3,434 matches
-
mai rămaseră din familie îi fură apropiați. Ținuse la toți. Tex îi fusese mentor. În clipa morții îl rugă pe Doru să îl găsească și să aibă grijă de Alex, fratele său. Era același Alex. Dumnezeu știe ce face. O cabană. Totul se vedea din elicopter. Doru nu spuse nimic. Coborâră și trimise elicopterul înapoi. Aerul rece de munte se deosebea de cel din oraș doar prin limpezimea gustului de brad. Toți îi așteptau. Li se oferiră două camere, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
le rezervase. Erau frumoase și călduroase. O.K., Doru, unde-i petrecerea? Trebuie am timp să mă aranjez. Vorbi rezemată de perete, în fața camerelor lor. Dar nu știa dacă nu cumva face pe proasta. Era plauzibil totuși, mult trafic la cabană pe la ora asta de noapte. Dar era o coincidență numai. Trebuie să vorbim. Intrăm? Bine. Camerele erau micuțe, dar satisfăcătoare. Doru îi luă haina, apoi și-o dădu jos și pe a sa. Avu grijă să nu se zărească săbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Simțea cum energia intra în el, sub chipul autoregăsirii, în felul puterii. O senzație de calm și regăsire. Nici momentul suprem al decapitării nu a fost mai dulce vreodată. Era în stare să simtă tot ce trebuia. Se întoarse la cabană un nou om, același om, care se simțea tânăr în bătrânețea lui, a cărui stare de psihic devenise stabilă din nou. Era acolo și nu mai vroia să plece nicăieri. Se simțea atât de bine. avea atâta chef de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Da. Dă-mi mâna. Vreau să-ți dau ceva. Te rog... Îi puse o pereche de cătușe: mâna ei de a lui. Era cam incomod să conducă, și chiar cu ea lângă el. Dar asta era. Nici unul nu vorbi. Aproape de cabană, visă el, când nu circulau mașini, la o curbă, Amanda deschise portiera și-1 aruncă afară, căzând și ea după el. Fiind întuneric, nici nu se puteau feri să nu ia înainte toți copacii. Când se opriră, erau plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nikita ar putea fi realitate. Ce siluiți erau! E obscen. · · · · (În perioada când experimentam la o latură calmă, liniștită, înțeleaptă, am visat un personaj. · Era seară. Liniștea locului îmi făcea bine. Eram în vacanță, un fel de weekend prelungit la cabana unei cunoștințe. Însă când am ajuns în fața ușii, mi-am dat seama că ceva e în neregulă: eu o închisesem, iar acum ea este larg deschisă. Îi aud dâra de scârțâit. Îmi imaginez zgomotul. Prin surprindere îmi apare în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se uită la mine. Încerc să mă mișc, dar sunt ținută pe loc, căci se apleacă deasupra mea. Zâmbetul lui este tot proeminent. Se ridică și îmi oferă mâna. I-o accept și mă trage spre el, mă împinge către cabană, eu mă dezechilibrez și nu am timp să îmi revin căci mă mai împinge o dată. Și mă răsucește legându-mă cu cătușele de un scaun. Nu am simțit nici o durere, doar m-am trezit așa. Ce vrei? întreb după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de fugă, iată că mă ajunge din urmă. Nici nu pot spune că ne luptăm. Îmi barează toate mișcările și mă imobilizează imediat. Apoi mă slăbește, știe că asta aștept, după care iar mă imobilizează și mă aduce înapoi la cabană. Restul nopții îl petrecem în liniște. Numai câteodată mai schimbăm două vorbe. În rest, el satisfăcut, eu abia așteptând ziua următoare. Cum ai dormit? întreabă ironic. Ce-am mai râs! Cine râde la urmă râde mai bine! Spun și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dă iar drumul. De această dată are loc o luptă de ring, printre copaci, ce durează mai mult. Însă eu sunt, deși în ciuda eforturilor mele de concentrare, o clipă neatentă. El profită și-mi răsucește mâna. Mergem încet înapoi spre cabană. Nu-mi feresc fața de a lui, ci îi înfrunt privirile insolente și insistente, însă în același timp degajate. Îmi prelungea agonia, răsucind cuțitul în rană. Seara îmi dă iar drumul, și de această dată mă prinde repede și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o izbesc de cap. Stai locului îți spun. Însă eu nu mă opresc și mă trezesc jos culcată și cu el deasupra mea. Stau, stau, promit, rostesc când îmi dau seama ce se întâmplă. Însă numai la câțiva pași de cabană mai încerc din nou să mă eliberez. De data asta când mă