643 matches
-
Liviu Dănceanu Și-a edificat muzica savantă a ultimelor decenii formele-i specifice? S-a întrupat ea oare în configurații, siluete, profiluri ori în tipare, modele, calapoade, șabloane lăuntrice proprii, în stare să le articuleze și să le motiveze sintagmatic? Exceptînd cîteva răzlețe preocupări de edificare a unor structuri formale solidare acelor categorii sintactice recuperate, revigorate, emancipate (de pildă, cazul notoriu al eterofoniei, căreia Ștefan Niculescu i-
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
la Caragiale, O doamnă rea și un domn bun, dă seama despre cum s-a făcut istoria. Despre o epocă în care toate - domnie, averi și, mai cu seamă, viață - erau repede trecătoare, și care a deformat caracterele pe același calapod, al pripei, al acțiunilor necugetate. Dacă exista, din când în când, vreun plan, el era de-o violență peste închipuire. Negruzzi a făcut din Lăpușneanu imaginea unui exces. Odobescu îl consideră normalitatea acelui context, în care și fiul mai mic
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
pe el să se redefinească. Sînt situații ce ies din cea mai concretă realitate care deviază spre absurd, care își modifică desenul ca formele din oglinzile măritoare. Realitatea alunecă în absurd și este turnată în cu totul alt fel de calapoade. Spectacolul „Herr Paul" de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț mi s-a părut multiplu performant. Este o bijuterie mică, pe care nu te saturi să o privești pentru că îi descoperi, continuu, detalii infinite. Nu este prima punere în scenă a acestui
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
folosirii articolului este tot imposibilitatea flexiunii; soluția apare însă ca prea comodă, chiar cam stîngace. Ca și în cazul de forțare (probabil voită) al unui nume de emisiune: n-au decît să formateze știrile, "Nadine Show" și toate celelalte pe calapodul lu' "Karaoke Show"" ("Evenimentul zilei" = EZ 2246, 1999, 10). De altfel, unele din construcții rămîn marcate, tinzînd chiar să indice un fel de personificare a institițiilor: "cînd se va anunța "Lista lui NATO"" ("Academia Cațavencu" = AC 7, 1997, 3). în
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
Îmbietoare, prin titlu și conținut, cartea dlui Lucian Boia, Cum să trăim 200 de ani (Humanitas, 1999), mi-a făcut - cu întârziere față de data apariției, altfel, însă, picând la țanc - neprețuitul serviciu de a-mi rememora că, octogenar, deci pe calapodul unei existențe biseculare foarte aproape de jumătatea vieții, indicat este ca, mai întâi efectuând un sever examen al trecutului, să-mi ordonez prezentul, spre a trasa rodnice linii ferme îndelungatelor activități viitoare ce mă așteaptă. Pentru ca, înspre finele secolului, să-mi
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
marginea unor scheme care sunt atît de îndepărtate de spiritul contemporan încît primele pagini le parcurgi cu senzația că te afli în altă lume. Nu doar orizontul de spirit e altul, dar maniera de a pune problemele ascultă de alt calapod. Pentru medieval, lumea este o pîlnie către Dumnezeu care se deschide din interiorul unei credințe, o credință atît de firească că nici Diavolul nu se încumetă s-o pună sub semnul întrebării. Și cum credința se sprijină pe dogme, singurul
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
cultura greacă și cea latină. Autorul dialogului Hortensius sive de philosophia (Hortensius sau despre filozofie) este veriga privilegiată prin care duhul elin a pătruns în incinta școlilor romane. De aceea, îl putem considera cu îndreptățire întemeietorul terminologiei filozofice latine după calapod grecesc, un începător de drumuri care a așezat temelia limbii scolastice a gîndirii medievale. De pildă, după cum precizează Traian Diaconescu în studiul său introductiv la Arta oratoriei, Cicero a consacrat tălmăcirea termenului logos prin latinescul ratio, pentru ca tot el să
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
intimă care deforma sistematic realitățile, totul trăit printr-un ceasornic biologic precipitat, cu propensiune către catastrofă, ceea ce, profesional numesc astrologii, de pildă, cînd indică în horoscop planeta Saturn în poziție dominantă”. Să adăugăm că poezia a fost croită întocmai pe calapodul lăuntric al omului astfel intuit. Creația poetică a lui Constant Tonegaru ni se înfățișează drept o placă turnantă între epoci. Am mai făcut o astfel de observație într-un comentariu mai vechi, în care-l puneam în relație pe poet
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
