34,172 matches
-
să-i dau bătăi cu strășnicie. Fiindcă, vorba acustică a proverbului, o viață are omul și-un timpan într-o ureche! Numai c-am luat-o, parcă, prea sfătos de data asta, ce aia lungă și zbătută scurt de burta calului!! * Începută datorită unei întîlniri cu Dinescu-n Iași, coaptă însă de cîtva timp pe cea mai secretă creangă a sufletului meu, corespondența asta (Emil Brumaru către Lucian Raicu!) matinală, amestecată dulce-amar cu cafea și lecturi din, mai ales, bătrînul Dosto, tatăl
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
Doar răsăritul lunii. Doi mesteceni prin care tîmpla aburește geamul. Insomnie Să fie dimineață iar! Prin geamurile-ncețoșate i-aud pe lupi plecînd. Goană oprită Se crăpa de ziuă - cînd o picătură din ceara topită l-a trezit pe hoțul de cai. Liniștire Noapte de noapte greierii șlefuiau insomnia acelui fugar. Fără urmă Nimeni. La gura peșterii doar fumul - dormind. Aproape de sat Imortele pîlpîie-n gura falezei - mîncare dumnezeiască. Marină I Pe fața bătrînei ca-n scorburi de apă se joacă pescărușii. II
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
semăna cu blonda din formația ABBA! Blondă, înaltă, sănătoasă, cu niște craci lungi, zdraveni, cu-n bazin solid (în care-ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, rîzînd, avînd un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfînt, purtînd plovere mițoase peste mai mulți sîni în teribilă erupție! Celesta Tenzi! Funcționa
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
misterios altundeva (,, Mergem încet spre cine știe unde”). Ea seamănă cu un sicriu dar, în plan orizontal, ușa pare și o planisferă, de vreme ce: ,,lemnul din care-i/ închipuită brutal e ud și greu și zgâriat,/ ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii/ cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit/ loc pe întinderile ei”. O însemnată parte din atenția celui ce se exprimă în poem este consacrată perechii sale de jug, ca să-i spun așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
o balama. Se duse acasă, înnegurat, și începu să-și facă bagajele, de fapt strictul necesar, într-o valiză de lemn scrijelit cu briceagul, pe care o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu. Porunci să i se înhame calul pentru Londra. Dar la 12 fără 23 de minute noaptea, pe când își lua adio de la scrinul negru care-i legănase copilăria, ușa se dădu de perete și în cameră năvăli nimeni altul decât Andrew în persoană. Era într-adevăr un
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
iarna ce vine din urmă, Negreșit vine! Truda aceasta a Trupului frumos De a luci - O cumpănă fermecată... Sudoarea nu se Deosebește de lună, Încet culcatul în iarbă Și neașteptata osteneală A brațelor Fiind prea mult, Ca pentru hoțul de cai Desfăcutul pripoanelor. Cu toată nerăbdarea lui, Răsuflarea tot se rupe - O tulpină fragedă. * Plângere - Sarea părăsindu-și muntele, Trupurile moi Scoase la iveală de incendiu, Din cochilii, Din crisalide Și din semințe (făpturi prea încete și prea mărunte pentru a
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
gingașei întîlniri. Natalia știe ce-nseamnă s-ațîți, mai întîi verbal, un bărbat! Natalia, în călduri, îi mai dă o șansă lui Rudin: întîlnirea "de la iazul lui Avdiuhin, în dosul păduricii de stejari". Dar Rudin nu se dovedește a fi Marele Cal! După plecarea precipitată a lui Rudin, Natalia are o discuție cu maică-sa, apoi iese din cameră. "Doria Mihailovna privi în urma ei și se gîndi: "Îmi seamănă... va fi pătimașă... Mais elle aura moins d^abandon..." Deci ea fusese și
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
scrierea unor povești pentru copii (la Piatra Pițigoiului s-au căznit "doi copii, o mamă și un om"), literatura română nu mai are, pînă la Ilinca, Andrei și Călin Mihăilescu, basme cu autor colectiv și familial. Don Global suit pe cal este o culegere de basme postmoderne cu trei autori, capul familiei fiind, desigur, maestrul jocului. Iar maestrul maestrului este, fără îndoială, inventatoruil țării minunilor și a Alisei ei. Iată-i pe autori, într-o prezentare neconvențională, cum este, de altminteri
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
cuvinte și expresii latinești și eline în contexte literare românești. Abrevieri latinești, Editura Humanitas Educațional, București, 164 pag. Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Colecția "Ludica", Editura Scripta, București, 2003, 288 pag. Ilinca, Andrei și Călin Mihăilescu, Don Global suit pe cal, Ilustrații de Sasha Meret, Editura Curtea Veche, București, 2003, 64 pag.