trezesc pe pământ, îmi pierd respirația, întind mâinile în față și clipesc des încercând să-mi revin. Cred că-și face milă de mine și mă ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tâmpit crezi că faci, dar eu nu sunt o parte din el, clar? Și plec spre toaletă. Nu mă joc, spune, venind din spate și mă sărută. De ce îi răspund la sărut? Poate pentru că e atât de delicat. · Stau la cabană și respir bucuroasă liniștea, aerul rece, mirosul puternic de rășină. Sunt în pragul ușii, așa cum îmi place mie. Vertical. Următorul lucru pe care îl simt și mă face să deschid speriată ochii e un miros de parfum bărbătesc. Îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Lacrimi de sânge Lacrimi iuți Și cerul deveni roșu · · · · Iubire, să nu pleci! Rămâi lângă mine! Căci te iubesc! · Ce faci? Ah! țip când îl văd în pragul ușii. E tipul pe care-l urmăresc eu. Sunt în weekend, la cabana șefului meu. Iute, mă îndrept spre poșetă, să-mi iau pistolul. Nu, spune. Îmi arată pistolul. Nici măcar nu ți l-ai luat. Proastă inspirație Ce vrei? întreb. ( Nimic. Pa! Cum să nu?) Ia zi, crezi că am putea face împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ai luat. Proastă inspirație Ce vrei? întreb. ( Nimic. Pa! Cum să nu?) Ia zi, crezi că am putea face împreună un weekend întreg? Nu ți-ai luat telefon, nu mai e nimeni pe aici. Intră și se face comod. Frumoasă cabană. Ai venit aici să te distrezi. Asta vom face. Pentru că știi tu, până acum tu te-ai distrat urmărindu-mă. Acum e rândul meu să mă distrez. E nebun. Știam că nu e sănătos de la început. Când ne-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
droguri. Și m-au plăcut. Așa că nu mi-a făcut nimic altceva decât să-mi pună bețe-n roate) Vine. Îl văd. Îi împușcă pe toți. Ce vrei în schimb? Un weekend cu tine. Se face. Și ne întoarcem la cabană. Pe drum nu prea vorbim. Eu tac, el mai spune câte ceva. Ajungem noaptea pe la 12. Alerg și mă schimb. Cinăm. Și apoi mă așez pe pat. El face la fel. Mă sărută cast pe frunte și-mi zice noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai știu acum că știe să se oprească la timp. Situația este încordată, însă există și un anume spirit care să o atenueze. După ce plecăm de la cafenea, alegem melodiile pe CD și cu ocazia asta mai vorbim. Mergem la o cabană, izolată de celelalte, la o altitudine destul de ridicată. Mă întreabă dacă nu mi-ar place un jacuzzi. Așa că merg în baie, încui ușa și mă relaxez vreo jumătate de oră. Îmi ia încă o jumătate de oră să mă aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o înfrumusețează. E ceva intim. Chiar mai și vorbim îmi place faptul că în unele privințe ne contrazicem ca și când lucrurile ce nu-mi prea plac, dar îi plac lui sunt, de aceea, nu chiar așa de rele. Mergem la o cabană, mai izolată decât altele. Viteza cu care se desfășoară lucrurile nu lasă loc nici unui sentiment urât. Nu e decât un chef nebun de a fi aici, și un chef nebun de a pleca. Și mai e și faptul că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și ar fi un mare păcat, că este prea fericit și de ce să nu recunosc că și eu mă simt în al nouălea cer”. Ieșind din cofetărie, Matei i-a făcut propunerea: —Nu vrei să mergem la Cornul Cerbului? —La cabană? —E un loc liniștit, cu multă verdeață și nu facem mai mult de douăzeci de minute cu mașina. —Tu ești cu mașina? Da! Ai mai fost acolo, nu? Am mai fost. Îmi place locul. — Putem servi prânzul că au un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cafeaua. Sărut mâna, mulțumește Matei. Timpul petrecut în casa Ceciliei îl bucurase. Se simțise atât de aproape de ea. Crăciunul l-a petrecut în familie, așa cum se obișnuiește și s-a vizitat cu logodnicii, care își propusese să petreacă Revelionul la cabana „Miorița”, la vreo 10 km de oraș. —Matei, unde petrecem Revelionul? l-a întrebat atunci Gelu. Depinde unde găsim locuri. — N-ar fi bine să mergem la cabana „Miorița”? așa m-am gândit cu Leontina. —Au mult spațiu și este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-a vizitat cu logodnicii, care își propusese să petreacă Revelionul la cabana „Miorița”, la vreo 10 km de oraș. —Matei, unde petrecem Revelionul? l-a întrebat atunci Gelu. Depinde unde găsim locuri. — N-ar fi bine să mergem la cabana „Miorița”? așa m-am gândit cu Leontina. —Au mult spațiu și este foarte frumos acolo, completează Leontina. Nu prea ești convins. La mine este altă situație. Știu, este vorba de Cecilia. Ai vreun semn de la ea? — De când a plecat nimic
