KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...172 >

4,287 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

murmur slab de voci. Soldatul cel ursuz deveni brusc nervos și brutal. Bătu cu patul armei la picioarele lui Myatt: — Pleacă! Nu ne trebuie spioni pe-aici. Pleacă de-aici, evreule! Myatt se Îndepărtă cu calmul rasei sale. Era un calm de suprafață de care nu era conștient, ca o trăsătură moștenită. Sub el simți resentimentul cuiva tânăr și conștient de propria-i importanță. Se aplecă spre soldat, cu intenția de a zice În fața inflamată animalului câteva vorbe de să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

au nici o semnificație. Sunt de la televizor. O explozie răsună de sus. O femeie imploră să nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

acasă? Ba da. Trebuie întîi să caut un sudor, că Bogdan n-a venit nici azi. Nu?! tresare tehniciana. Eu am raportat deja căptușirea terminată arată cu privirea spre ușă, în urma secretarei de partid. O fac, o fac spune Vlad calm, pornind spre ieșire. Iau un sudor din Zona Doi, de la inginerul Ștefănescu. *** În aleea centrală, aproape de pavilionul administrativ, Ștefănescu este reținut de o femeie. Strînge mereu șuba de șantier la piept și dă afirmativ din cap, dorind să termine mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
femeia, întorcîndu-se domol, secerîndu-l cu coada ochiului pe Vlădeanu. Privirea tînărului o urmărește cîteva secunde, apoi se întoarce spre Ștefănescu: Don Șef, numai cu femei frumoase stați de vorbă. Ștefănescu, un bărbat în puterea vîrstei, cu părul argintiu, cu mult calm în glas, căruia toți i se adresează cu Don Șef, ridică privirea din hîrtia ce i-a fost înmînată, privește spre tînărul din fața sa, aruncă apoi ochii spre pavilionul administrativ, după femeia cu care a stat de vorbă, îi urmărește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce trădează complicitatea bărbaților cînd abordează astfel de subiecte. Dacă le faci numai curte, nu obții nici dropsuri, să-ți sfarmi măselele. Merită să le fac mai mult? întreabă Vlad cu privirea în pahar. Depinde cum pui problema răspunde Mihai calm. Se privesc lung, studiindu-se, sfîrșind prin a izbucni în rîs amîndoi, odată. Unde naiba poți cunoaște în orașul ăsta o femeie mai de Doamne-ajută?! se miră Vlad. Aici, pe aleile combinatului gîndește cu glas tare Mihai, încă sub impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aproape adormiți. În spatele lor, unii dorm de-a binelea. Cînd și cînd, liniștea e zgîriată de zgomotul ziarelor împăturite ori despăturite de actor. Femeia cu guler alb se stăpînește cu greu să nu-și certe vecinul, că nu-i tihnește calmul în care s-a retras. Din spate, un călător întinde gîtul să afle și el noutăți din presă. De partea cealaltă, lîngă bătrîna care a renunțat la coșul de nuiele, stă profesorul universitar, cu capul lăsat pe spate, cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tresare. Absent, aproape să adoarmă, arhitectul își rotește mereu bastonul ca pe un titirez. Se-ntețește arată țăranca spre fereastră, desfăcîndu-și larg sumanul, în interiorul căruia se vede blana deasă de moșar. Pînă la primăvară om ajunge acasă răspunde țăranul cu calmul omului de munte, pornit la drum lung. Ritmul chitarelor se îndrăcește, iar genunchii goi ai fetei, săltați nervos, încep să se frece între ei, mîinile i se frîng a neliniște pînă cînd, aprinsă de-a binelea, fata se ridică de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește ștergătoarele, continuînd să privească cu calm și indiferență șoseaua umedă, așternută domol înainte, despicînd în două podișul întins. Chitarele au tăcut, iar în locul lor, acum, unul vorbește cu spor de șeptelul în plină dezvoltare, invocînd mereu tonele de carne livrate pieței. Care piață? întrebă încet Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu cîte un stejar secular ici și colo. Brusc, desimea copacilor se termină, apar cîteva borne din ciment, marcînd