23,632 matches
-
Prin intermediul acestui nou proiect se creează un nou serviciu, la domiciliu, pentru aceștia. „Casa Faenza“ va edita pe parcursul proiectului două reviste ce vor conține informații referitoare la metodele terapeutice utilizate în abilitarea copilului autist. De asemenea, se va edita un caiet de sarcini pentru părinți care să le faciliteze munca cu propriii copii, iar rezultatele transferului metodelor de lucru în familia coterapeut vor fi cuantificate în studiul final, la sfârșitul celor 5 luni de implementare a proiectului. Proiectul amintit se derulează
Agenda2004-30-04-general8 () [Corola-journal/Journalistic/282689_a_284018]
-
depășit limita profesionalului. presa la zi CREDINȚA ILUSTRATĂ. Revista cu o apariție lunară, care se autodefinește în subtitlu ca fiind un „popas de suflet“ pentru cititori, apare la București, fiind editată de Esential Publishing S.R.L. Publicația de 80 pagini, format caiet, își propune să se constituie într-un mijloc de a înfățișa credincioșilor, în imagini atractive și în cuvinte limpezi, marea aventură a omenirii în căutarea lui Dumnezeu. Revista dorește să devină și un ghid practic, prezentând sistematic trasee turistice sau
Agenda2003-13-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280853_a_282182]
-
ale acestora; difuzarea și/sau retransmisia programelor de radio și/sau de televiziune, cu excepția celor de publicitate; editarea și/sau tipărirea de cărți, manuale școlare, dicționare și/sau enciclopedii, cărți de ilustrate pentru copii, cărți de desenat, albume de pictură, caiete speciale pentru elevi, atlasuri și alte tipărituri care au codul ISBN, inclusiv cele înregistrate pe suport magnetic, indiferent de modul de vânzare, direct sau prin intermediari. Operațiunile pentru care deductibilitatea T.V.A. se determină de pro rata T.V.A. sunt
Agenda2003-13-03-12 () [Corola-journal/Journalistic/280846_a_282175]
-
revine mereu că o pulsație vie în poemele lui. E vorba de o lume aparent artificială pe care și-o extrage din cărți aducînd-o mereu în spațiul lui intim, în mediul lui imediat. Școală cu elevii și elevele, cu băncile, caietele și țocurile - poetul e profesor - este un teatru în care se desfășoară istorii biblice și pilde, mistere și farse medievale: La Ruth silabisind dintr-un ceaslov / În cuhnia lor mică de paianta / Într-o rochiță mov cu malacov / Căci Ruth
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
a atitudinii guvernanților față de el. Și aceasta s-a și produs, spre satisfacția lui Blaga, de ce n-am spune-o, și spre descumpănirea unor tineri discipoli care luau act de ea. Cu strângere de inimă consemna Nicolae Balotă în jurnal (Caietul albastru) emoția bucuroasă trăită de Blaga la receptarea primelor semne de bunăvoință din partea regimului, trimise prin emisari înalți. A rezistat într-adevăr Lucian Blaga mulți ani, dar, într-o anumită măsură, regimul însuși a fost acela care i-a impus
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
plină maturitate: I Parnasion: Simbolist. Visări păgâne (1912). Eternități de o clipă (1914). Amăgiri (1916). Grădină între ziduri (1919). ÎI Tradiționalist: Bătrânii (1918-1922). Pe Argeș în sus (1922). Satul meu (1925). Biserică de altădată (1925). Limpezimi (1928). III Neoclasic autohton: Caietul verde (1932). Scutul Minervei (1933). Țărm pierdut (1937). IV Poezie pură: Poeme într-un vers, (1935-1936). Nu fuseseră, bineînțeles, atunci incluse: Umbră timpului (1939). Împlinire (1940). Cumpănă dreapta (1941-1944), scrise după 1937. Din punct de vedere autobiografic însă Cîntecele de
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
C. Rogozanu Cu un look de Gallimard (nu întâmplător!) a apărut la Scrisul Românesc nouă carte a lui Livius Ciocârlie: Caietele lui Cioran. Geneză volumului e simplă: la apariția Caietelor lui Cioran în Franța (1997), autorul a început lectură și însemnările. Cele din urmă, dovedindu-se mai mult decat simple notițe, au alcătuit până la urmă un volum. Cam asta ar fi
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
C. Rogozanu Cu un look de Gallimard (nu întâmplător!) a apărut la Scrisul Românesc nouă carte a lui Livius Ciocârlie: Caietele lui Cioran. Geneză volumului e simplă: la apariția Caietelor lui Cioran în Franța (1997), autorul a început lectură și însemnările. Cele din urmă, dovedindu-se mai mult decat simple notițe, au alcătuit până la urmă un volum. Cam asta ar fi explicatia-capcană pe care Livius Ciocârlie încearcă să o plaseze
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
