1,915 matches
-
Acasa > Versuri > Omagiu > DE PRIN VORBE, EMINESCU, ESTE-A SUFLETULUI HRANĂ ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 324 din 20 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare, Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare. Vechiu’ grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană. De prin vorbe, Eminescu, este-a sufletului hrană. Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii, Ce-au trecut
DE PRIN VORBE, EMINESCU, ESTE-A SUFLETULUI HRANĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357310_a_358639]
-
plânge, Dar niciodată trupul nu-ți va frânge, Vântul ăsta cât e de nemernic. Alături de tine sălbatice stânci Te înconjură atât de magistral Între ele tu ești mai colosal Trufaș coroana spre cer ți-o ridici. Priviri spre tine au cătat cu drag De secole ai stăpânit veșnic pădurea, Spre tine nu s-a îndreptat securea Rămânând mereu același tânăr fag 22 octombrie 1964 Baia de Arieș - Muncel Referință Bibliografică: Fagul monumental / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319
FAGUL MONUMENTAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357368_a_358697]
-
a făcut rău păgân unui vecin Întru slava Ta Doamne mereu mă-nchin Lăcomia am știut s-o bat în cui Nici unui vecin n-am rostit ocară Prin fapte m-am lepădat de păcate Ura lumii în veac n-are să cate Roadele toamnei se coc chiar din vară Cel ce face bine nu se stinge-n veac Din sfânta credință mi-am zidit alt leac PSALMUL 15 Păzește-mă Doamne prin Tine cuget Din gândul Tău se nasc sfinții pe pământ
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
în Piață Roșie Într-un cavou că din povești Chiar și-un mausoleu îți facem Te îngropam unde dorești Dar la Ierusalim nu merge Și nu c-o fac eu pe nebunul Dar știi,acolo se întamplă Ca .....mai învie cate unul !!! A consemnat, Ioan LILA iunie 2012
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
546 din 29 iunie 2012 Toate Articolele Autorului AM IUBIT-O Am iubit-o în orașul cu ochi de caldarâm, măi visa pe furiș, pe sternul nopții luna, măi treceau păsările către alt tărâm, măi cădeau pe gânduri stelele, una cate una. Am iubit-o în orașul cu tavan de toamnă, măi tușea aerul la subțioara copacilor, măi alerga stradă cu glezne de doamna, mai cânta la chitară autoportretul frunzelor. Am iubit-o în orașul putrezit într-un gând, măi șchiopata
POEZII DE DRAGUL TAU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358020_a_359349]
-
cuvinte Senzații, ce-mi pleacă ... oftând! Atunci, cu rucsacul în spate, Pe schiuri zburând fericit ... Acum, cu valiza pe roate Și brâul la șale-nvârtit ... Atunci, nesătul de mișcare, La griji și necazuri - absent ... Acum, unde pipăi mă doare Și iată, cătăm - tratament ... Bezmetică și aiurită, Cu viscolu-n șotii te ții, Deși te-ai lăsat mult dorită, Eu tot te iubesc și ... tu știi! ... =28 IANUARIE 2005= Nu am scris de mult. Luat de valul preocupărilor de tot felul, nici nu știu
BABĂ IARNĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357656_a_358985]
-
-mi pese,/ flori uscate cad pe masă/ și-un paianjen firu-și țese” versuri triste ce mi-au amintit poezia lui Octavian Goga “Cade-o lacrimă”,” - “Cade-o lacrimă din ochi-i/ Leneș prelingând fereastra/ Suflet obidit și singur,/ Ce mai cați pe lumea asta?” Versul Annei Nora Rotaru nu este dulceag nici excesiv de setimental și ne permite să cunoaștem o femeie puternică, deșteaptă, cultă, biruitoare în lupta cu viața și chiar cu moartea (dacă luăm în considerație profesia de medic) . “Nu
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
Ruinele trudesc prin vechiul burg Să rânduiască liniștea din turnuri În șoapte line ce spre-abisuri curg. Îmbălsămând tăcerea din adâncuri Sărută pulberi și cenuși de gânduri Când marea înrobește-un demiurg. Pe țărm, călcând pe urme de vestale Tu rătăcești, cătând spre infinit Zeițe, zei, nectar... Priviri domoale Se odrăslesc din ochiu-ți ostenit Când zăbovesc la poala umbrei tale Și-aștept ruinele să-mi cânte-un mit. Îți caut umbra rătăcită... Îți caut umbra rătăcită-n crânguri Te-ascunzi la sânul
