16,527 matches
-
pomișori ale căror trunchiuri erau date cu var primăvara, arătând ca niște picioare Încălțate cu cizme de paradă. De la balconul minuscul, familia privea culoarea vinețiu străvezie a serilor de vară, Închipuindu-și că ar putea fi și ei proprietarii unei căsuțe, Înconjurată de o grădină plină cu flori și cu pomi. Antoniu e Întrerupt pentru câteva minute de câinele lui Ben care intră În Încăpere și Începe să se gudure, ștergându-și blana de picioarele lui, și uitându-i-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mi-am făcut mendrele cu ei. Nu suflau În fața mea. În toți acești cincisprezece ani am pierdut Însă totul ,,afară,,: mamă, tată, și o nevastă care și-a luat câmpii fugind cu un văr de-al meu, tocmai În Noua Zeelandă. Căsuța cu verdeață, În care m-am născut, care-mi era dragă ca ochii din cap, a fost pierdută la poker de frate-miu, care, tocmai am aflat, a dispărut fără urmă cu banii, lighioana dracului. Îl găsesc eu și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
calculate? Să fiu eu, de fapt, chiar așa de naiv în privința pizdelor? Să fi văzut și să fi premeditat ea totul, nu, chiar de-acolo, de pe Lexington Avenue?... În camera de zi, cu pereții acoperiți de rafturi de cărți, a căsuței noastre de la țară focul arde molcom, doica irlandeză îmbăiază copiii înainte ca Mama să-i culce în pătuțurile lor, iar suplul fost manechin, fostă călătoare pe meridianele globului și deviaționistă sexual, fiica minelor și a combinatelor de prelucrare a minereurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aerul Încremenit, deasupra caselor mici de lemn, unde se aprinseseră focurile matinale, căci se pregătea dejunul pentru cei care mergeau la muncă. Satul era atât de departe de linia ferată, că stătea nemișcat, să-l poți privi, În timp ce copacii și căsuțele de pe malul de-aici, cu bărcile legate la mal, rămâneau În urmă. Ridică cealaltă jaluzea și Îl văzu pe Myatt dormind pe culoar, cu spinarea rezemată de perete. Primul ei reflex a fost să-l trezească; al doilea - să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că toată povestea asta o să fie un fiasco În ziua nunții. Îți dai seama? —Cum așa? Păi eram cu toții adunați În Maine, pe o drăguță insulă privată În stil hippie pe care familia mamei mele o are dintotdeauna. Sunt câteva căsuțe frumoase acolo. Îmi amintesc cum priveam oceanul cu o zi Înainte de nuntă și vedeam cum era transportat cu o barjă un candelabru de cristal pentru cort. Parcă l-ar fi furat dintr-o sală de bal de la Waldorf 1. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Lauren nu mai dăduse nimănui vreun semn de viață de zile Întregi. Încercasem să o sun de câteva ori ca să Îi mulțumesc pentru că-i fusesem oaspete la petrecerea de ziua ei, dar fusesem de fiecare dată Întâmpinată de cuvintele „Această căsuță vocală este plină“. Nu puteai nici măcar să lași un mesaj. Apoi, din senin, venise cu petrecerea asta de divorț despre care toată lumea credea că este nebunească. Deși nimeni nu era sigur ce Însemna exact, asta nici nu conta cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am pus un bilețel ca să nu uit să-i menționez asta așa, În treacăt, data viitoare când vorbeam cu el. — Puteți să-i transmiteți un mesaj domnului Mortimer când se Întoarce? am Întrebat. Recepția mi-a făcut legătura cu o căsuță de mesagerie vocală, unde i-am lăsat lui Hunter un mesaj lung, plin de căldură, ca Între doi porumbei Îndrăgostiți, În care Îi trimiteam și mulți pupici Înflăcărați. Apoi l-am sunat pe Hunter pe telefonul mobil. A sunat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
