că nihil novi...). În Giurgiu, un hotel cosmopolit și populat, hélas, și cu musafiri nepoftiți. Printre ei, și călători străini cu frică de
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
în marș alergau delegații cu ordinea, comandanții strigăturilor lozincare, semnalizînd cu stegulețe roșii cadența de marș a puhoiului, iar alături de ei agenții de legătură, pentru transmiterea dispozițiunilor ce veneau din fruntea coloanei, unde se găsea Istrati. La urmă se scurgeau căruțele cu familiile muncitorilor, femei și copii îmbrăcați cu tot ce aveau mai bun în garderoba lor săracă, alcătuind o paletă de culori țipătoare cu predominanță pentru roșu, verde, albastru și galben. Femeile în picioare arborau eșarfe roșii, îndemnînd caii costelivi
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
contractat cu companiile forestiere în propriul interes și nesocotind preferințele și interesele participanților. 4.6.2. Exploatarea directă a resursei Pe lângă externalizarea abuzivă a exploatării, membrii continuau și exploatarea individuală, în unele cazuri, sursa lor principală de existență: „Făcea o căruță de material și o ducea la Focșani. De acolo aducea o căruță de porumb, ce-i trebuia în gospodărie, mă rog... din asta trăia toată lumea” (R4, Tulnici, 89 ani). Acesta este contextul în care dreptul de exploatare directă a resursei
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
participanților. 4.6.2. Exploatarea directă a resursei Pe lângă externalizarea abuzivă a exploatării, membrii continuau și exploatarea individuală, în unele cazuri, sursa lor principală de existență: „Făcea o căruță de material și o ducea la Focșani. De acolo aducea o căruță de porumb, ce-i trebuia în gospodărie, mă rog... din asta trăia toată lumea” (R4, Tulnici, 89 ani). Acesta este contextul în care dreptul de exploatare directă a resursei de către membri a devenit foarte important (Vasile, 2007a). Anticipând șapte decade, menționez
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
a omului cât mai ales, despărțirea de tot ceea ce a fost rau, urât, nefericit în anul anterior( neâmpliniri, necazuri, etc.). Un mascat joacă rolul mortului. Acesta este așezat într-un coșciug sau într-o ladă. Este pus într-un car, căruță. Cortegiul se constituie din: tineri mascați, în față cu crucifixe și steaguri ,apropiați ai acestora,carul cu mortul și pe laturi bocitoarele. În spatele carului erau rudele: soțul sau soția, fii, nepoți, toți mascați. Ca la o înmormântare reală, pe traseu
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
nostru nu a avut drept de semnătură. Era interzisă orice referire la operele sale. Bineînțeles - din când în când, propagandiștii de serviciu, recrutați din rândul scriitorilor cu un oarecare prestigiu, ieșeau în arenă. Zaharia Stancu își intitula pamfletul Pleava din căruțele dușmanului: "Legionarii se află astăzi în slujba Germaniei revanșarde a lui Adenauer și în slujba cercurilor agresive americane care pregătesc împotriva Răsăritului și împotriva noastră războiul. Oare nu se jenează nici astăzi Mircea Eliade de faptele camarazilor săi de altădată
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
ori în ridicol pe naivul Mircea Geoană. Oricine îl cunoaște pe Ion Iliescu, știe că nu e omul care să lase nepedepsit un afront. Vă amintiți câtă răbdare a avut și ce umilințe a îndurat până să ajungă să răstoarne căruța cu proști a lui Ceaușescu. L-am văzut la lucru în decembrie 1989, cu o perfectă minte rece, în momente în care un om obișnuit ar fi făcut măcar infarct, dacă n-ar fi intrat chiar în spitalul psihiatric. Ni
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
a face rost de suma cerută. Împreună cu soțul meu, m-am deplasat la Ploiești, că acolo urma să ne întâlnim și cum ne auzea vorbind, intervenea”, a declarat Cristina S., fiica Niculinei B. Îndată ce s-au văzut cu sacii în căruță, escrocii le-au închis telefoanele celor două femei, nu înainte de a-i mai cere Cristinei S. două cartele telefonice. Atunci Cristina și-a dat seama de escrocherie, însă a fost prea târziu, pentru că tranzacția era deja efectuată. Cazul Niculinei S.