-se mai mult decat simple notițe, au alcătuit până la urmă un volum. Cam asta ar fi explicatia-capcană pe care Livius Ciocârlie încearcă să o plaseze discret - însă un ochi atent nu poate să nu observe arhitectură complexă a cărții. Dezordinea Caietelor este abolita de o compartimentare exactă în noua capitole, fiecare tratând câte o "tema" (jurnalul, stilul, românii etc.). Divagația este jucată după niște reguli stricte. Citat din Cioran plus un comentariu scurt (de cele mai multe ori) al autorului - cam așa arată
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
cotidian, imaginea autorului despre sine și omul adânc". Cioran îi "joacă" pe fiecare în parte, inclusiv pe Bibulie, cum era numit, în Trei într-o galera, omul cotidian: "Cioran mă contrazice (și nu o dată; își face din asta un obicei)". Caietele îi sunt foarte pe plac lui Livius Ciocârlie: "nu-i un Cioran în halat și păpuci". Acest tip de scriere "omite" evenimentul și privilegiază obsesia. Într-un jurnal obișnuit, personal, "cititorul n-are ce căuta. Devine voyeur". Interesantă e opinia
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
foarte pe plac lui Livius Ciocârlie: "nu-i un Cioran în halat și păpuci". Acest tip de scriere "omite" evenimentul și privilegiază obsesia. Într-un jurnal obișnuit, personal, "cititorul n-are ce căuta. Devine voyeur". Interesantă e opinia că aceste Caiete continuă patetismul primului Cioran, cel care scria în română. Limba franceză produce "schimbarea la fața" - năravul, însă, rămâne același. Ciocârlie denunță ipocrizia unui Cioran care pretinde că nu poartă halat și păpuci. Un motiv în plus să-și exerseze în
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
în acea primăvară". Dincolo de jocurile literare, de strategiile subtile, un lucru e sigur: se poartă un dialog veritabil (deși indirect) între doi autori. La urma urmei "Cioran și cititorii lui s-au format de-a lungul vremii reciproc". Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1999, 272 pag., fără preț.
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
o excentricitate. Oricum, realizată într-un timp record după cum mărturisesc autorii, aceasta antologie face foarte mult pentru promovarea "în afara" a poeților optzeciști și nouăzecisti admiși în noul canon, ajuns după multe încercări "the mainstream for the young poets". Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1999, 272 pag., fără preț.
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
teatru". Cît îl privește, mărturisește că uneori scrie, alteori dictează. Și asta pentru că, în definitiv, "a scrie nu e o muncă... Sînt mai favorizat decît regii, pentru că regii înșiși muncesc, pe cînd eu mă pot duce unde vreau, cu un caiet și cu un creion... Totuși, se poate spune că nu muncesc și se poate spune că muncesc... În fapt, daca scriu, asta se datoreaza sentimentului de culpabilitate, pentru că sînt înclinat să nu scriu, să nu ridic povară, în fine, să
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Iorgulescu indică anumite procedee specifice prin care ironia trece în fantastic sau perspectiva insolita provine dintr-o înnobilare deloc bufona a faptelor celor mai prozaice. Pe de altă parte, într-un român mult ulterior celui de care este vorba aici (Caiet pentru..., 1984), Alexandru George face un adevărat joc cu naratori, intercalând formulă celebra cu misteriosul caiet găsit și intitulând unul dintre capitole " Text și intertext". În alt român (Dimineața devreme, 1987) există chiar un fel de intertextualism, autorul incluzând pagini
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
o înnobilare deloc bufona a faptelor celor mai prozaice. Pe de altă parte, într-un român mult ulterior celui de care este vorba aici (Caiet pentru..., 1984), Alexandru George face un adevărat joc cu naratori, intercalând formulă celebra cu misteriosul caiet găsit și intitulând unul dintre capitole " Text și intertext". În alt român (Dimineața devreme, 1987) există chiar un fel de intertextualism, autorul incluzând pagini dintr-un român de aventuri. Fiecare capitol e asezonat cu motto-uri din scriitori celebri. Nimic
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
și nu o dată camerele în sine reprezintă catalizatori ai memoriei. Prefacerea imobilului în care s-a născut marchează prima criză importantă în viața naratorului. Transformarea casei aici înseamnă însă, practic, adăugarea unui etaj care copiază identic parterul. În altă parte (Caiet pentru...), eroul intra într-un vechi conac boieresc alterat definitiv de stăpânii noului regim. Dintre figurile memorabile, unchiul Petrus, un puști năstrușnic până la bătrânețe reprezintă modelul secret al tânărului. Mama, fragilă, discretă și puternică deopotrivă, prezența clorotica, dar cu atat
