4,874 matches
-
crispat. — Îngrozitor. Se pare că s-a agravat boala. Doctorul a spus să ne așteptăm la sfârșit... într-o zi sau două. Ochii i se umplură de lacrimi. N-ar fi cazul să trimitem telegrame? am întrebat. Eram surprinzător de calmă. — Am discutat și cu unchiul Wada, însă el a spus că, în situația în care ne aflăm acum, nu ne permitem să chemăm prea multă lume. Și chiar dacă ar veni, casa este atât de mică, încât nu avem unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vedeam nici andrelele. Cred că mama nu avea dureri. N-a mâncat nimic azi-dimineață. Eu n-am făcut decât să-i umezesc buzele cu un tifon înmuiat în ceai. Era totuși conștientă și, din când în când, mai spunea câte ceva, calmă. — Parcă-mi amintesc că am văzut în ziar o fotografie a împăratului. Tare aș vrea s-o mai văd. Am ridicat ziarul în dreptul ochilor ei. — A îmbătrânit. — Nu, fotografia nu e prea reușită. În cele anterioare părea mai tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
avem tăria să stăm cu mama.“ Și-a aruncat jacheta pe umeri și a coborât cu mine. După ce ne-am așezat la căpătâiul ei, de-o parte și de-a alta, mama și-a scos mâinile din așternut. A arătat calmă, cu degetul, mai întâi spre Naoji, apoi spre mine. Întorcându-se spre unchiul Wada, și-a împreunat mâinile a rugăminte. Unchiul a încuviințat din cap și-a zis, simplu: — Am înțeles. Mama a închis ochii, ca și cum cuvintele lui ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-o spre ieșirea de nord și, urmând indicațiile primite, am ajuns la „Salcia“. Era pustiu acolo. — Tocmai a plecat cu un cârd după el. Ziceau c-o să-și petreacă noaptea la Chidori în Nishiogi. Chelnerița era mai tânără decât mine, calmă, manierată și prietenoasă. Mă întrebam dacă ea o fi fata cu care s-a încurcat Uehara. — Chidori? Unde anume în Nishiogi? Eram descurajată și-mi venea să plâng. Mă întrebam dacă nu cumva mă țăcănisem. — Nu știu exact, dar ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
neprofitabil pentru populația aflată încă, în bună măsură, în expectativă. Unul dintre cele mai nesigure, dar potențial profitabile sectoare ale economiei românești este cel al IMM-urilor. Mulți dintre managerii români consideră că abordarea strategică trebuie lăsată pentru perioade mai calme, în care amenințarea pieței să nu fie atât de puternică; ei cred că cele mai importante lucruri de făcut sunt cele legate de reducerea costurilor de producție, de menținerea nișei de piață de care dispun sau de ameliorarea climatului organizației
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un corpus epic pasional, polemic, incisiv și, nu de puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
premers Foaia pentru minte, inimă și literatură a lui Gh. Bariț. Drept care am să-mi și îngădui să închei cu câteva versuri care reclădesc, parcă, o punte între noi cei de azi și cei care, în vremuri de fel mai calme, găseau mângâiere în baladele celui în fața căruia și noi ne plecăm. Apa fierbe, apa crește Și d' aproape un pescariu, Molcom tace și privește, De ar putea să prindă un pește. Cum ascultă el și șăde, Apa'n doauă se
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al familiei, lăudându-ne cu câinii noștri de vânătoare, mai dând câte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al familiei, lăudându-ne cu câinii noștri de vânătoare, mai dând câte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
farmecul oral e complet transportabil în rotunjimile scrisului. Vechiul clișeu al netei separații dintre cele două registre se infirmă: Jurgea-Negrilești învață redactarea de text după ce palpează auditiv diverse contururi intonaționale. Acestea din urmă, e adevărat, de soi... Urmăriți numai linia calmă a explicației lui Sadoveanu, care, cu banii primiți de la Goga pentru o revistă cum n-a mai fost - Comoara - se îmbracă impecabil, cu jiletcă nouă, cu nasturi de sidef, cu lavalieră proaspătă, cu cămașă scumpă, apoi renunță, dintr-o suflare
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
tău de fecioară / perdeaua atîrnînd afară putrezește - e steag / de doliu albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui minimalism asumat, unui firesc al dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
cretă fărîme de adevăr sau chiar lipitori / mai bine plimbați-vă de-a lungul rîului leneș / priviți cum lunecă prin iarbă șarpele sprinten / duce pe cap semnul magic al viitorului sorbiți-i / otrava și nu mai deschideți nimic plimbați-vă / calmi curînd coboară porumbeii Bibliei" (De ce nu înțelegeți ).