Escrocherie la telefon: "Plătește, dacă vrei ca fiul tău să nu înfunde pușcăria!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80282_a_81607]
-
alege datornicul; 5. tot nutrețul trebuitor în timp de o lună pentru hrană animalelor ce nu s-au urmărit; 6. uneltele lucrătorilor și meșterilor; 7. mașinile în lucrare și instrumentele trebuincioase pentru exploatarea unei fabrici sau industrii; 8. carul sau căruță, sacaua și alte asemenea unelte de muncă; 9. stupii cu miere, gândacii de mătase, frunzele de duzi, pe timpul creșterii lor; 10. instrumentele sau cărțile trebuincioase pentru știința, arta sau profesia ce practică sau exercita datornicul." Articolul 408 *) Art. 408 a
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
Putem cunoaște astfel centrul Brăilei de acum un secol, monumentul împăratului Traian ridicat în anul 1906, când se împlineau 18 veacuri de la cucerirea Daciei de către romani, vechea gară a Brăilei construită în 1869, sediile unor vechi agenții străine de vapoare, căruțele din port care transportau mărfurile, Grădina Mare, Parcul Monument, localitatea balneară din apropiere, Lacul Sărat, și multe, multe alte locuri de melancolice aduceri-aminte. Trebuie remarcat în mod deosebit că Valeriu Avramescu nu se limitează la simpla reproducere tehnică a cărților
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite cu scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici la Eminescu, dar nici la Slavici sau la Coșbuc, sărbătoare fără fețe bisericești: , Din clipa când trecu pragul bisericii, înfățișarea episcopului s-a schimbat ca prin farmec. Ochii lui măriți părerau scăldați
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
polivalenți, adaptabili, nefixați. ș...ț Autorul Moromeților nu poseda, se pare, vocația dispersării, nu se putea transpune în pielea altora, în el curgea sîngele țăranului care contemplă cerul cu privirea, strînge în palmă bulgării de pămînt, dă bice cailor în căruța care trosnește din încheieturi. Nu era conștient de această limitare. Preda n-a vrut în ruptul capului să se simtă cantonat într-un singur perimetru, era convins că poate pătrunde pretutindeni, că poate juca ușor pe mai multe clape. Ce
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
și se Îndrepta către Poiana lui Alexa, satul de pe dealul din marginea pădurii Mavrocordat. Au trecut de „Șușmeaua Pușcașului” și au fost Înjurați de Mihai a lui Sava care venea bine afumat de la târg și nu voia să-și tragă căruța din mijlocul drumului prăfuit. Foarte ofensat că cineva mergând cu farurile stinse vrea să-l sperie tocmai pe el, Mihai cobărî din căruță clătinându-se și agitând o „săcuricî” În mâna dreaptă strigând: Ia ieși din mașină să-ți pocesc
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de Mihai a lui Sava care venea bine afumat de la târg și nu voia să-și tragă căruța din mijlocul drumului prăfuit. Foarte ofensat că cineva mergând cu farurile stinse vrea să-l sperie tocmai pe el, Mihai cobărî din căruță clătinându-se și agitând o „săcuricî” În mâna dreaptă strigând: Ia ieși din mașină să-ți pocesc eu mutra ta de jmecher care vrei să mă sperii! Hai, repede! Cum misiunea le cerea o deplină stăpânire a situației și luarea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cerea o deplină stăpânire a situației și luarea celor mai eficiente măsuri pentru asigurarea secretului ei, adjutantul Ghiță spuse pe un ton Împăciuitor, În timp ce tare ar fi vrut să-i dea țăranului clonțos câteva șuturi În fund: Hai, bădie, dă căruța mai Încolo că mi-a murit bateria și nu-s jmecher ci s necăjit! Mihai, om de treabă de felul său Înțelese necazul șoferului și se oferi să-i Împrumute