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
iau pe jos. Mi-e dor de tine ca de mine, Când ți-am furat primul sărut, Ca un parfum ce-abia se ține Din florile ce-au dispărut. Mi-e dor de tine ca de mine, Când țâța o cătam flămând Și gânguream printre suspine Că mare o să fiu curând. Mi-e dor să mă mai duc la școală, Cu uniformă și ghiozdan, Lucrarea scrisă s-o dau goală Ca să repet, barem, un an. Să zburd ca mânjii pe câmpie
MI-E DOR DE TINE CA DE MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358703_a_360032]
-
umblând cu turmele haihui, privește zi și noapte cerul de parc-ar fi moșia lui. Dar l-aș vedea să stea pe brazdă și să lucreze cum fac eu; atunci de stele nu i-ar arde, ci patul l-ar căta cu greu... (Adresându-se de data asta direct lui Abel): Coboară, frate, pe pământ, menirea să ne-o împlinim! La țarină vom arde jertfe ca Domnului să-I mulțumim. Scena 2 Abel jertfește un miel, iar Cain aduce jertfă din
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la drum cu gândul la acele zări unde știam
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
doar pe ouă, Pantagruelici Precupeți! De nu primiți, fiți voi cei care Încă mai dați - un vârf de ac, De vorbă, haină, hrană, leac - Puține cere un Rai mare, Și multe vrea, un Iad sărac - De n-aveți, poate, sănătate, Cătați-o-n mâini, la chinuiți - De sunteți singuri, slabi, lipsiți, În cei asemeni vouă-n toate, Cătați puterea să-ndrăzniți - Din ce n-aveți, dați voi, o mână - Și veți primi curaj, în loc - Nu este viața iarmaroc - Ci prea jertfelnică
URARE DE SĂRBĂTORI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359473_a_360802]
-
de ac, De vorbă, haină, hrană, leac - Puține cere un Rai mare, Și multe vrea, un Iad sărac - De n-aveți, poate, sănătate, Cătați-o-n mâini, la chinuiți - De sunteți singuri, slabi, lipsiți, În cei asemeni vouă-n toate, Cătați puterea să-ndrăzniți - Din ce n-aveți, dați voi, o mână - Și veți primi curaj, în loc - Nu este viața iarmaroc - Ci prea jertfelnică fântână Din care dai, ce n-ai deloc - În Anul Nou, colegi de clasă, De veșnicie, și
URARE DE SĂRBĂTORI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359473_a_360802]
-
boboc în vază trandafirul iî inimă de dor nu pot să pun nici acul. când tu-mi răsari ca umbra pe cărare simt sângele în mine cum zvâgnește în mine simt dorința care crește cum inima ne bate foarte tare cătând să domolim amorului arsura ori diavolul ori Domnul ne scoase-n cale șura. Referință Bibliografică: Când verdele ne umple clipa / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
CÂND VERDELE NE UMPLE CLIPA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359494_a_360823]
-
trăsura,ca să nu o supere și mai mult pe mătușa,pana își va lua totul și pe dragă ei doica,Radella. Cu toate câte se petrecuse Karon nici nu prea observase cât de toamnă era.Frunzele începeau a cădea,una cate una ,zburate de vânt și frigul îi dădea o senzație stranie.Copacii goi o conduceau și ei în grădina și de acolo până lângă usa.Intra cu emoții în casa.Pe o parte se temea de cum va reacționa,pe de
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
toate întrebările îi fusese dat.Acum știa ce are de făcut și se simțea cu adevarat libera.Sprijinita de Will urca în trăsura și merse în oraș la insistențele lui Radellei de a vedea un doctor. Paginile se închideau una cate una,întrebările fără sens își găsiseră răspunsul,Karon intanlise în drumul ei iubire și ura,compasiune și răutate,dar toate o făcură să devină mai puternică și totul pentru a apăra iubirea și pe cei dragi. Insa mai presus de
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
pe „nu”, p.15]. Abia șoptind către Tatăl Nostru Ceresc, pe care poeta îl numește atât de blând Părinte, ruga ei se înalță astfel: „Părinte,/ versu-mi se destramă.../din roua dimineții,/ în privire, s-a înălțat uimirea-/adâncă-n fire, cătând iar Cerul.../prin ceața trupului privire...” (p.31) - în primul dintre cele trei poeme intitulate „Părinte” - trimitere directă la tainica unicitate a Sfintei Treimi. În finalul celui de-al treilea poem, ruga pare a fi împlinită sau măcar înțeleasă condiția
