1,031 matches
-
născut la Bagdad pe 13/14 Septembrie 786, ca fiu al califului Harun al-Rashid și al unei sclave de origine persana, Maradjil. Noaptea nașterii a coincis cu moartea unchiului său, califul Al-Hadi, astfel Harun al-Rashid devenind cel de-al cincilea calif Abbasid. La șase luni de la nașterea lui Al Mă’mun avea să se nască și fratele său vitreg, Al-Amin. Spre deosebire de Maradjil care era o sclava, mama lui Al-Amin, pe numele său Zubaida, era soția califului Harun al-Rashid, urmașa a tribului
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
devenind cel de-al cincilea calif Abbasid. La șase luni de la nașterea lui Al Mă’mun avea să se nască și fratele său vitreg, Al-Amin. Spre deosebire de Maradjil care era o sclava, mama lui Al-Amin, pe numele său Zubaida, era soția califului Harun al-Rashid, urmașa a tribului Quraish și nepoata lui Al-Mansur, cel de-al doilea calif Abbasid, fondator al Madinat as-Salam (Orașul Păcii), nucleul viitorul Bagdad. În timpul pelerinajului la Mecca din 802, Harun al-Rashid a decis ca Al-Amin să devină calif
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
mun avea să se nască și fratele său vitreg, Al-Amin. Spre deosebire de Maradjil care era o sclava, mama lui Al-Amin, pe numele său Zubaida, era soția califului Harun al-Rashid, urmașa a tribului Quraish și nepoata lui Al-Mansur, cel de-al doilea calif Abbasid, fondator al Madinat as-Salam (Orașul Păcii), nucleul viitorul Bagdad. În timpul pelerinajului la Mecca din 802, Harun al-Rashid a decis ca Al-Amin să devină calif după moartea sa, iar Al Mă’mun să fie guvernator al provinciei Khorasan, si calif
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
califului Harun al-Rashid, urmașa a tribului Quraish și nepoata lui Al-Mansur, cel de-al doilea calif Abbasid, fondator al Madinat as-Salam (Orașul Păcii), nucleul viitorul Bagdad. În timpul pelerinajului la Mecca din 802, Harun al-Rashid a decis ca Al-Amin să devină calif după moartea sa, iar Al Mă’mun să fie guvernator al provinciei Khorasan, si calif după moartea fratelui său vitreg. În ultimii ani ai vieții sale, Harun a inteles ca Al Mă’mun era cel mai potrivit pentru rolul de
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
calif Abbasid, fondator al Madinat as-Salam (Orașul Păcii), nucleul viitorul Bagdad. În timpul pelerinajului la Mecca din 802, Harun al-Rashid a decis ca Al-Amin să devină calif după moartea sa, iar Al Mă’mun să fie guvernator al provinciei Khorasan, si calif după moartea fratelui său vitreg. În ultimii ani ai vieții sale, Harun a inteles ca Al Mă’mun era cel mai potrivit pentru rolul de calif, datorită inteligenței sale, de aceea a luat o decizie menită să îi mulțumească pe
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
după moartea sa, iar Al Mă’mun să fie guvernator al provinciei Khorasan, si calif după moartea fratelui său vitreg. În ultimii ani ai vieții sale, Harun a inteles ca Al Mă’mun era cel mai potrivit pentru rolul de calif, datorită inteligenței sale, de aceea a luat o decizie menită să îi mulțumească pe cei doi frați dar și pe susținătorii lor, în încercarea de a evita un conflict care ar fi dus la dizolvarea califatului Abbasid. După moartea lui
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
persan al lui , învinge armata lui Al-Amin în apropiere de Teheranul de astăzi și apoi cucerește Irakul ajungând în 812 la porțile Bagdadului. În 813 Bagdadul este cucerit, Al-Amin este asasinat și Al Mă’mun devine cel de-al șaptelea calif Abbasid. Inițial Al Mă’mun a continuat să conducă imperiul din Merv, capitala guvernoratului sau din Khorasan. Dorind să pună capăt conflictului dintre cele 2 curente Islamice, cel sunnit și cel șiit, Al Mă’mun ia o decizie controversată dar
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
creștere a lui Ali al-Ridha. În aceeași perioadă are loc o revoltă în Mecca, condusă de Muhammd Ibn Ja’far al-Sadiq, fratele lui Musa al-Khadim (cel de-al șaptelea imam Șhia) care se proclama că Mahdi, uzurpând astfel titlul de calif al lui Al Mă’mun. Situația devine și mai complicată pentru Al Mă’mun în momentul în care vizirul sau, Fazl ibn Sahl, începe să îl sprijine în secret pe Ibrahim ibn Mehdi, unchiul lui Al Mă’mun. Califul reușește
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
de calif al lui Al Mă’mun. Situația devine și mai complicată pentru Al Mă’mun în momentul în care vizirul sau, Fazl ibn Sahl, începe să îl sprijine în secret pe Ibrahim ibn Mehdi, unchiul lui Al Mă’mun. Califul reușește să păstreze puterea, înăbușind revoltă din Mecca, si ordonând asasinarea lui Fazl ibn Sahl și otrăvirea lui Ali al-Ridha. Pe 11 August 819 Al Mă’mun intra în Bagdad punând astfel capăt unui conflict sângeros de șase ani, denumit