albastru deschis, În genul acelora care se găsesc la Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri, iar În picioare era Încălțată cu cizme negre cu șireturi până sus, care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aceea, sună telefonul. M-am uitat pe ecranul telefonului. Mă suna Alixe. M-am hotărât să nu-i răspund. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era o schimbare de rochie până vineri. După câteva secunde, apelul ei intră În căsuța vocală. Nu după multă vreme, telefonul Începu din nou să sune. În mod evident, Alixe era disperată să dea de mine. Am răspuns. Alixe părea să aibă probleme cu vocea, ca și cum ar fi fost răcită. —Rochia este OK? am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la locul lor și apeși un mic întrerupător, iar ferestrele minuscule se luminează. Așezi casa pe podea și stingi lumina din bucătărie. Stai în întuneric și privești casa de sus. De la distanța asta, pare perfectă. Perfectă, liniștită și fericită. O căsuță cochetă de cărămidă roșie. Ferestrele minuscule își aruncă razele peste peluză și pomi. Draperiile sunt luminate; galbene în camera copilului. Albastre în dormitorul nostru. Ca să uiți imaginea de ansamblu, șmecheria e să privești totul în gros-plan. Cea mai scurtă cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îmi iau liber, mă duc pe la autogară, poate sosește cursa rapidă. *** Chiar lîngă bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se căsătorise cu Dan. Dan avea douăzeci și unu - mai era doar un an până să termine facultatea. După licență, obținu un post la Londra, la o firmă de consultanță specializată în publicitate. S-au mutat din garsoniera din Stourbridge într-o căsuță cu două dormitoare din Muswell Hill, în nordul Londrei. Cam pe atunci și-a dat Carol seama că în preajma lui Dan se simte mai puțin femeie. Incapacitatea de a articula această senzație se datora orgasmului simultan din momentul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o nemișcare sugerând vechimea, plutește peste aceste plăcinte pestrițe de beton placate pe fundalul munților Gutâiului - în ele nu locuiește nimeni! Dincolo de porțile grele, de fier negru, e neantul. Proprietarii stau în căsuțele lor vechi, aflate în spatele vilei sau, cel mult, se bagă în bucătărie. Nici măcar nu le închiriază unor turiști străini cu dare de mână, în ipoteza fericită că aceștia ar căuta în Ardeal nu specificul local, ci oglindirea grotescă a reședințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și de nevoia asta, poate ridicolă, de a da naibii timpul trecut, de a abandona pentru câteva pagini povestea, de a intra în timpul prezent ca într-o piua unde totul se liniștește unde îmi pot aminti că cea mai frumoasă căsuță din lume e sub plapumă unde mai pot asculta cu mâinile la urechi cum trece trenul pe dinăuntru ca pe un pod care zăngăne ușor spre coșul pieptului și chestia aia pe care mama o numește stomac unde în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Mateiul mic, după ce se va lămuri cum arată viața și lumea douăzeci de ani mai târziu, să-i răspundă Mateiului mare! Adică să sosească deodată niște foi (dictando, veline ori în pătrățele), cu litere mari și stângace, cu desene pastelate (căsuțe, brazi sau omuleți), care să probeze că unul și altul sunt (și nu sunt) același, că atunci comunică (și uneori chiar se contopește) cu acum, că timpul e ca apa unui râu, curge într-un singur sens, dar poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Filip (care părea să fie și fratele lui și pe care, oricât l-ar fi contrazis, se vedea clar că-l iubește enorm), despre Uca, despre Știm și Ștam, despre nevoia lui de a-și aminti că cea mai frumoasă căsuță din lume e sub plapumă, despre o groază de chestii de-ale mele (pe unele nici n-aș fi vrut să le aflu, ca, de exemplu, că Dinamo va pierde returul cu F.C. Liverpool), în fine, aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