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
leac) care își asumă cu seninătate condiția socială, fără a se simți în vreun fel deranjați de fortuna celor de lîngă ei. Scrie Ioana Pârvulescu: Fiecare om avea un bun al său: o căsuță, fie și fără canalizare, sau un cal, sau o bucată de pămînt, sau cîteva găini, un lucru al său și numai al său, pentru care nu trebuia să dea socoteală. Valoarea se impunea de oriunde ar fi venit. Fără îndoială că un chelner sau un pantofar bun
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
șofer legionar. Cunoscuț ai scriitorului Marin Preda, apropiați ai săi, spun că Preda ar fi mărturisit în intimitate apartenența temporară la Legiune. Căderea Legiunii îl va găsi departe de miezul evenimentelor, în garsoniera lui Nilă, mâncându-și franzela "ca un cal nepăsător" și gândindu-se la ce vor păț acum Gheorghe și Magherel. Trecutul legionar va deveni motiv literar cu frecvență importantă de apariție în construcția unor personaje; uneori acest detaliu biografic distruge brusc existențe, alteori explică comportamentul "dușmănos" la adresa puterii
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
care lucra Miron Radu Paraschivescu, liderul grupului. Marin Preda a citit ulterior și în cenaclul "Zburătorul", a fost recomandat de Lovinescu pentru postul de secretar de redacție la "Evenimentul zilei", a primit o sumă importantă de bani vânzând manuscrisul povestirii Calul lui Dinu Nicodim prin intermediul criticului. În memoria afectivă a romancierului, toate acestea nu echivalează cu sprijinul primit de grupul din jurul revistei "Albatros". Iată cum își amintește Al. Cerna-Rădulescu figura tânărului Preda: Era un tânăr firav, de statură mijlocie, mai degrabă
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
George Geacăr Tudor Călărașu, fiul lui Neacșu Ion din Siliștea-Gumești, ajunsese să poarte acest nume de la o poreclă, urmare a faptului că făcuse armata la călărași cu schimbul. Se mergea la armată cu propriul cal și asta însemna o reducere a stagiului militar. Nu orice fiu de țăran își putea permite. Copiii săi, din cele două căsătorii, n-au știut vârsta la care fusese trimis de tatăl său la școală în clasa I: la 11
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
vizitată de altul, îl provoacă pe acela la o bătaie cu măciucile, fata urmând să rămână învingătorului; un tânăr își dă seama că vecinul său este supărat pentru că iată tocmai vecinul i-a făcut un rău; un țăran își ucide calul pentru a-i lua măcar pielea, calul fiind bătrân și inutil acum; alt țăran, bolnav de plămâni, își pune ultima speranță în verdictul unui medic și, cum acesta este negativ, își iese din minți. La temelia acestor povestiri stă uluiala
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
la o bătaie cu măciucile, fata urmând să rămână învingătorului; un tânăr își dă seama că vecinul său este supărat pentru că iată tocmai vecinul i-a făcut un rău; un țăran își ucide calul pentru a-i lua măcar pielea, calul fiind bătrân și inutil acum; alt țăran, bolnav de plămâni, își pune ultima speranță în verdictul unui medic și, cum acesta este negativ, își iese din minți. La temelia acestor povestiri stă uluiala. Cel care povestește este vorbit de întâmplări
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
a avut slăbiciunea să-i îngăduie și să-i poarte după sine, la convoi s-au alăturat și alți copii din flori, abandonați de cine știe cine sau pierduți ori făcuți pierduți la întretăierea drumurilor dintre Dicomesia, Cetatea de Lînă, Metopolis, Insula Cailor, Mavrocordat. Toți acești copii care se țineau după preot și al căror număr se îngroșa an de an erau numiți de metopolisieni: Păcatele Lumii. (...)" ( p. 198). La degradarea ireversibilă a civilizației "metopolisiene" contribuția acestor nefericiți va fi hotărîtoare: Folosind puzderia
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
în oglindă, însă de fapt caricată... Dar poate că nimic n-ar putea fi invocat drept acolo o premoniție, ba chiar un îndemn pentru dobitoacele "comunitare" care ne-am argument suprem întru reeditarea acestei extraordinare cărți decît subcapitolul Vapoarele. Revolta cailor (...) Aflăm și pretat a fi cu toții, înfometați pe o insulă-închisoare, sub conducerea unui "rege nebun", pînă în decembrie 1989... ( Desigur, cheia mitologică e preferabilă: Constantin Pierdutul I-ul rămîne un geniu matematic neînțeles, un dicomesian care, din pricina lipsei de
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
aparte din centenara nuvelă Hagi-Tudose ( 1903), ci și pe virtualul pictor încurajat de N. Grigorescu însuși, pe idolul din tinerețe al lui Iorga, pe fiul căruțașului "grînar" din mahalaua Delea Nouă care, ajuns primar al Bucureștilor, desființează tramcarul de mila cailor. Și last but not least pe toți "paradigmii săi imaginativi", atît de transparenți în Trubadurul, Bursierul, Liniște ori A doua conștiință.