lampionul său vechi zicându-i: Las’ că-l aduci ’neta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În piață vându rațele, cumpără plumb pentru jămalț de oale, intră cu fereală Într-o farmacie de unde cumpără prafuri și alifii „pentru unul din caii lor, harmăsarul căruia un vecin prost Îi spărsese capul pentru că sărise la iapa lui, cu căruță cu tot!” Uitându se În toate părțile, Maria se Întoarse Într-un suflet acasă. Găsi un băț În ușa de la intrare, semn că stăpânii nu sunt acasă, Îl dădu la o parte și intră copleșită de gânduri. La scurt timp
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fiece zgomot și săreau la geam ori de câte ori Vinzanti lătra la om. Atunci, unul dintre ei ridica un colțișor de perdea și spunea celuilalt din spatele său: Stăi cuminti, aista a lu’ Tufî duci ghițălu’ la apî! sau Văru’tu vine cu căruța cu leme, mama lui de hoț! Era o noapte de iarnă rece și Rică Olaru mergea către vagonul șapte al rapidului de București. Purta o haină de piele Întoarsă, „de căprioară”, așa cum se spunea prin Vaslui. Mergea În delegație la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Când cineva Întreba: Marie, ce face barba’tu?, aceasta răspundea imediat din ogradă: Badi Ghițî, omu’ neu faci oali șî este tari obosât, nu ari chef di nimini și di ninic, nici di mine macar! Credeam că mergem amândoi cu căruța la târg, să mai vindem oale la Ivănești, sau poate la Roșâești? Nu ari cum, badi Ghițî, nu avem oali gata arsî di-o căruțî! Poati mai Încolo, di Moși! Apăi, poati am sî merg cu Nihai a lu’ Olaru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-i descopere cineva. Dar toate astea nu erau doar în imaginația lui: femeile se temeau de oamenii din sat. O dată pe săptămână fata se ducea pe jos până în sat, la piață, deși Charlot știa că ar fi putut închiria o căruță din St Jean. Bătrâna se ducea o dată pe săptămână la biserică: fiica ei o însoțea până la ușa bisericii și o aștepta acolo la sfârșitul slujbei. Bătrâna intra doar cu câteva minute înainte de a se citi evanghelia și se ridica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
stâlpii de la răspântii îl vor trăda, că tălpile pantofilor îi scriu numele în praful de pe marginea drumului, că scândurile podului de peste râu răsună sub pașii lui într-un mod aparte, ca o voce inconfundabilă. Odată, pe drum, îl depăși o căruță venind dinspre St Jean, iar Charlot îl recunoscu pe omul care mâna caii, un fermier din apropiere care în copilărie fusese accidentat de un tractor și își pierduse un braț. Se jucau împreună când erau copii, dar, după accident și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
luptau cu aceleași arme: forța lui fizică se confrunta cu limba ascuțită a băiatului mutilat care-și vărsa acum în cuvinte toate durerile adunate în zile lungi de suferință. Charlot făcu un pas într-o parte, în șanțul drumului, când căruța trecu pe lângă el și-și acoperi fața cu mâna, dar Roche nu-i dădu nici o atenție; ochii întunecați, crânceni nu vedeau decât drumul din fața lui, iar bustul lui mutilat se înălța între el și lumea toată ca un zid prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nimic, toate lucrurile s-ar rezolva între ei. Nu-și vorbiră până în apropiere de Brinac. Să ne odihnim puțin înainte de a intra în sat, propuse el. Se sprijiniră de un gard ca să-și mai odihnească picioarele și auziră tropotul unei căruțe care se apropia venind dinspre St Jean. Era Roche. Trase de hățuri și căruța se opri în dreptul lor. — Vreți să vă duc? întrebă el. Se obișnuise să stea mereu într-o parte, astfel încât să-și ascundă lipsa brațului drept, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]