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
Anatolia cucerind mai multe forturi bizantine. Împăratul bizantin Theopilos răspunde prin cucerirea Tarsus-ului din mâinile Abassizilor. Al Mă’mun pregătește o campanie masivă împotriva bizantinilor însă moare înainte de începerea să. Relațiile cu bizantinii nu sunt exclusiv conflictuale, ci din contră califul semnează un acord de pace prin care bizantini se obligă să trimită anual Abbasizilor manuscrise în limba greacă despre știința și filozofie pe care translatorii din Bagdad le vor traduce în limba arabă. Al Mă’mun, un adept al doctrinei
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
tazilite impuse de Al Mă’mun a fost și Ahmad Ibn Hanbal, fondatorul școlii Hanbalite de interpretare a legii islamice. Mihna avea să continue chiar și după moartea lui Al Mă’mun, până în anul 848 când a fost eliminată de califul Al-Mutawakkil. În timpul lui Al Mă’mun Bagdadul a devenit un important centru științific, intelectual, industrial și comercial, cunoscut pentru producția de textile, pielărie și hârtie. Imperiul Abbasid fiind în expansiune, genera importante surse de venit pe care Al Mă’mun
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
și Dimmah”, o colecție de fabule mult mai populare în Orientul Mijlociu decât celebra opera “O mie și una de nopți”. Astronomia și alchimia cunosc o perioadă de evoluție în timpul lui Al Mă’mun, unul dintre oamenii de știință sprijiniți de calif fiind Jabir ibn Hayyan, chimist, astronom, si filozof persan. Al Mă’mun înființează observatoare astronomice și solicită crearea unei hărți a lumii cunoscute la acea vreme, harta ce se păstrează și astăzi la muzeul palatului Topkapi din Istanbul. Urmând pașii
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
musulmani, creștini și evrei care pe langă traducerea în arabă a manuscriselor vechi grecești, indiene și persane, se ocupă și de studierea matematicii, a astronomiei, a alchimiei, a chimiei, a medicinei, cartografiei, zoologiei și geografiei. Pasionat de istorie și egiptologie, califul Al Mă’mun pornește lucrări de excavare a piramidelor din Giza în 832. Al Mă’mun moare la data de 7 August 833 în Tarsus. Este urmat la tron de fratele său vitreg, califul Al-Mu’tasim. Eamonn Gearon, "Turning Points
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
geografiei. Pasionat de istorie și egiptologie, califul Al Mă’mun pornește lucrări de excavare a piramidelor din Giza în 832. Al Mă’mun moare la data de 7 August 833 în Tarsus. Este urmat la tron de fratele său vitreg, califul Al-Mu’tasim. Eamonn Gearon, "Turning Points în Middle Eastern History," The Teaching Company, 2016 Amira K. Bennison, "The Great Caliphs - The Golden Age of the Abbasid Empire", Yale University Press, 2009, <nowiki>ISBN 978-0-300-15227-2</nowiki> Philip K. Hitti, "History of
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
până în teritoriile slab populate aflate la sud și est de aceste frontiere naturale, asimilând în mod pașnic populațiile ilire și fino-ugrice existente. După moartea lui Mohamed, un arab fondator al religiei islamice , Abu Bakr (632-634) a devenit primul "khalīfah" sau calif, însemnând succesor. El a lansat o campanie militară în cadrul "războaielor ridda" care a adus Arabia centrală sub control musulman (633). Omar I (634-644), al doilea calif, a adus Siria, Iordania, Palestina și Irakul sub control musulman, în anii 630. Egiptul
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
un arab fondator al religiei islamice , Abu Bakr (632-634) a devenit primul "khalīfah" sau calif, însemnând succesor. El a lansat o campanie militară în cadrul "războaielor ridda" care a adus Arabia centrală sub control musulman (633). Omar I (634-644), al doilea calif, a adus Siria, Iordania, Palestina și Irakul sub control musulman, în anii 630. Egiptul a fost luat de la bizantini în 645 de Osman I , al treilea calif. Abu Bakr, Omar , Osman , și succesorul său Ali sunt considerați "califii dreptcredincioși" care
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
a adus Arabia centrală sub control musulman (633). Omar I (634-644), al doilea calif, a adus Siria, Iordania, Palestina și Irakul sub control musulman, în anii 630. Egiptul a fost luat de la bizantini în 645 de Osman I , al treilea calif. Abu Bakr, Omar , Osman , și succesorul său Ali sunt considerați "califii dreptcredincioși" care au fost în fruntea unei epoci de aur a islamului pur. Califatul lui Ali a început în cadrul unor certuri politice pornite de la asasinarea lui Osman , și a