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dar oamenii au fost în plină acțiune de la cel mai mic până la cel mai mare. Copiii la săniuș, bătrânii ajutând la pregătirile pentru această sărbătoare, tinerii la întâlniri, în vizite. Logodnicii împreună cu Matei și-au rezervat locurile pentru revelion la cabana „Miorița”. Au plecat toți trei cu mașina lui Gelu. Au vrut s-o ia și pe Elena și pe Tiberiu, dar aceștia au avut anturajul lor. Când au ajuns acolo, totul era bine aranjat. Meniul a fost de calitate, au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
putut fi asemănat cu un pelerinaj. își purtau corturile în spinare, spunea el, urmărind un traseu pe care îl alcătuiseră împreună după decenii de cercetări. Știi tu, a întrebat, că Elis din Lillåberg este cel care a construit casa aceasta, cabana de bușteni în care, după cum se vede, locuiești acum? Nu știam, i-am răspuns. Dar în copilărie auzisem vorbindu-se mult despre Elis din Lillåberg. Un arendaș care se numea Pettersson din Hugnaden obișnuia să-mi povestească despre el. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
gest frumos al Coroanei, altfel numită și Consiliul Domeniilor. Dar sigur că puteau intra dacă încăpeau. Intrați și priviți amândouă camerele. Au fost siliți să se aplece. Nu puteau să-și îndrepte grumazul și genunchii. Stăteau încovoiați și îngrămădiți în cabană și se minunau că Elis din Lillåberg construise ceva atât de mediocru - ca să nu spună neînsemnat ca mărime. Trebuia s-o locuiască un vânător al Coroanei, a spus unul dintre ei. Pe timpul verii. El însuși n-a locuit niciodată aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu obiele, exact așa cum trebuia să aibă. Da, tată, am spus eu, răsucindu-mi barba între degete. Ocolul silvic îi datora multă recunoștință tatălui meu. Zonele nou plantate, defrișările, însămânțările, pregătirea pământului, lupta împotriva dăunătorilor. Voiau să-i cinstească amintirea. Cabana goală de pe vârful muntelui Ava avea să-i poarte pentru întotdeauna numele. Și i-l mai poartă încă. Se numește casa lui, deși altul a fost cel care a construit-o. Și deși eu sunt cel care locuiește acolo. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
își întindea protector crengile înfrunzite deasupra lor și pădurea umplea aerul cu miresme vii, de primăvară. Locurile respirau acum liniște și pace. Vilegiaturiștii agitați și zgomotoși, veniți să petreacă la iarbă verde ca pe vremuri se răriseră, iar muzica de la cabana cu restaurant din apropiere încetase. De dincolo de lac, dinspre mănăstire, răsunau când mai tare, când mai încet, toaca și clopotele, care le chemau pe călugărițe la vecernie. După o îndelungată tăcere, Bart se săltă într-un cot de pe cele două
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
averea celor săraci. În Franța...Moș Nicolae vine tot în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Povestea spune că trei copii s-au pierdut într-o pădure și au fost găsiți de un personaj rău, care i-a dus în cabana lui și i-a ținut la sărat într-un butoi timp de 6 ani. Cu ajutorul Sf. Nicolae, copii au reușit să se întoarcă acasă, iar de atunci, acesta este recunoscut drept protectorul familiilor. În Țările de Jos, legenda spune că
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/80607_a_81932]
-
16 ani datorează o taxă fixă stabilită pentru toată durata șederii în stațiunea respectivă. Pentru elevi și studenți taxa se reduce cu 50 la suta. Articolul 26 Taxa pentru șederea în stațiunile balneoclimaterice nu se datorează în cazul cazării la cabanele turistice aflate în afara stațiunilor balneoclimaterice, precum și de către persoanele care au domiciliul în aceste localități, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, elevii și studenții aflați în practică de producție, în tabere de odihnă sau acțiuni școlare. Capitolul 9 Taxa pentru
LEGE nr. 25 din 23 decembrie 1981 privind impozitele şi taxele locale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106573_a_107902]