788 matches
-
în afară de cel mușcat, na). Și mai ales nu s-a aruncat cu pietre. În cine? Pentru că, tot cam o dată cu momentul maidanezului antinipon, în alt cotlon al pămîntului nu exagerat de departe s-a consumat un mînios bombardament cu pietre (din caldarîm? din buzunare?) în care au mai și murit cîte unu, doi. În cine ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște arătoase clădiri ale unor arătoase ambasade, ale unor arătoase state extrem occidentale, nesăbuite în a fi publicat caricaturi zeflemiste la adresa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după cum a notat conștiincios plutonierul major Radames R. Radames. (Noroc doar că vigilentele servicii nu dorm niciodată!) Pe data de 22 octombrie, vremea s-a stricat brusc și din cer a început să cadă o mâzgă ce murdărea totul: copacii, caldarâmul și chiar și pantofii vigilentului plutonier major Radames R. Radames. La ora 9 și 12 minute, plutonierul major Radames R. Radames a îndeplinit ordinul și l-a ridicat de pe stradă pe numitul Rolph J. Born. (Care, din pricina schimbării atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o stradă cu caldarâmul lucind la lumina cețoasă a unui felinar. A împins ușa unei brutării. Interiorul ei cald, bine luminat, i-a părut familiar - până și culoarea lemnului lăcuit al tejghelei, până și aranjarea prăjiturilor și a bomboanelor de ciocolată în vitrină. Patroana
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul devine și mai livresc, iar majoritatea poemelor se desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
efectul artistic” pe care mizează poetica lui Ș., potențată de frecvența enumerărilor și de aglomerările de substantive: „aceleași versuri aspre/ mereu în schimbare/ din trenurile goale coboară ienicerii/ puțin mai târziu de ora promisă/ bătrânul tău vin începe tulburarea/ din caldarâmul palid țâșnesc furnici și rude/ viitorii copii/ citesc corespondența/ aleg cravata zilei următoare/ privesc/ riscând/ femeia cu mult mai tânără și altfel/ rămân voit în spate/ prin gara zugrăvită sergentu-și schimbă locul/ boierii de-altădată ne mai trimit/ lalele sau
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
fac din personajul meu un personaj concret, fizic. Mă bizui foarte mult pe amintirile răzlețe, care, de ce să n-o spunem, nu prea au mare legătură cu opera. Epica cea mare e înlăuntru, în spirit, iar nu pe stradă, pe caldarâm”. Se rețin câteva fantasme, scene de viață, întâmplări parte adevărate, parte născocite în această autoficțiune. Copilul Nini are, de pildă, o doică, Ana Szilágyi, fata unui meșter sticlar, venită din nordul țării. Ana îi poartă de grijă cu devotament, îi
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și chiar poetul Z., scriitorul ironic și câteodată prea malițios, cu apăsată înclinație spre caricatural, când e vorba, de pildă, de realitățile germane. Cu alt prilej, paginile care descriu mișcările de stradă ale studenților parizieni din mai 1968, baricadele, desfacerea caldarâmului, incendierea mașinilor, ocuparea Sorbonei și arborarea steagului negru pe unul din turnuri sunt de o mare densitate epică. În masivul Jurnal, ce reconstituie ultimul deceniu al dictaturii comuniste, Z. surprinde pe viu cele mai întristătoare aspecte ale vieții de zi
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
doar firimituri din marele desen universal. Aparentele îndepărtări de linia roșie a evenimentelor întăresc atmosfera de realism, de apartenență la o lume de oamenii vii, captivi însă ai unei existențe ce-și urmează propria logică: Ploaia umplea rigolele și pe caldarâm te stropea până la genunchi. Polițiști voinici, în impermeabile de cauciuc, lucind ca niște țevi de revolver, se distrau trecând în brațe, peste locurile inundate, fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe acoperișul mașinii și capota de pânză groasă începu să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tras jaluzelele și am deschis larg ferestrele. Aerul nopții pătrunse cu un fel de miros stătut, amintind de benzină arsă și de străzile orașului. Am întins mâna după pahar și am băut încet. Dedesubt, ușa clădirii se închise singură. Pe caldarâmul liniștit răsunară pași. Nu departe, porni o mașină. Țâșni în noapte cu un scrâșnet fioros al schimbătorului de viteze. M-am întors spre pat și l-am privit. Pe pernă se mai vedea încă urma capului ei, iar pe cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plimbat pe bulevard înapoi până la birou. Ștabii din industria filmului ieșeau de la Musso & Frank’s spunându-și reciproc ce mult le-a plăcut ultimul film al celuilalt. Turiștii mergeau pe trotuar, cu capetele în jos, zgâindu-se la stelele de pe caldarâm. Dacă s-ar fi întâmplat să treacă pe acolo o stea adevărată, cu siguranță că nici n-ar fi observat-o. În preajma Teatrului Chinezesc, un grup de turiști se opriseră să privească amprentele din beton, ascultând un fel de ghid
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cauciuc ars, puștisme caligrafiate à la Apollinaire, dezabuzare postuniversitară („și ai să ajungi vreun bard județean/ povestind despre curajul tău/ din tinerețe// și faci câte o vizită iubitei/ acea târfă numită singurătate”) și plictis revoltat puberal: „o țigară fumegând pe caldarâm/ chipul meu răsfrânt/ de vitrine”; „să bați la mașină/ cuvântul curaj/ pe masă să cazi doborât de efort/[...] să stai cu sandu mușina de vorbă/ despre toate astea”. Cu timpul, dezabuzarea s-a înțelepțit în resemnare, curajul pufos a devenit