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
al doilea calif, a adus Siria, Iordania, Palestina și Irakul sub control musulman, în anii 630. Egiptul a fost luat de la bizantini în 645 de Osman I , al treilea calif. Abu Bakr, Omar , Osman , și succesorul său Ali sunt considerați "califii dreptcredincioși" care au fost în fruntea unei epoci de aur a islamului pur. Califatul lui Ali a început în cadrul unor certuri politice pornite de la asasinarea lui Osman , și a declanșat o luptă pentru putere și primul război civil islamic condus
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
a declanșat o luptă pentru putere și primul război civil islamic condus de Mu'ăwiya, guvernator al Siriei. Când Alī, nepot al lui Mahomed, a fost ucis în timp ce se ruga la Kufa, Irak, Mu'ăwiya a fondat dinastia omeiadă de califi (661-750) cu capitala la Damasc. Adepții lui Ali, fiul său Husain (care a condus o revoltă împotriva omeiazilor), și descendenții lor au fondat în cele din urmă secta șiită. Sub 'Abd al-Malik (685-705), omeiazii au ajuns la apogeul puterii lor
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
al nouălea, odată cu câștigarea independenței idrisizilor și aglabizilor din Africa de Nord și a samanizilor în Persia. În cele din urmă, fatimizii șiiți au înființat un califat rival în Tunisia (920). În scurt timp, omeiazii din Spania s-au proclamat și ei califi (929). Buwayhizii (șiiți perși) au ocupat Bagdadul în 934. În 972, fatimizii au cucerit Egiptul. Condițiile din Europa occidentală au început să se îmbunătățească, o dată cu progresele în agricultură, ce au continuat cel puțin până în 1100. Un studiu asupra depozitelor de
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Islanda și Ungaria, au devenit ambele creștine în jurul anului 1000. Tot în această perioadă a început dizolvarea Califatului musulman, o entitate unitară până atunci. Existau conflicte între șiiți și suniți, precum și între perși și arabi. În această perioadă, existau trei califi, unul omeiad în Spania, unul abdasid în Bagdad, și unul fatimid în Egipt. Populația capitalei abbaside, Bagdad, se micșorase la 125 000 (față de 900 000 în 900). Omeiazii erau încă puternici în 1000 dar au intrat repede în declin după
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
transformate în moschei, fie după cucerirea unor orașe nemusulmane fie prin impunerea unor tratate prin care musulmanilor li se permitea să transforme bisericile în moschei. Un astfel de tratat a fost aplicat la Damasc, în anul 705 d. Hr. când califul Abd al-Malik a transformat bazilica Sf. Ioan într-o moschee. Se mai spune că Abd al-Malik a convertit zece biserici din Damasc în moschei. După cucerirea Constantinopolui, sultanii otomani au preschimbat și multe biserici în moschei, intre ele cea mai
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Maroc, care posedă cele mai înalte minarete din lume. Există moschei fără minarete, acestea fiind primele moschei din vechime, dar și cele ale islamului conservator wahabit. Prima minaretă a fost construită în anul 665 la Basra în Irak în timpul domniei califului omeiad Muawiyah I. Acesta a încurajat construirea minaretelor, care erau folosite de muezini pentru adunarea musulmanilor la rugăciuni, ele fiind un corespondent al turlelor cu clopot ale bisericilor creștine. Pentru fiecare moschee adhan-ul se face de către un muezin ce anunță
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
așază mai întâi bărbații și apoi femeile, aceștia formând rânduri paralele cu peretele qiblah. După scrierile profetului Mohamed ar trebui ca femeile să se roage acasă, însă nu este interzis ca acestea să se roage și în moschee. Al doilea calif Omar I susținea că cel este preferabilă interzicerea accesului femeilor în moschee, locul cel mai adecvat pentru rugăciuni fiind acasă. Acest lucru era recomandat pentru evitarea unor abuzuri mai ales pe timp de noapte. În 870 guvernatorul orașului Mecca a
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
de acord cu intrarea acestor persoane în moschee pentru că profetul Mohamed însuși, într-o scrisoare, amintește de permisiunea acordată unor creștini precum și unor evrei să pătrundă în moschei, deoarece aceștia erau adepții unor religii monoteiste. De o altă părere era califul Umayyad Umar II care interzicea accesul în moschee al oricărei persoane de altă religie decât cea islamică, regulă care și astăzi este păstrată în unele moschei, mai ales în Arabia Saudită. În zilele noastre moscheile, ca și sanctuarele musulmane din Mecca
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]