824 matches
-
în această privință a fost consensuală. Niciun politician român n-a îndrăznit să afirme în ultimele săptămâni: “vreau exploatarea capitalistă a resurselor naturale”. Nu e însă sigur că majoritatea cetățenilor e încântată de ecologia care se manifestă agitând peturi pe caldarâm. În ceea ce mă privește, caut aliați pentru o politică în favoarea capitalismului.
Implicarea PDL în Piața Universității: Macovei, gata de protest. Silviu Văduva, biciclist. Preda, împotrivă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/35172_a_36497]
-
Andrei Moisoiu (Google) Semnele că Oana Roman e pe cale sa se mărite sunt din ce în ce mai vizibile. Astăzi de exemplu, protagonista noastră a alunecat pe caldarâmul umed din fața clădirii unde lucreză și a căzut în genunchi. În loc să se enerveze și să invoce ghinionul ca pricina a accidentului, Oana s-a amuzat copios. "Azi, chiar înainte să intru în Kanal D, am tras o căzătură zdravănă. Nu
Imagini fabuloase cu Oana Roman: Asta înseamnă că mă mărit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72548_a_73873]
-
fecioarelor părea să le sară inima din piept și doar bărbații pe chipurile mahmure și tâmpe ale cărora nu tresărise barem un mușchi pe esplanadă continuau să-și soarbă impasibili berea de amiază Apollo pășea negrabit aproape fără să atingă caldarâmul peste care în urma lui se rostogoleau sonorele scânteieri ale soarelui păgân în piața publică lângă acațul de-o sută de ani pe o clipă simți că i se-nvârte capul și se rezemă de murii primăriei până se dezlănțuiră triumfal
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
naivi și înțelepți totodată asemeni mingilor colorate pe care le aruncăm în grilajul forjat ce-ngrădește grădina dincolo de care dragostea noastră înflorește cu adevărat toate astea pentru a nu lăsa să se vadă cât suferim în această urbe nemiloasă pe caldarâmul căreia se rostogolește primordialul și nestăvilitul nostru râset de copii râsetul celor pururi îndrăgostiți nu se știe de ce: de ei înseși sau de eternitate doar refracția chipului tău în lentilele obosite ale ochelarilor mei: e cel mai adevărat din toate
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
a manechinului sentimental: "nopțile mele au/ interior proaspăt cu/ studente la/ psihologie și/ vin fiert în/ so what când/ arina dansa din/ priviri cu/ barmanul bărbos și/ boem ca/ un stâlp de/ beton/ să mai plângi/ printre mese/ buddy rich/ caldarâmul albastru/ zdrobit între/ coapsele tale cu/ miros de/ gin tonic/ să mai plângi/ artic show cu/ stan getz și coltrane/ când arina dansând/ mi-a iubit un/ surâs așternut pe/ un sân de/ femeie ușoară" (amnezie psihogenă). Există în aceste
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
femei înalte și „încremenitor” de frumoasă, tânărul Aspru se pierde cu firea, mâna începe să-i tremure ca apucată de un frig nervos, lăsând să-i scape, sub ochii colegilor, două mari dicționare - Bailly și Quicherat - care se prăvălesc pe caldarâm cu o detunătură înspăimântătoare. Rezultatul operațiunii e, cum s-ar zice, mifigue, mi-raisin: „Ea m-a privit înminunată de această întâmplare și gravitatea ei s-a scuturat de mai multe ori în acele zbucniri de râs pe care totuși se
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
revistă. Cum ai ajuns la București, ce crezi despre literatura română? FS. Îmi place enorm Bucureștiul. Cartierele rezidențiale clădite prin veacul al 19-lea: rondurile și intersecțiile unde copiii se joacă și sunt mulți pomi; izul de tei în centru; caldarâmul cu viața lui - fetele la plimbare (cu aroganța lor), câinii vagabonzi, chioșcurile - totul se petrece afară în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate - ca pântecele matern
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
al cuvintelor. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi și-mi răspund. Este ca și cum aș trece eu în clipa asta prin peretele de sticlă al terasei și aș porni prin văzduh: merg prin văzduh, iată, ca pe un caldarâm adevărat, înaintez glorios, dar, în același timp, mă prăbușesc și mă fac zob de cimentul real din fața blocului, lumea se strânge buluc, mă privește curioasă, o dâră de sânge mi se scurge încet din tâmplă, însă eu nu-mi dau
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
așa, de-al dracului, pentru că aici nu se raportase nici un caz, în timp ce în tot Newark-ul erau deja patruzeci. Domnul Cantor le-a ținut piept de unul singur celor zece derbedei care n-au putut decât să- și lase scuipații pe caldarâm, spălat ulterior cu dezinfectant. A fost doar o coincidență, avea să declare mai târziu domnul Cantor, când i s-a cerut să-și dea cu părerea. Și nu se înșela. Totuși, epidemia de-abia începuse. Până la sfârșitul lui iulie alți