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
modeleze, trupul vibrând durerii, bucuriei și tristeții, apoi cu toate-n aripi, zborul îl culegem. tăcerea nu ne-ascunde, ne arată, pe scena marii piese, obsesiv jucată, de-actori profesioniști sau simpli mimi, cu brațe fără palme, doar cu pumni, cătând mereu în aer viciat, flori, inimi. e o uimire-acest "tăcând tăcerii". e idealul sau mai bine zis doar valul, pe care trupul ni-l așternem obosit, de-atâtea patimi inutile amorțit, de-atâtea visuri îngrădite de banal. îi dăruim un
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
amintire în van... Căci nu va fi nimeni să o citească, Să-și poarte destinul pe-acolo, pe-aici... Pustiul, pustiu de suflare-omenească, Stăpân va fi lumii.... iar, de vreun licurici Lumina-va cărări necălcate de pas... Sau vreo floare căta-va-n moarta livadă, Strigând ciocârlia și dulcele-i glas, Nici un om nu va fi, pe-aci să le vadă... ...O fi rău, o fi bine? Nu am cum să-nțeleg Rostul nostru de-a fi, însă vreau trăiesc... Vreau
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360655_a_361984]
-
Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-s ochii arși de lacrima neplânsă A unui neam ce s-a născut erou, Sortit să râdă-n țară nesupusă Silit să geamă fără de ecou... Mi-s ochii arși cătând spre infinituri, Să aflu fierul care l-a lovit Să aflu gheara care-l ține-n ghinturi Și ochi-mi arși, se-ncurcă-n infinit... Prea multe văluri îmi acopăr zarea Și ochii mei, se zbat în smoala lor, Prea
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360681_a_362010]
-
Articolele Autorului Am bătut la ușa ta Să-ți cânt de Crăciun colindă; Îmbrăcat sărăcăcios, Cum umbla și El, Hristos. M-am lovit la cap de grindă Când, pe scări, împins în jos, Mi-ai zis că n-am ce căta. Am sunat din nou la ușă, Căci voiam să te colind. Aveam sânge pe mustață, Dar tu m-ai luat la harță... Voiam să te strâng în brață, Dar m-ai ocărât, în față, Aruncând în ochi cenușă. Am plecat
AM BĂTUT LA UŞA TA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360702_a_362031]
-
peșterii sihastre... Dorul pierdut - păreri personale - versuri Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-și cântă speranța pe-o spartă vioară Și-și pierde ecoul pe mări neștiute... Și-n zbor obosit, trudește spre zări, Cătând disperat negăsitul catarg, Ce este ascuns pe cotite cărări, Cărări rătăcite departe, în larg... Și luat de furtună, se zbate bolnav Că aripa-i ruptă. Și-i noapte. Și-i frig... Și marea-i haină, iar dorul firav.. Îl strig
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
multe ori, că-i era urât de întuneric, când întârzia cu lucrul și Tanea n-avea copiii acasă, a mai și dormit la ea. Tanea, după vorbă, l-a simțit că nu-i țigan și l-a întrebat odată: - Ce cați tu cu țiganii? Și Trifu i-a răspuns: - De aia că-s lăiete! La care ea i-ar fi zis: -S-o crezi tu că mâinile astea sunt de lăiete! Era prima seară când i-a zis vorba asta și l-
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
trebuie să meargă bine.Eu mai am câteva luni până fac optisprezece ani și o să pot pleca dar nu te pot lăsa aici,singur.Vreau să vii cu mine. Lua o cârpă de sub pernă,trase cu grijă gretelele,și una cate un le așeza pe pat să nu facă zgomot.Se sprijini de mine și urcă ,strecurandu-se prin fereastră,apoi m-a trase și pe mine,ajungând pe acoperișul umed al orfelinatului.Pe alocuri se vedea crescut mușchi de la umezeală
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
cimitirul ce se umple de viață miros de tămâie și rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei abia încheiate și cu-n suspin de ușurare - noi nu noi încă nu - privirile deja se abat dincolo de gura abia umplută a pământului cătând ofranda ce va unge celelalte nesătule picurându-le peste rictus zâmbetul rubiniu și mâinile roiesc în cercul unui zbor viu ce se adună se întinde să tot dea să tot ia să primească atât de cald e dintr-o dată și
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]