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
era în colțul străzii noastre dar ămortul/ trebuie dus prin tot orașul care i-a fost drag căci altfel/ rămîne cu păreri de rău și devine stafieă// pe cer treceau nori cu forme stranii/ încercăm să-i schițez într-un caiet/ copiii rîdeau de mine ca de-un infirm îmi puneau în penar/ muște cu aripile tăiate// curtea noastră era plină de scaune de prin vecini/ tata le repara azvîrlind arcurile vechi în spatele magaziei/ eu vream să mă fac scamator și
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
care face o tentativă de sinucidere, eșuată cum se știe. Editorul publică acest text (firește tradus) în secțiunea "Nașterea unui scriitor". Salvat, încearcă să trăiască, făcînd-o pe fotograful la Nișă, fără succes, scriindu-i scrisori sfîșietoare mentorului sau, inclusiv un caiet cu însemnări autobiografice, cu rol de recomandare (se publică aici, evident, si traducerea acestui text). În 1922 izbutește să încheie primul său mare manuscris (Moș Anghel, Kir Nicola, Sotir și Mihail), pe care, cum altfel?, îl trimite lui Rolland. Acesta
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
nu putea să aibă șansa de a produce, estetic vorbind, efecte mulțumitoare. Cu siguranta motive, în primul rând de ordin economic, trebuie să explice faptul că aceasta orchestră nu există de fapt în viață muzicală de aici, de acasă. În Caietul program sunt menționate premii internaționale obținute de ansamblul astfel numit, de asemenea participări internaționale, chiar în 1998. Cu asemenea sonoritate, lipsa de omogenitate, deficiențe de stil? Dirijorul Wim Bredenhorst (membru în juriul de vioară) nu putea face acum, repede, mare
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
materiale care îl privesc direct pe Gheorghe Crăciun: dificultățile debutului sau cu amînări și umilințe repetate, motivația interioară a scrisului, vise reamintite și repovestite etc. Scară este aici una mai degrabă interioară, caracterul personal și capricios de jurnal dintr-un "caiet de teze" explică multe afirmații surprinzătoare. , dialogul la care ne invită autorul ar acoperi o mare varietate de tonalități: de la solemnități teoretico-literare și îngrijorări antropologice la conversație ușoară de cafenea (sau terasă). E un lucru bun că o editură că
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
ai avut, sau de la cenaclurile pe care le-ai frecventat în tinerețe. Asemeni acestui personaj cunoscut-necunoscut îmi apare, pe măsură ce scriu, acest jurnal. Aseară, de exemplu, am stins lumina și m-am culcat. Apoi am vrut să scriu ceva în acest caiet (n-aveam ceva anume de spus, vream doar să scriu pur și simplu), dar mi-am dat seama că nu am condiții: n-aveam lumină, creion, planșetă la-ndemînă, și-n plus mi-ar fi fost și frig doar în pijama
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
al revistei Manuscriptum. Fiecare îl evocă pe Cristian Popescu din perspectiva lui, colaborând la compunerea unui insolit portrait en miettes (pentru a parafraza un titlu al lui Eugen Ionescu). Mihail Gălățanu își amintește cum scria tânărul poet: "Scria pe niște caiete negre, cu coperți groase [...]. Avea obișnuința de a relua întodeauna pe o pagină nouă poemul de pe pagina anterioară, pentru ca să îl bibilească [...]. Răsfoind caietul, pe care mi-l lăsa uneori ca să mă consulte în privința textelor nou-scrise, am văzut că în caiet
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
un titlu al lui Eugen Ionescu). Mihail Gălățanu își amintește cum scria tânărul poet: "Scria pe niște caiete negre, cu coperți groase [...]. Avea obișnuința de a relua întodeauna pe o pagină nouă poemul de pe pagina anterioară, pentru ca să îl bibilească [...]. Răsfoind caietul, pe care mi-l lăsa uneori ca să mă consulte în privința textelor nou-scrise, am văzut că în caiet poemele erau reluate de câte cinci sau șase ori. Alteori, cam de zece ori sau mai mult." Cristian Tudor Popescu descrie scena "scuturării
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
caiete negre, cu coperți groase [...]. Avea obișnuința de a relua întodeauna pe o pagină nouă poemul de pe pagina anterioară, pentru ca să îl bibilească [...]. Răsfoind caietul, pe care mi-l lăsa uneori ca să mă consulte în privința textelor nou-scrise, am văzut că în caiet poemele erau reluate de câte cinci sau șase ori. Alteori, cam de zece ori sau mai mult." Cristian Tudor Popescu descrie scena "scuturării" febrilului autor de propria lui boală: "N-am să-l uit niciodată cum și-a smuls parcă
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]