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
pus o pecete vizibilă asupra mediului nostru domestic și a comportamentului cotidian. Gîndul mă poartă spre Bulă, aflat, prin anii ^80, în vizită la New York. La un moment dat, o femeie se aruncă de la etajul 57 și se strivește pe caldarîm chiar sub nasul concetățeanului nostru. Bulă o examinează și exclamă mustrător: "- Economie de consum! La noi ar mai fi fost folosită cel puțin zece ani..." Gestul azvîrlirii unui obiect ieșit din uz ne devenise tot mai străin, iar gestul conservării
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
agramat pe partea cealaltă cum un om adormit frunzișul reavăn al Parcului semnează bulevardul cu-ntîmplătoarea-i aripă întinde-ți musculatura bustului pe manechin cum o haină nenumăratele defăimări îți irigă obrazul cum un ogor harfa fricii adună biografiile noastre risipite pe caldarîm cum stropii de apă potrivește-ți barca reciclată de somn pe valul domol al palmei nu e alcătuită oare clădirea onor Prefecturii din oase și sînge? fii fără grijă Jiul va completa părțile lipsă ale monumentului din fața sa. Semn de
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
Ioana Postelnicu În anul 1939 era o vară dogorîtoare. Lumea părăsea capitala, alergînd la mare sau la munte, fugind de pîrjolul soarelui care încălzea caldarîmul. Am sunat la ușa lui E. Lovinescu, am intrat în apartamentul răcoros, comunicîndu-i că voi pleca în vilegiatură, și am venit ca să îmi iau rămas bun. L-am găsit preocupat de călătoria pe care avea de gînd să o facă
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Crnjanski la Timișoara l-am văzut de curând pe Crnjanski înfășurat în manta-i de piatră trecea (însoțit de un tânăr discipol) prin Piața Orașului „aici la primul colț întâlneam în drum domnișoarele ehei! pălărioarele lor pașii lor mărunți pe caldarâm urcați în teiul acela desigur acela din mijlocul curții bisericii ațâțam preoții și albinele cu polen din cartea lui Vuk Doamne se cutremura totul de râs pân’ la Tekelianum la colțul următor erau ticsite balcoanele zile în șir neveste de
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
rostește totdeauna aceeași frază (i se adresează de fiecare dată mamei): "Angelo, dacă aș putea eu să dau timpu-napoi!..." Are un mod special de-a vorbi: cuvintele ei sunt cumva lăcrimoase, parcă lichide, curg cum curge pârâiașul sau apa pe caldarâm, când plouă torențial. Eu, mogâldeață, sunt de față, cu urechile pâlnie, se varsă în mintea mea cuvintele sale și încep să lucreze, mă străduiesc copilărește să le înțeleg și nu prea izbutesc. Cum vine asta, să dai timpu-napoi? Adică să
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
inconștiența cu care se bălăceau în continuare numărătoarea inversă a solzilor lucitori începuse și noi recitam domol versuri ca niște liturghii negre fernando se oprea adesea în piațeta cu trei hipocampi și-și încorda auzul pînă surprindea tropotul trăsurilor pe caldarîmul lisabonei apoi ziua-ntreagă prin birturi eram veseli și-n ceața paharului cu uzo ghiceam pe rînd părelnicia viitoare iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de pereți ne trăiau viața
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
Dar observația cotidiană intră frecvent în alianță cu licența poetică. Nici o contradicție: autorul, spre a observa cât mai bine, devine vilegiaturist în propriul oraș, numit din acest motiv Bucurestenbad, și își ridică o privire băștinașă (fixată așadar prin tradiție în caldarâmul străzii) ațintind-o turistic spre fațadele clădirilor - cu un impuls antropologic aparent inversat față de arhiconsacrata observare participativă. Surprinde specificul unui oraș care e pe cale să se piardă. Oare? Bucureștii ce se duc... Cu un gând pesimist, am putea constata în
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
singură biluță în boașe: Asta e, atâta scoatem!" Numai că, odată cu trecerea anilor, lui Spilka i-a coborât și-a doua mărgică. Abia atunci a devenit rusnacul credincios de-a binelea, mulțumind lui Dumnezeu pentru minunea făcută. Bătea cu trăsura caldarâmul străzilor, cunoscând îndeaproape clientela de zi și de noapte a Bucureștiului, știind să se dea jos de pe capră când trebuie, să aibă grijă de cai și mai ales să tragă coviltirul trăsurii când boierul, la pădurea din Băneasa sau Cernica
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
șoptite în urechea vecinilor orbi și surzi la inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici sfântă ironie a sorții să retrăiesc toate de care odată am fugit îmi primenesc aici moartea cu umbra întinsă la refuz.
