839 matches
-
par autentice, cazul celor 30 de scrisori ale Prințesei Daiana, vândute la licitație. Selecția scrisorilor trebuie să beneficieze de un studiu introductiv cu referire nu numai la conținutul acestora, dar și al „notelor” menționate și mai ales să reiasă specificitatea caligrafiei și ortografiei care dau certitudine asupra provenienței. Studii speciale s-au scris și cu privire la traducerea unor cicluri de corespondență menționându-se corectitudinea semantică, coerența și stilul adecvat. De subliniat sunt epistolele alese de criticul literar Dan C. Mihăilescu, acestea fiind
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Aniversare și un larg protest public, despre prima promoție după 1971 a Școlii normale „Vasile Lupu” din Iași, în nr. 10, 2007, p.14. *Cronicar și poet din Porcișani-Boțești Vaslui (Ioan Costache Enache), în nr.14, mai 2008, p. 11-14. *Caligrafia lui Gheorghe Asaky (1788-1869) nr.15/octombrie 2008. *Carte frumoasă - cinste cui te-a scris: Monografia BoțeștiGugești - din inima veteranului (Ioan Costache Enache) nr.15/2009. *Marin Rotaru - un proiect cultural, nr.16/iunie 2009, p.14-16. *Bica Ionesi - Doamnă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
prin urmare firească. «Ori se crede ori nu se crede; dacă nu se crede, atunci să rupem Evanghelia!», conchidea el, risipind orice îndoială din calea deciziilor care, omenește, păreau ilogice ori prea riscante. Unui grafolog renumit i-a fost supusă caligrafia lui don Calabria. El nu știa cine era. I-a studiat scrisul și a spus: «Acest om are toate caracteristicile sfântului sau ale ștrengarului». Adevărul este că don Calabria nu a fost un suflet mediocru care să se mulțumească cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
2 (p. 346). Licee: Liceul Sf. Sava, director: D. Ananescu; profesori: M. Iacomi (l. latină); Ang. Dimitrescu (istorie); N. Codrescu (geografie); dr. A. Racoviceanu (științe fizice și naturale); pr. Veniamin Catulescu (religie); At. Tănăsescu (l. franceză); V. ștefănescu (desen și caligrafie); dr. Al. Boicescu (igienă); G. Dem. Theodorescu (limbă și literatură latină); G. Zotu (limbă și literatură greacă); B. Glosescu (limbă și literatură franceză); C.C. Dobrescu (istorie universală); D. Ananescu (științe naturale); Dim. A. Laurian (filozofie); I. Limberg (limba și literatura
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fizică); G. Gogu, profesor la Fa cultatea de științe (matematică); A. Vitzu, profesor de științe (științe naturale); dr. I. Felix, profesor la Facultatea de Medicină (igienă); P. Ionescu, fost elev al [școlii] de arte frumoase, profesor la școala de comerț (caligrafie); F. Walch, de la Academia de Arte Frumoase din München (desen); G. Moceanu (gimnastică); Mugur, dirijor de cor bisericesc (muzică vocală); E. Hirsiu, stenograf (stenografie); A. Ferlendis (profesor de pian); F. Ferlendis (profesor de vioară) (pp. 346- 347). Case de sănătate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
dispozițiilor Curții vieneze, școala elementară, denumită și fundamentală, avea trei clase, pe care erau obligați să le frecventeze copiii între 6-12 ani. Planul de învățământ era centrat pe studiul religiei, limbii (citirea, gramatica, ortografia și stilistica sau compunerea), scrisoarea frumoasă (caligrafia), socoata (aritmetica) și cântarea bisericească. După 1860 s-a păstrat durata și structura anului școlar, fixate încă din 1855, cursurile începând la 1 octombrie și încheindu-se la 6 august (Schimbarea la Față). Prin Ordinul Consiliului Locotenențial 68.151/17 decembrie 1862
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
-i demnitate Din câte culmi înalte sunt, e piscul. Epoca Ceaușescu e puterea Cuvântului netemător de viscol. Și l vom urma pe cel ce ne conduce, Care și-a pus sigiliul lui de faur, Mai vie peste veac să lumineze Caligrafia Epocii de aur!“ („Epoca de aur“, România literară, 18 iulie 1985) „Și le urăm puterea poporului deplină să se reverse-n visuri din care-n țară cresc victorii noi în marea partidului lumină din calda ngemănare de suflu românesc. Precum
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a fost surghiunit, împreună cu fratele său, Pătrașcu, în Cipru sau că, tot în secolul al XVI-lea, domnul Moldovei Petru Șchiopul răscumpăra din robie de la tătari pe preotul Adam Graecus, de origine cipriotă, sau că unul dintre întemeietorii școlii de caligrafie din Țara Românească era un cărturar cipriot, cunoscut sub numele de Luca Cipriotul, care la începutul secolului al XVII-lea ajungea Episcop de Buzău și apoi Mitropolit al Ungrovlahiei." "Insula a fost secole de-a rândul un popas primitor pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