o parcare auto, iar la capătul celălalt al luminișului, străjuită în părți de o salcie și un stejar, se zărește prin calmul de-o clipă al ninsorii o clădire impunătoare, semirotundă, cu geamuri mari, din sticlă pe tot semirotundul ce pornește dinspre șosea pînă în partea opusă, unde ninsoarea cade ca într-o prăpastie. Prin acoperișul din șindrilă albă răzbate un frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și plăcere. Tatăl oftează, așază mai bine pe brațe copilul adormit din nou și rămîne cufundat în calmul somnolent din cursă, privind peste capetele tuturor, înainte, prin spațiile deschise de ștergătoare. Valuri tot mai dese traversează șoseaua asemeni unor spinări de animale albe ce par să iasă din albia drumului, mai mult, tot mai mult, împotrivindu-se roților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întinde picioarele pe canapea, strîns lipite, aproape încordate, așa cum stă pe pat seara cînd citește și-l simte pe Radu apropiindu-se, știind că mîna lui, pornită într-un gest de atingere, se va plimba în sus, dezgolind totul, cu calm, aproape cu migală, trădînd în permanență dorința. Surîde fericită gîndului că peste cîteva ore, ajungînd acasă, va fi întîmpinată cu vaza împodobită de flori, masa pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Radu -, eu s-ar putea să mă pripesc din nou, nu? La naiba cu tot orgoliul tău!" M-ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere! Pașii grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară pe Paula, făcînd-o să se simtă umilită, dar și meschină în același timp. De mult își zice, mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rîde Mihai. Cînd o vezi, pare, așa, insignifiantă, n-are nimic din ținuta femeilor de rasă, dar cînd o cunoști de aproape, mai ales după ce schimbi cu ea două-trei vorbe, îți dai seama că are o gingășie aparte; are un calm interior și-o mare blîndețe în vorbă și-n gesturi, un zîmbet ce-i sclipește spontan din ochi pînă pe buze o prezență care nu aprinde și nici nu răscolește patimi, dar, sigur, menține constant un foc odată aprins. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi degetele răsfirate prin părul bogat, semn că încearcă să mai alunge din oboseală. Se ridică încet, merge la bar și lovește furios cu degetul într-un buton al interfonului: Marie, mai vin cafelele? întreabă pe un ton neobișnuit de calm, față de nervozitatea gestului. Imediat se aude vocea menajerei. Săteanu trage de sub bar o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să... Hă-hă-hă! Auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că intenționează să se înscrie la doctorat. Tot la dumneavoastră? Șeful meu am impresia că deja face conspecte pentru el. Nu-i rău; dacă "mustață" avansează director, eu îi iau locul. Încă două-trei sute la salar... Profesorul tace, înfruntînd cu calm privirea lui Lazăr ridicată spre el. Oricum, trebuie să recunosc, te-ai descurcat de minune pe șosea. Vedeți ce bine a prins indicația dumneavoastră? Acolo ai învățat? Schimb de experiență: ei m-au învățat să umblu cu volanul, eu îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
braț și-o duce lîngă fereastră, ferind perdeaua, arătîndu-i viscolul de afară: Ce-ai zice dacă ai fi tu acolo, în viscol, departe? L-aș da Dracului pe acela care trebuia să vină cu mașina înaintea mea îl înfruntă cu calm Paula -, iar dacă n-aș avea, mi-aș căuta unul adaugă, eliberîndu-și brațul. Și apropo de vremea asta și de aranjamente: continuă, trăgînd perdeaua la loc, potrivindu-i faldurile Aura e bine mersi, operată, în afară de pericol; stă la Sălcii, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mult: frumușica lui încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital conchide calm, ca un rămas bun, ieșind pe ușă. O noapte întreagă petrecută în scaune, cu bărbia în piept, ori cu fruntea pe mesele de restaurant, către care trebuie să te cocoșezi ca să poți atinge brațele puse unui peste altul, a lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ca din treacăt, privește de cîteva ori spre bătrînă, observînd-o mai bine: la cei peste șaizeci de ani, păstrează încă foarte multe amintiri ale unui chip împodobit cîndva cu trăsături elegante. Nici cutele, nici oboseala din jurul ochilor, încă vii în calmul lor, frizînd blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează din prima clipă femeia "de odinioară". Dincolo de tejgheaua barului, Ovidiu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la mese, să vă putem servi strigă chelnerul, să-i împrăștie. Lazăre! îi șoptește profesorul, pe un ton rugător, în care se mai ghicește cu greu iritarea spune odată ce vrei! Prins de braț, Lazăr se oprește și-și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi se uită în ochii lui, rece, inexpresiv, întrebîndu-se dacă acest bărbat, cu barba țepoasă deja, ochii obosiți, pielea obosită și ea, nicidecum întinsă, proaspătă, cum era ieri, cînd a urcat în cursă, așa cum o știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mă gîndeam la tine; ce bine că nu ți-ai mai luat liber azi! Te duci și ai grijă de operată. O clipă numai, să-ți notez schema de tratament. Privirea Paulei o întîlnește pe-a lui Radu, înfruntîndu-i-o cu calm, dincolo de care se poate ghici surîsul incisiv, gata să izbucnească într-un rîs ironic, plin de satisfacție. Mă duc alături să dau un telefon spune Radu ieșind. Sigur-sigur! rîde Runca, aplecat peste coala albă, pe care notează schema de tratament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aici pe post de codoș. Dacă ai idei, ți le respect, te ajut să ți le brevetezi și n-o să am pretenție să semnez coautor. "Ce ție nu-ți place, altuia nu face." Clar? Da murmură Vlad, timid, impresionat de calmul și precizia vorbelor cu care i se adresează Muraru. Cînd doriți să mă prezint la instalație? Cînd termini de predat acolo unde ești acum. Mîine-i sîmbătă... Cel mai bine, de săptămîna viitoare. Vlad clatină din cap în semn de salut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grozavul că, în loc să dau o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat totul degeaba celor din cursa rapidă, printre care prietena lui Vlad o copilă pornită la drum de dragul lui; Aura ce privire senină și ce calm al zîmbetului în colțul gurii! și Lazăr totuși, unul din puținii, dacă nu singurul prieten, plecat la drum lung cînd soția lui e gata să nască, partener minunat de discuții, fie ele glume de ultima oră sau ce-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e teamă că, tu avînd o... o legătură serioasă, aș putea să te jignesc, iar dacă am făcut-o pînă acum, te rog să mă ierți! Oricum, nu lua invitația la spectacol ca pe o insistență. Ochii lui privesc cu calm în ai fetei, în adîncul cărora tremură flacăra mocnită a unui zbucium. Înainte de a întinde mîna spre cutia cu vodcă, Mihai o învăluie pe Cristina în privirea sa, insistînd asupra celor două părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bun găsit!" la venire și "la revedere!" cînd a plecat răspunde el calm, dar ironic. Și între? întreabă femeia, fără să se întoarcă, cercetînd cu privirea cărțile înșirate, în rînduri suprapuse, pe lîngă perete, pînă pe sub masă. Între spune Mihai calm -, s-a scuzat că mă deranjează, asta prima oară, dar o face pentru că domnul Săteanu mă invitase acasă la dumneavoastră; iar a doua oară mi-a spus în grabă, stînd în ușă, că a făcut rost de bilete la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că mi-ai spus. Ea nu s-a ostenit. M-aș fi mirat s-o facă. Ochii femeii, păstrînd aceeași severitate, îl măsoară îndelung: Vrei să te explici? Simțind că și-a cîștigat deplina stăpînire de sine, Mihai înfruntă cu calm privirea Mariei un timp, apoi întinde puțin brațele, cu palmele desfăcute: Vă rog să-mi dați blana; este foarte cald. N-am venit să stau; nu-i o vizită de curtoazie. Ochii lui Mihai o învăluie într-o singură privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]