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
nu-i musai să te trezești pocnit de-o veșnic dulce cărămidă-n moalele capului. De ce nu ți-ar dezmorți simțurile năpîrlite un crin uriaș, aterizat forțat, prin ceața incertitudinilor, pe sufletul tău fără turn de control? Pășește cu încredere caldarîmul sarcastic al urbei, apasă-ți talpa cu strășnicie pe-asfalt, n-o să aluneci: exiști, e uluitor, încă exiști! Copăcel-copăcel, omule, nu-ți disprețui norocul, șansa unică de-a respira (inspir-expir, inspir-expir...), de-a mînca aerul proaspăt, generos al spațiului tandru
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15170_a_16495]
-
cartierele orașului visat demult în copilărie și în care n-ajungeau decît cei fără nici o dorință, fereastra e transparentă pentru că nu vrea nimic, și-o luai pe coajă pentru astfel de tîmpenii. Dar azi poți urmări chiar umbrele copacilor pe caldarîm și da amenzi trecătorilor care se-mpiedică de ele apoi se rostogolesc și cad în lac, a fi lucid ca apa nemișcată aduce mai mult folos decît a-ți neliniști sîngele prin poieni cu toți necunoscuții. Mă culc în pat
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
-i mărturisești că uneori nu mai simți pic de sânge prin propriile artere doar un fel de ceață poate că ne apropiem îndepărtându-ne bodogănea cerșetorul din Piața Spaniei desprinzând-și porumbeii de pe tălpi conversația importante vor fi întotdeauna tramvaiele caldarâmul locurile improvizate de fumat da măi mi-a ieșit teribil de bine traducerea din Rilke încă de dimineață aveam un titirez care urca de jos și îmi ajungea până-n gât spunea Nora Iuga la telefon puțin după patru ianuarie și
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
până-n gât spunea Nora Iuga la telefon puțin după patru ianuarie și Nora avea peste 70 de ani și eu mă gândeam că totuși rămân atâtea lucruri de dăruit atunci când nu ți-a rămas mai nimic aproape fără să părăsești caldarâmul subțire dintre sânge și salavă desprinderea de tălpi și totul este adevărat atâta vreme cât un creion de metal rămâne împletit cu propriile degete vă spuneam de parcă geografia ar mai avea importanță eu am visat cândva că ajunsesem până în galbenul sferic de la
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
însuși Dumnezeu... și nu numai atât: acest provincial, ca un făcut, mai suferea și de harul specific al claselor de jos, de a vedea totul grotesc și îndoliat, și asta într-un târg izraelit, cu mari flori de balegă pe caldarâm, singurele, adevăratele creiere ale metabolismului proștilor și suficienților Târg cu bordeluri și bodegi acre unde bei ca să uiți, unde nu poți lega o vorbă cu nimeni, cu nimeni, din pricina zgomotului asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o strălucire ciudată, de o acuitate hipnotică. Și brusc mi-am dat seama că, dacă ar fi dispărut atunci de lîngă mine, toate străzile Orșovei ar fi recăpătat aerul banal și mohorît al unui caldarîm de piatră pe care m-aș fi plimbat plictisit ore întregi, în timp ce casele acelea, mohorîte și părăginite, și-ar fi arătat fațadele stinghere ale unor edificii către care privirile mele nu s-ar fi îndreptat niciodată. Abia atunci mi-am
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
zgomot de file întoarse cărți comandate pe ecrane dacă nu cumva le-ai citit deja acolo unde ești și mă privești cu milă chiar dintre literele lor te vei preface că m-asculți? te vei milostivi să calci iar pe caldarâmul străzii mele pe parchetul odăii mele? Materia îți mai spune ceva? Eterul dintre cuvinte și lumina ce dezleagă umbrele sunt azi singurele tale repere? Poate că ești lângă mine fără să-mi poți semnala aceasta. Neștiutor mărginesc chiar energia plutirii
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]