i se pare prea brutal, de o cruzime pe care spiritul european n-o prea gusta. Prea multe morți, prea multe gâturi! A doua observație are în vedere titulatura de „dramă”, dată unor texte ce nu i se par conform cu calapodul european, în sensul că e prea multă acțiune și prea puțină trăire sufletească. Dacă ar fi cunoscut limba, probabil că o asemenea observație ar fi fost riscată, dar așa, cum singurul mijloc de înțelegere se baza pe văz, desigur că
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
corp aș arăta mai slabă vorbesc cu mine în oglindă și deodată iau creta și centimetru și-mi ajustez trupul după tiparul exact al acestei nopți de ianuarie piciorul e zvelt și alunecos unghia ca o picătură de spermă ești calapodul care mă încape total pînă la fermuarul gurii lemnul tău se umflă de sîngele meu din trei în trei ani golful se adîncește plaja se îngustează lipovenii cu năvoadele pline de pește în patul de lîngă perete pe salteaua din
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
degete între mine și vocea mea o pauză albă 6. are cineva o reacție ostilă împotriva acestui cub de gheață care se topește la soare v-am exasperat cu telefoanele mele lansez urări de sănătate aștept provincia ucenicii veneau cu calapoadele lor mă potcoveau mă învățau să merg 7. și-ai ajuns la etajul nouă și auzi cum scîrție cerul unde ai rămas iubita mea și nu scotea o vorbă de acolo din paranteza unde adormise 8. un flash orbitoare e
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
într-un deznodământ lacrimogen. Apar și primele semne regretabile ale unor locuri comune, care nu prea au justificare în creațiile unui prozator din zilele noastre. }iganii, de exemplu, apar ca personaje romanțioase - vânzători de flori, exotici și frumoși. Pe acest calapod construiește Maria Marian povestirea }iganca, o reverie melodramatică, în fond: "Era o frumusețe sălbatică, răpitoare. Exotismul pe care îl răspândea încânta pe oricine o vedea. Femeie sau bărbat, nu putea trece fără să o privească îndelung și, după ce se îndepărta
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
orice gratuitatea jocului, a imaginației și a percepțiilor. Înclin să dau dreptate acestora din urmă. Un alt aspect de care criticii au părut atrași a fost identificarea unor înrudiri și încadrarea într-o tradiție poetică. S-a vorbit despre vechi calapoade à la Goga, Coșbuc, Șt.O. Iosif, despre atmosfera provincială și domestică și despre poezia fructelor, a legumelor pieței cântate de D.Anghel, Pillat, Petre Stoica, Voiculescu, Voronca, Fundoianu, despre exotismul lui Ion Barbu din ciclul Isarlâk, despre rafinament și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
uman și intelectual mai presus de politică și de alte vremelnicii omenești, nu a ezitat să transmită valorile care l-au însoțit tot timpul, întăritoare, modelatoare, tânărului care se pregătea să intre într-o viață care se construia după alte calapoade. Ascultând mărturisirea, duios evocatoare, venită parcă de peste timp, instinctiv m-am întrebat: mie care mi-a fost modelul uman care mi-a schimbat sau ar fi putut să-mi schimbe viața? Nu mi-am pus o astfel de întrebare niciodată
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
a lui Octavian Goga, patronând cu seninătate olimpiană toate edițiile și toate întreprinderile editoriale consacrate acestui scriitor, având insolența să tipărească unele din ele chiar atunci când, după 1990, rolul său de critic literar era demult încheiat, tipărindu-le după același calapod și cu aceeași informație deja depășită. Mai grav este că I.D. Bălan reușește să compromită cu o suavă seninătate o întreprindere editorială de mare valoare, precum cea inițiată și coordonată de Eugen Simion, care a avut nobila intenție de a
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
de vreme ce se intitulau Schiță pe zăbale rupte (la reluare, li s-a zis 39,5 grade - temperatură de alertă pentru corp). Alături de ingenuități de tipul „să-ncui soarele-n sâni“, păstrate întocmai, în tiparul versurilor pătrund zvonuri de răzmeriță împotriva calapoadelor anchilozate ale existenței, contestări când mai domoale („Să n-ai nici un gând călcat pe dungă“), când ușor hazlii („Să te strâmbi după madam Rifca“), izvorâte din dorința discreditării rânduielilor curente („Să șterpelești ouă din toate cuiburile/ și dacă doamnei societăți
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
privește "cuvîntul amfibologic" egalitate. Acolo unde autorul în discuție înțelegea "o egalitate proporțională a fiecăruia cu fiecare, măsurați fiind cu toții (în mod diferențiat, firește), cu propriile lor staturi potențiale", doctrina "socialismului" înțelegea "o brutală egalizare procustiană (croită firește pe un calapod exterior ființei, și anume pe calapodul cel mai mic, la nivelul brutei supraviețuiri)". O altă "poveste" e generată de vocabula fraternitate, "poate cea mai închisă și exclusivă dintre vocabule". Căci "democrația populară" indigenă înfățișa un "noi" restrictiv, reprezentat de puterea