pe celelalte exemplare, pentru a observa dacă nu cumva la transcriere nu se strecurase vreo greșeală. În treacăt fie zis, pentru a putea păstra secretul, miniștri aliați transcriseseră singuri sau prin unul din funcționarii lor mai de încredere tratatele..., așa încât caligrafia lor lăsa mult de dorit și citirea era adesea anevoioasă, Înfundat într-un mare fotoliu de piele lângă fereastră, am citit cu voce tare și răspicat, mai întâi convențiunea politică, adică tratatul propriu-zis de alianță. Prin aceste acte declaram război
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a abandonat gazetăria pentru a se consacra pasiunii sale culinare. La numărul 4, patronajul Fundației Lebaudy, care administrează aici un grup de locuințe ieftine, a devenit, în 1997, un atelier, Graine d'art, care reunește diverse activități (pictură pe mătase, caligrafie) și expoziții ale tinerilor artiști sau conferințe. Se va extinde oare noua orientare la ansamblul străzii? Ne putem îndoi, ținînd cont de prezența masivă a locuințelor sociale. Cele ale Fundației Lebaudy, tocmai, a cărei intrare monumentală din strada Annam este
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
remit În original ca anexă la prezenta scrisoare, probabil de abia În două zile. Deci să nu vă mire discrepanța dintre data mea de azi și a poștei, aceea care va fi. Vă cer iertare pentru lipsa de grijă a caligrafiei. Vă remit În același pachet și cartea mea, recent apărută și care epuizându-se În trei zile e complet dispărută de pe piață. O dăruiesc bibliotecii Muzeului Cultural din Fălticeni. Vă rog să primiți stimate domnule Dimitriu, Încredințarea sentimentelor mele alese
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
timpuriu, are cel mai bogat conținut și este una dintre grotele reprezentative ale perioadei dinastiei Wei de Nord. Are multe statui budiste, fiecare având inscripționată numele artistului, data și mesajul creației. Toate acestea reprezintă materiale prețioase pentru cercetarea și studierea caligrafiei și artei sculpturii din perioada respectivă. În grotele artistice de la Longmen este păstrată o mare cantitate de vestigii istorice de natură religioasă și din domeniile artei plastice, caligrafiei, muzicii, îmbrăcăminții, medicinii și farmacologiei, construcțiilor și transporturilor din China, dar și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și mesajul creației. Toate acestea reprezintă materiale prețioase pentru cercetarea și studierea caligrafiei și artei sculpturii din perioada respectivă. În grotele artistice de la Longmen este păstrată o mare cantitate de vestigii istorice de natură religioasă și din domeniile artei plastice, caligrafiei, muzicii, îmbrăcăminții, medicinii și farmacologiei, construcțiilor și transporturilor din China, dar și din alte țări. Grotele artistice de la Longmen au fost incluse, în 30 noiembrie 2000, pe Lista Patrimoniului Universal, comisia de validare apreciind că grotele cu sculpturi budiste de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că sufletul nu se pierde după moartea fizică. Prin urmare, acordau o atenție deosebită ritualurilor funerare. De-a lungul istoriei, au fost construite adevărate temple pentru a păstra veșnică memoria împăraților și a împărăteselor. Aceste morminte contopesc arhitectura cu pictura, caligrafia și sculptura, dând naștere unor realizări artistice. De regulă, construcțiile funerare erau ridicate în așa fel încât să aibă la orizont vârful unui munte. Unele au fost ridicate și în regiunile de șes. Un complex funerar este înconjurat de un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din Marea Britanie sunt expuse câteva zeci de mii de obiecte prețioase de artă jefuite din Vechiul Palat de Vară. Printre acestea se numără piese din dinastiile Qin (221-206 î.e.n) și Han (206 î.e.n-220 e.n), caligrafii și picturi din dinastiile Sui (581 -618 e.n ) și Tang (618-907 e.n), vase și bijuterii din aur și jad din dinastiile Ming (1368-1644) și Qing (1644-1911). Tot într-un muzeu britanic se află și copia din dinastia Tang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vedea ce spun prezicerile, dacă sunt favorabile. Caractere chinezești (Foto: Wang Zhi) Pe baza caracterelor gravate pe oase și pe carapace de broască țestoasă au luat naștere și inscripțiile înscrise pe artefactele din bronz Zhuanshu (caractere de sigiliu, stil al caligrafiei chineze, folosit mai ales pentru sigilii), Lishu (scrierea oficială în stil antic, folosit mai ales în dinastia Han), Kaishu (scrierea regulată) etc. Evoluția caracterelor chinezești este un proces de standardizare și stabilizare a formelor proprii de scriere. În epoca în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spună mai târziu "Duling Buyi" ("om de rând din Duling"). De mic copil a manifestat inteligență și multă sârguință la învățătură. Influențat de atmosfera din familie, la șapte ani compune deja poezii, iar în adolescență ajunge să se priceapă la caligrafie, pictură și muzică, dar și la călărie și mânuirea spadei. Animat de idealuri înalte, la împlinirea vârstei de 19 ani ajunge să cutreiere țara în lung și-n lat. Atunci, era o perioadă prosperă a dinastiei Tang. Ca mulți cărturari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