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
relativ recentul Dejun sub iarbă. Unde se mai găsește Timișul și unde Dunărea, unde a dispărut Banatul sârbesc în care, ne-precauți, ne-am fi putut pune atâtea speranțe? În propria ficțiune, în ritmurile interioare ale fiecărui vers, în tonalitatea calmă și caldă, în singurătatea locvace și în jocul de atitudine în fața tăcerilor lumii noi. De ce pumnalul vine tocmai din Toledo și nu din Gabrovo, de-aproape? Simplu: pentru că, e un pumnal care se rostește, și nu unul care se înfige
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
filantropic, leneș, cuprins între garduri de mărăcinișuri împletite, și un șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
Cînd te prețuiesc sînt un simplu țăran/ Care învață rugăciunea ce deschide sufletul/ Aud noaptea în jur arpegiile din unduirea șampaniei" (O zi a luminii la sfîrșit de aprilie). Gheorghe Pârja așează o imagistică prezumțioasă pe fluxul simțirii sale ancestrale calme, contemplative. Impactul dintre două regiuni ale experienței sensibile se transpune în impactul dintre două scriituri: "Rece este grilajul din piața istoriei/ Cuțite de argint/ Lucesc în memoria pietrei./ Astăzi putem adopta copiii elefanților/ Instituția scrisului/ Nu este votată/ De guvernul
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
strada exclusiv pe roșu, semnal de revoltă împotriva propriei existențe, a destinului. Un altul, își va pierde mințile. Cel ce se mărturisește în Sindromul Vega își irosește zilele într-un sanatoriu de boli mentale, între diverse exemplare de nebuni aparent calmi, dar cu antecedente criminale - ca și dânsul, de altfel. Medicii psihiatri încearcă în zadar să dibuiască trauma care l-a determinat să comită o crimă - sau tentativa acesteia -, având la îndemână un singur indiciu, numele Vega, pe care pacientul îl
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
exact să avem aceeași direcție. Era mai mult decât un destin: era un adevăr esențial. Așa că am rămas nedespărțiți din acel moment... Alergând alături prin zăpadă, am constatat că aveam multe lucruri în comun, eu și lupul rege. Când eram calmi, eram calmi în același fel... când eram atenți și vioi, eram la fel de rapizi... când eram entuzismați, eram la fel de emotivi... când eram neîncrezători, eram la fel de bănuitori... și mârâiam la fel... În plus, am început să învățăm unul de la celălalt. Atribuțiile și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
avem aceeași direcție. Era mai mult decât un destin: era un adevăr esențial. Așa că am rămas nedespărțiți din acel moment... Alergând alături prin zăpadă, am constatat că aveam multe lucruri în comun, eu și lupul rege. Când eram calmi, eram calmi în același fel... când eram atenți și vioi, eram la fel de rapizi... când eram entuzismați, eram la fel de emotivi... când eram neîncrezători, eram la fel de bănuitori... și mârâiam la fel... În plus, am început să învățăm unul de la celălalt. Atribuțiile și capacitățile lui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
rusă și România sunt bune. Parhon i-a răspuns că Rusia a eliberat România și că România îi va fi veșnic recunoscătoare. Dar rectorul Universității din Iași și cel al Universității din Cluj s-au sculat și, pe un ton calm, au înșirat, pe rând, abuzurile, jafurile, agresiunile la care s-au dedat mulți soldați ruși. Stalin avea lângă dânsul un secretar care tot lua note. Ceilalți membri ai delegației asistau îngroziți la această avalanșă de acuzații ale colegilor lor ce
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
lângă complexul cinematografic. Auzeam clar chicotelile unui grup gălăgios de tineri români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a deschis ușa - ușor iritată la vederea lui - și mai apoi - tot ea cu un
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
mese, un joc întemeiat pe dar și pe sinceritate. Neputînd ști ce a crezut fiecare dintre destinatarii micilor comisioane de hîrtie, rămîn doar la conținutul lor, care nu lezează cu nimic ideea de passe-temps de societate, cultivînd ale sale luxe, calme et volupté pînă într-acolo încît să-și eludeze miza estetică. Nu întrutotul, firește. Chiar dacă vreun "unanimă" rătăcit în vremea (stilistică...) a patriarhilor sparie, vorba lui Arghezi, și litera, și gîndul, cîte-un final de elegie, aducînd o consolare care nu
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
1968, a devenit o amintire - deși alte revolte i-au luat locul -, generalul De Gaulle și Jean-Paul Sartre au murit și faldurile uitării îi acoperă aproape complet, Eugen Ionescu și Emil Cioran au trecut și ei într-o lume mai calmă și, chiar dacă mai continuă să suscite dezbateri contradictorii, polemice uneori, tind să devină capitole bifate de istoricii culturii. Timpul trăirii și timpul mărturisirii sunt cvasisimultane în Jurnalul parizian. Timpul lecturii e însă în succesiune. Diferența e determinată, întâi de toate
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
o parte a presei. Spre exemplu, într-un interviu pe CNN, un reporter o întreabă pe văduva ziaristului, Mariane Pearl (Angelina Jolie) - faptul este real -, dacă a văzut filmul decapitării, întrebare la care ziarista care reușise să păstreze o ținută calmă, decentă, lipsită de dramatism facil replică dur. O mare parte a presei o hăituiește pe Mariane pentru a crește ratingul diferitelor televiziuni cu ultimele știri despre soția jurnalistului decapitat. Dincolo de terorism, care coboară demnitatea umană în spectacol sîngeros, există o
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
transpar aici într-o nouă lumină, nu sunt despărțite programatic, didactic de ceea ce este grav, ci trăiesc într-o continuitate deplină cu dramatismul situațiilor limită. }ipătului sfîșietor al Marianei la aflarea veștii îi urmează o masă în familie, neverosimil de calmă, un calm învăluit de emoție și, aș îndrăzni să zic, bunătate și recunoștință, o masă a împăcării. Sacrificiul lui Daniel Pearl n-ar avea nici un sens fără această împăcare și mi se pare că regizorul a ales atît de bine
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
Sorin Lavric Pe Seneca nu-l poți intui decît atunci cînd ești dezamăgit de viață. Cînd așadar ai strîns destulă oboseală ca să simți nevoia unui antract interior, prilejuit de deschiderea unei cărți calme. O lectură din Seneca e ca o ședință de relaxare în cursul căreia simți cum ostilitatea lumii își pierde virulența. În privința aceasta, oratorul roman e un leac sigur: nu numai că te liniștește inducîndu-ți o stare de seninătate, dar îți
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]