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
un reportaj din Cișmigiu, publicat de Realitatea ilustrată (11 iulie 1931, p. 21): E primăvară. Te scoli împrospătat de boarea răcoroasă a dimineții, ai făcut câțiva pași și simți că te topești. Ți-e cald! Pe străzi, soarele împarte latul caldarâmului în două fâșii - una albă, strălucitoare, incandescentă, și alta îndoliată de umbră, care privește cu resemnare soarta celeilalte jumătăți. Stau la o stație de tramvai. Liniile paralele, ca două trese argintii se pierd în zare. Tramvaiul se apropie cu legănări
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
doi continuă să se hârjonească. Cortină de lumină, claxon, frâne de mașină, țipete de copii. Apoi câteva clipe de liniște totală, lumină violentă. Cei doi copii în mijlocul străzii, pe zebră, se țin de mână și plâng. În colț pe caldarâm Ana II dă ,,alarma’’ specifică unui robot. În scenă apare ofițerul. Ofițerul: Astăzi, colegii voștri Gigel și Raluca, au au avut noroc că cei de la volan au reușit să evite un accident care putea să fie fatal. Raluca spune, ți-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
scapă în stradă. Gigel fuge să o prindă deși semaforul este pe roșu. Fond sonor de mașini care se apropie. Raluca (țipă ): Gigel, stai ! Gigel, mașina Ana II: Stop! Stop! Gigel ( cu mingea în mână, în mijlocul străzii, o bate de caldarâm, sfidând pericolul la care se expune ). Priviți- l pe Hagi! ( joacă mingea pe picior ) Auzim zgomot de motor și frâne. Intră ofițerul. Ofițerul ( către sală ): Copii, spuneți voi, a procedat bine Gigel? ( Gigel continuă jongleriile cu mingea în mijlocul strazii. Semaforul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
friguri cumplite, dar se însănătoșise grație îngrijirilor atente și rugăciunilor locuitorilor de aici, astfel că în cele din urmă reușise să plece împreună cu ceilalți către Madrid de unde veniseră pentru ei patru trăsuri. Japonezii dădură roată cu privirea peste casele și caldarâmurile de piatră luminate de soarele ce sta să apună. Aveau un sentiment nespus de ciudat la gândul că înaintea lor niște compatrioți de-ai lor merseseră pe acest povârniș și priviseră și ei aceste case străine colorate în trandafiriu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid, la capătul călătoriei lor, oboseala trupească și sufletească adunată de la venirea în Spania ieșise, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă se ițea dintre casele castanii, iar în piața rotundă oamenii mișunau încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie, mai întâi se luară după ei niște copii. În urma lor se adunară apoi și niște oameni curioși. Japonezii urcară nenumăratele trepte ale Capitoliului și dispărură înăuntrul mănăstirii Ara Coeli. Nu se mai arătară din spatele porților închise. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
târfă armeancă fierbinte, care-și freca pântecele de el În așa hal că parcă-l ardea. O luase, după un scandal, de la un artilerist englez subaltern. Artileristul l-a chemat afară și s-au luat la bătaie pe stradă, pe caldarâm, În Întuneric. Îi trase doi pumni puternici În maxilar, și când văzu că englezul nu cade Își dădu seama că se băgase Într-o bătaie adevărată. Artilersitul Îl lovi În stomac și Încă o dată lângă ochi. El băgă o stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar artileristul căzu peste el și-l apucă de haină, rupându-i mâneca, și atunci el Îi băgă două după ureche și-l spulberă cu o dreaptă, În timp ce-l Împingea de pe el. Artileristul căzu și se izbi cu capul de caldarâm, dar el luă fata și fugiră, fiindcă-i auziseră pe cei de la poliția militară. S-au urcat Într-un taxi și au pornit spre Rimmily Hissa, de-a lungul Bosforului, și apoi ocoliră și se Întoarseră prin noaptea răcoroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
provizii pentru hotel, așa că se spânzură. Asta era ceva ce ai fi putut dicta, dar nu ai fi putut dicta nimic din ce se Întâmpla la Place Contrescarpe, unde florăresele Își vopseau florile-n stradă și vopseaua se scurgea pe caldarâm, În stația de unde pornea autobuzul și unde bătrânii și femeile erau mereu beți, după ce beau vin și rachiu prost; și copii cu muci la nas, În frig; mirosul de transpirație jegoasă și sărăcie și beție de la Café des Amateurs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
desene cu ochii holbați ai lui Mussolini, sub care era scris de mână „Viva“, vopseaua neagră a V-urilor scurgându-se pe zid. Străzile laterale duceau toate spre port. Era o zi senină și oamenii ieșiseră la plimbarea de duminică. Caldarâmul fusese stropit și-n praf se mai vedeau Încă urme de umezeală. Am luat-o pe lângă trotuar ca să evităm un tramvai. — Hai să mâncăm Într-un loc fără pretenții, propuse Guy. Ne-am oprit În fața a două restaurante. Stăteam vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă pe Filip în spatele lui sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]