brațul stâng. În timp ce Brunetti citea, privi iritația cum devine tot mai mare, tot mai profundă și tot mai nedumeritoare pentru cei trei doctori care Încercaseră s-o vindece. Pe 8 iulie, băiatul fusese consultat pentru prima oară de doctorul Peters. Caligrafia ei Îngrijită, Înclinată, spunea că iritația era „de origine necunoscută“, dar că apăruse după ce băiatul ajunsese acasă de la un picnic alături de părinții lui. Acoperea latura inferioară a brațului de la Încheietură și până la cot, era de-un purpuriu Închis, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
consultase pe băiat și sugerase să fie transferat imediat la spitalul armatei din Landstuhl, Germania. În ziua de după acest consult, băiatul a fost trimis În Germania cu un zbor medical de urgență. Nu mai scria nimic altceva În raport, dar caligrafia Îngrijită a doctorului Peters adăugase o singură notație pe margine, lângă remarca privitoare la iritația băiatului ce părea acum să fie o arsură. Spunea „PCB“ și era continuată cu „FPJ, martie“. Brunetti verifică data, dar știa ce avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în jacheta ei de lână, apăsând butoanele interfonului ca să deschidă ușa blocului; intră lăsând în urma ei vântul de est. Deschise cutia poștală și scoase scrisorile. Erau șapte. Cele patru la care se așteptase - recunoscu scrisul mamei ei, înclinat și continental; caligrafia îngrijită a bunicii sale și grafia lui Amelie, măruntă și ordonată. Plicul de la tatăl ei era scris cu litere mari. Celelalte erau: extrasul de cont al cardului de credit (cum naiba se făcea că apărea întotdeauna așa de prompt?), o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
adaptându-se ușor noii situații, muncea din greu, de parcă ar fi fost cu totul altul. Era ager la minte și energic, iar preoții Îl tratau cu afecțiune, angajându-se să-l educe bine. În fiecare seară, Îl puneau să exerseze caligrafia și Îl Învățau lucruri elementare, iar băiatul manifesta un neobișnuit talent pentru memorare. Într-o zi, un preot Îi spuse: — Ieri, m-am Întâlnit pe drum cu mama ta. I-am spus că te descurci bine. Hiyoshi nu Înțelegea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu-i dădu nici un fel de instrucțiuni. În fața lui fură așezate un sipet de scris și o hârtie. Derutat, Tokichiro luă penelul. Nu excela În exprimarea literară. Învățase să scrie la Templul Komyoji și, când lucrase la magazinul de ceramică, caligrafia lui fusese mulțumitoare, așa că nu se simțea umilit scriind ceva În fața celorlalți. Nu era decât tulburat la gândul de a găsi ce să scrie. Într-un târziu, așternu următoarele: În această seară plăcută, și mirele ar trebui să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o fâșie de material roșu, lângă un alt stindard. Două șiruri de caractere aurii erau Înscrise pe flamura prelungă, de culoare albastru Închis: Iute ca vântul Tăcut ca pădurea Arzător ca focul Neclintit ca muntele. Toți știau că poemul avea caligrafia executată de Kaisen, marele preot al Templului Erin. — Ah, cât e de trist că Însuși sufletul acelui stindard părăsește astăzi Castelul Tsutsujigasaki, Îndreptându-se spre alte meleaguri. Toți oamenii din vechea capitală păreau Întristați. De fiecare dată când drapelul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
munți. Mesagerul puse În fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate În lipsa soțului ei. Deși probabil Îi scrisese În toiul unui vârtej de confuzie și de Îndoială, avea caligrafia calmă. Conținutul, Însă, indica limpede că se prea putea ca acea scrisoare să fie ultima redactată de ea: Dacă se Întâmplă tot ce poate fi mai rău, te asigur, stăpâne, că soția ta nu va face nimic care să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
doctorand îl rostește după anunțarea verdictului comisiei. Desigur dacă acesta este pozitiv. Așa cum trebuie, teza a fost susținută liber, dar cuvântul de mulțumire a fost citit, „pentru a nu pierde nici o iotă“. Iată facsimilul, dar poate e mai utilă „traducerea“ caligrafiei unui text alcătuit, „dintr’o bucată“ în preseara susținerii, în fața unei sticle de vodcă... «Nu doresc să mă ascund în spatele demonetizatei scuze a emoției. Exprim trăiri de o viață, poate o „profesiune de credință“. Și nu vreau să pierd, într
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]