flori ale reginei și de gențiane presate, un refuz sec, standard, și pustiitor al Editurii Sport-Turism, o ilustrată agramată a unui băiețel Filip, rețete medicale, certificatul de garanție al unui aparat de radio, o felicitare fără cuvinte, doar cu o căsuță străjuită de-o floare și cu semnătura lui Matei. În pachete era viața bunicului meu. Cu grijă, cu curiozitate și cu o iubire stranie, care uneori mă ferea să mai aud prin pereți larma din sala de box, am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că la capătul firului se află o femeie, și mai știa Încă ceva : femeile Înseamnă probleme.” Sau ăsta : “Cu puțin timp Înainte de a fi tăiat În bucăți de soldații sadici ai lui Gamel, colonelul Benchley a văzut În minte imaginea căsuței lui văruite din Shropshire, cu doamna Benchley și copiii În prag. “ Sau ăsta : “Paris, Londra, Dijbouti, toate i se păreau ireale, acum că stătea printre ruinele unei alte cine de Ziua Recunoștinței, cu mama și tatăl lui și idiotul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În război și după golurile murdare căscate Între casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-a Întîmplat nimic acolo, se pomeni el spunînd. Poliția locală... — Anglia e o țară foarte frumoasă, Îl Întrerupse domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie acum vreo douăzeci de ani. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o respecte: «Pe site-ul Guvernului au fost modificate declarațiile de avere, una singură însă nu. Este cea a premierului Adrian Năstase, declarația acestuia fiind din 20 mai 2003, deși trebuia actualizată. La rubrica privind contul primului ministru este bifată căsuța, fără altă precizare», a susținut Weber. Potrivit autorilor analizei, contrastul dintre calitatea legii, performanța autorităților și așteptările populației este de natură să submineze încrederea în instituții: «La aproape șase luni de la intrarea în vigoare a legii 161, analizele demonstrează nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
avocatul Marinescu stătea pe divan și se odihnea. Și sună la ușă și era Baltazar Temeșeanu. Și acesta se servi cu vin și zise: Nu e timpul să te retragi? N-ai muncit destul? Nu ar trebui să stai în căsuța de la Snagov și să îți scrii memoriile? Și avocatul Marinescu se gândi la vorbele lui Baltazar Temeșeanu și zise: Ai dreptate. O să îmi închei activitatea. Dar îmi trebuie un înlocuitor la firmă. Pe cine să iau? Și Baltazar Temeșeanu dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dar ajunsese costeliv, prăfuit, năclăit de sânge și tras la față. Blana îi năpârlise. - Cine ți-a făcut asta? întrebă fata furioasă. Cum îl cheamă pe nemernicul ăla de vânător? - Nu știu, zise lupul, dar știu că locuiește într-o căsuță la două poieni de-aici, cu o babă și nepoata ei. - Bine, zise fata, lăsând un zâmbet sticlos să-i defileze pe față. Condu-ne la el. Va plăti scump pentru fapta lui. Avem bani! Avem avocați! Ha-ha! Și lupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trecuturile multiple pe care am încercat inutil să le las în urmă, viețile care în final se unesc într-o viață globală, viața mea, care continuă și în acest loc din care am hotărât să nu mă mai mișc, această căsuță cu grădină la periferia Parisului, unde am instalat crescătoria de pești tropicali, un comerț liniștit, care mă obligă la o viață mai stabilă decât altele, căci nu pot neglija peștii nici măcar o zi, iar cu femeile, la vârsta mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în urma găinilor, ca un prinț consort retrogradat de protocol pe un permanent loc doi. Găinile erau, la rândul lor, la fel de iritate de prezența lui Mma Makutsi, de parcă ea, și nu ele, ar fi fost intrusul. De fapt și de drept, căsuța asta pitică, cu cele două ferestre micuțe și ușa scârțâitoare ar fi trebuit să fie o poiată, nu o agenție de detectivi. Dacă o mai înfruntau mult, probabil va pleca ea și ele vor rămâne să se cocoațe pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]