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
autorul în discuție înțelegea "o egalitate proporțională a fiecăruia cu fiecare, măsurați fiind cu toții (în mod diferențiat, firește), cu propriile lor staturi potențiale", doctrina "socialismului" înțelegea "o brutală egalizare procustiană (croită firește pe un calapod exterior ființei, și anume pe calapodul cel mai mic, la nivelul brutei supraviețuiri)". O altă "poveste" e generată de vocabula fraternitate, "poate cea mai închisă și exclusivă dintre vocabule". Căci "democrația populară" indigenă înfățișa un "noi" restrictiv, reprezentat de puterea politică, tratînd mulțimea de "ei" ca
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
făcute pe marginea unor experiențe proprii. Genul acesta de însemnări sunt cele mai atrăgătoare, fiindcă în ele întîlnim singurele cuante de emoție umană pe care Dragomir le lasă să răzbată în volumul de față. E drept, avînd spiritul mulat pe calapodul sarcastic al unei inteligențe cinice, Dragomir nu-și îngăduie suspine de autoconsolare. Scrie despre sine cu detașarea cu care scrie despre vremea de afară, dar important e că totuși o face. De pildă, însemnările despre propria bătrînețe. Ele încep la
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
anul 1837. Printre oaspeții localității-stațiune s-au numărat, în epoca modernă, Ion Ghica, arh. Gheorghe Mandrea și poetul Ion Minulescu, care scria de la gazda sa din Vulcana-Băi unui prieten, Mihai Codrus: Decât să fii/Dulap plin de doctorii/După vechiul calapod/Prefer... băile cu iod/ Din Vulcana-Dâmbovița/ Unde-mi exersez penița“. Iodurate, clorurate, calcice, magneziene, bromurate, apele din stațiunea Vulcana-Băi sunt recomandate în afecțiuni ale aparatului locomotor, tubului digestiv, boli ginecologice, hepato-biliare, tulburări tiroidiene. Bioclimatul stațiunii este unul sedativ, de cruțare
Agenda2004-8-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282107_a_283436]
-
e tot atît de reală ca a cuarcilor sau a eterului, în sensul că sunt concepte fictive la care fizicienii recurg atunci cînd îi apucă disperarea. Bosonul e argumentul ontologic în varianta cosmologiei contemporane, e ideea lucrului în sine după calapodul tehnicii de azi. Peste un deceniu, probabil, că bosonul va deveni o relicvă la care teoreticienii vor strîmba din nas ca în fața unei scorneli desuete. În fine, Feynman, a cărui idee privind istoriile alternative ale fotonilor îl consacră drept unul
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
de zile, cu un umor bine strunit și cu o plăcere de a povesti pe care scrisul zilnic n-a tocit-o. Să povestești vreuna dintre jucăriile acestea sclipitoare, îi omori hazul, să o citezi în întregime, nu încape în calapodul acestei rubrici. Printre cele mai izbutite schițe ale scriitorului la ziar este cea intitulată Numai calități, tipărită în nr. 1986 al ziarului. l Dispută cu iz de circ în PSD. Noul secretar general al partidului, Dan Matei Agathon, a dat
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
contribuțiile sunt toate de nivel înalt și, față de alte volume colective coordonate de Ciprian Vălcan, acesta e departe cel mai omogen și mai bine legat. Îl citești cu plăcere și cu senzația că poți reface temperatura Vienei, asimilîndu-i detaliile după calapodul propriei imaginații. Potrivit unei butade ce a făcut epocă după Primul Război Mondial, imperiul lui Franz Josef s-a sprijinit pe următoarea triadă: "armata mărșăluindă a militarilor, armata șezîndă a birocraților și armata îngenuncheată a clericilor." Pe scurt, militarii de
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
încredințați că un om gîndește logic chiar dacă nu a stat niciodată să studieze logica și că, mai mult, chiar dacă ar studia-o, gîndirea lui nu ar suferi îmbunătățiri vădite. Cum s-ar spune, mintea noastră a fost croită după un calapod logic de care facem uz în mod instinctiv, fără a mai fi nevoie să-i conștientizăm mecanismul. Mecanismul acesta oricum se exercită de la sine, și atunci nu mai are nici un rost să-i descîlcim dedesubturile. De fapt, e ca și cum ai
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
de la pașoptism încoace, unei uluitoare iluzii a vocației de întemeiere. Să deconstruim, așadar, povestea, fără a știrbi cu vreo fărâmă certa importanță a cărții purtând un asemenea titlu, deopotrivă neobișnuit și captivant. În chestiunea - destul de mal-formată, ce e drept, de calapodul exigențelor sportive - pe care-o reprezintă întâietatea, e suficient să amintim, dintr-un condei, măcar de câteva din studiile lui Ștefan Cazimir (Nu numai Caragiale, Caragiale față cu Kitschul sau Alfabetul de tranziție). Nu se citesc ele și acum, așa
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]