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
asupra școlarului o are primul lui dascăl, domnul Busuioc, prin care cunoaște "amintirile" și poveștile lui Creangă. De altfel învață să buchisească pe abecedarul marelui humuleștean. Trăind în mediul rural (Pașcani era un sat mai mare), copilul se ducea cu caii la adăpat, se interesa de păsăretul curții, cerea slugilor bătrâne să-i spună povești. Această curiozitate e aproape congenitală, ca și auzul foarte bun, care înregistra "acordurile delicate ori grave ale naturii". Ca un "primitiv", el se integrează cu întreaga
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
care se-mbrâncesc la recepție. "Boico, știi ce mi-a zis Zehra când mi-a văzut desenul cu harta României? Cică, ăsta-i un pește nereușit!". "Zehra, c'est la même care te-a întrebat de ce-ai pozat coada calului, când l-ai fotografiat pe Don Quijote cu Rosinanta?". Dac-ar apărea un Boico în tragediile grecești, s-ar duce de râpă tot catharsisul! "Au revoir! Te sun marți!". Și iar liftul cu prăjeli! Bine că urcă și Jana cu mine
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
gîndesc să încerc un roman picaresc, sau pastoral, sau libertin, sau epistolar... De ce nu toate la un loc, într-un amestec burlesc? Nu-i oare delicios că Diderot, din primele pagini ale lui "Jacques Fatalistul", dă brînci unei femei de pe cal, prezentîndu-i-o cititorului, cu fustele-n cap, spre a-i admira... Iată ce însemna, în acel secol, a trezi apetitul pentru lectură! Anna Karenina se ucide (nu se sinucide!), se distruge ca și cum ar sparge un porțelan foarte frumos, făcîndu-i în ciudă
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
să-mi adun strălucind rămășițele între două valve pe promontoriul unui sex al cunoașterii culpabile ca loc geometric al tuturor proiecțiilor mele despre El așa petrecându-mi eu veșnicia recentă în torpoare, cu ochii pe ceas și adulmecându-L, un cal roșu își soarbe jăraticul direct de pe buzele mele de ceramică în timp ce aud cum se desface-n mine botul mugurelui de alun cum ochiul hipermetrop al liniștii din pământ afânat de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
picioarele ei elastice de dansatoare pe spini frământau aluatul fraged al aerului fierbinte din privirile trecătorilor bărbații se uitau la minune înfruptându-se din ea ca niște hoți ce profită de zăpăceala unui cutremur fiecare dorea să-și potcovească nărăvașul cal cu metalul aerospațial ce îmbrăca pașii acestei femei cu flori proaspete culese din adâncul unui ghețar ei se îmbulzeau să-și facă loc pe traiectoria elegantă cu care coapsele învelite-n ghirlande de bujori înaintau spre bulevard frecându-și petalele
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
parizian al Orientului" este obligat să suporte "căldura mare... pulberea fină ce plouă în atmosferă... mai mult zgomot" decît aiurea. Partea centrală se întinde "din toate patru colțurile Bucureștilor: mai de la Delea Veche și Popa Nan pînă la Grădina cu cai și Sfântul Elefterie, din Dealul Spirii și din Izvor pînă-n Precupeții Noi și Tirchilești". In jurul centrului se grupează "mahalaua Mihai-Vodă... mahalaua Negustorilor... mahalaua Oțetarii", în sud "mahalaua Dobroteasa... domeniul Cocioc" iar în nord "Bucureștii noi... Hierăstrăul vechi". Ele erau
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
în care se exteriorizează, despre acel Marin Preda aplecat asupra laturii tenebroase a ființei umane, despre acel Marin Preda care vine, în câteva nuvele din epoca începutului, cu altă imagine asupra omenescului decât aceea solară (deși dramatică) din Moromeții. În Calul procedează prin notarea rece, naturalistă (de ce nu?), obiectivă până la cruzime a felului în care un țăran își ucide calul pentru că este prea bătrân și nu-i mai folosește la muncă. În La câmp doi ciobani violează o fată surprinsă adormită
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]