2,210 matches
-
la urgență, când gâfâitul și icnitul deveniseră deosebit de groaznice. Lipseam de la serviciu, țipam unul la altul și ne ușuram de bani În timpul ăsta- salariul meu de la bancă și conturile lui limitate de-abia ne ajungeau ca să acoperim cheltuielile câinelui. Diagnosticul canin final: „Extrem de reactivă la majoritatea substanțelor alergene, inclusiv, dar fără a se limita aici, praful, mizeria, polenul, lichidele de curățat, detergenții, vopseaua, parfumurile și blana altor animale“. Am apreciat cum se cuvine ironia. Eu, cea mai alergică persoană din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zdrobit. Buzz își mângâie bastonul și le zări pe Audrey Anders și Lucy Whitehall în cadrul ușii deschise, cu gurile căscate. Grecul își ridică scăfârlia de pe pavaj, cârâind: — Î-îmi ce’ scuze. Buzz și-i imagină pe Lucy și pe partenerul ei canin, pe Sol Gelfman punând capăt carierei fetei cu niște pelicule de mâna a enșpea, pe sărmana fată târându-se înapoi la grec pentru o partidă dură de sex. Spuse: — Bravo, băiatu’! Și îi împinse bastonul în burtă, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
crede că ăla ar fi asmuțit un câine, un coiot sau un lup asupra victimei după ce-a murit. Cum ți se pare ideea? Conklin își vârî o scobitoare în gură și mestecă vorbele în jurul ei. — Domnule, eu cunosc familia canină destul de bine, iar coioții și lupii nu se pun - decât dacă asasinul i-a prins, i-a înfometat și-a lăsat mortu’ într-un loc unde puteau să-l sfârtece liniștiți. Ce stricăciuni i-au făcut mortului tău? Danny se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
copiii, florile și soarele iubește viața! Bobiță Așa se numește un cățel care aparține unei rase comune de câini, de talie mijlocie, fără ascendență genealogică nobilă dar cu calități deosebite. A avut o perioadă de puternică afirmare a personalității sale canine, cu ansamblul ei de însușiri. Când ajungeam acasă (așa continuu să numesc locul unde am venit pe lume), uneori după perioade mari de timp, Bobiță nu numai că mă recunoștea dar mă întâmpina cu zgomotoase manifestări de bucurie. Știa el
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
la primul apel se prezenta supus pentru a fi din nou legat. Bobiță se remarca prin câteva calități care i-au atras prețuirea și dragostea stăpânilor. Era de o curățenie remarcabilă și te întrebai, pe bună dreptate, la ce academie canină o fi dobândit el cunoștințele și deprinderile de igienă pe care le proba. Niciodată, de când se afla în gospodăria fratelui meu, nu și-a făcut nevoile în interiorul teritoriului său de trai și de mișcare, indiferent dacă stăpânii lipseau de acasă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
gospodăriei. Vigilenței sale mereu trează nu-i scăpa nici o mișcare, nici un zgomot din curte, de pe uliță ori din apropierea porții, indiferent dacă acestea se petreceau ziua sau noaptea. În nopțile în care se bucura de libertate și nu participa la petrecerile canine se așeza de veghe la colțul casei, într-un punct strategic, de unde supraveghea și semnala orice mișcare ce se petrecea în împrejurimi. Din acel loc el capta cu radarul său ultrasensibil zgomotele, pașii, vorbele sau mirosurile ce veneau de pe drum
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de gaturi aripi și gheare la un loc și visul de zbor se încheia în oasele roasele de canini Atunci oamenii deveneau metafore contemporane poemului într-o dungå de clopot rostit și ceasul solar se întorcea în umbrele timpului. Atât de ușor ca o lespede diafanå de suspin că un munte de aer împungând påmântul Un zbor de umbrå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
e o minciună sfruntată, pentru că atunci când ești asistentă de zbor rolul tău e să ignori toate femeile și să le lași să se descurce singure. Iar dacă e vorba de un bărbat care are nevoie de ajutor, atunci îi arăți caninii și-l lași să se descurce tot singur. Iar tipul o să fie fericit să-și rezolve singur problema. O să fie încântat! —De ce ușa de la frigider? Pentru că, în locul unde stau asistenții de zbor atunci când oamenii se dau jos din avion, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ați auzit probabil de ultimele zvonuridespre evacuarea câinilor din blocuri. Oamenii muncii să se poată odihni în liniște, să nu fie tulburați. Ce să mai vorbim de poluare, stres, decăderea generală a moravurilor? Toate îi afectează și pe prietenii noștri canini. Și răutatea oamenilor, bineînțeles. Șisuspiciunea generalizată și lașitatea și perfidia și teroarea, toate, toate. Dar Tavi e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil pe mutra lucidului canin îl deprima, simțea că va ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine e vineri, mâine ne odihnim. Poimâine, sâmbătă, ziua sacră, eliberarea. Sâmbătă, gata, s-a terminat! Dimineața de sâmbătă plutea într-o ceață fină, o pânză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
autobuzul. Aștept cuminte, ei bine, n-o să credeți, când urc în autobuzul aproape gol și dau să mă așez... închipuiți-vă, erau locuri libere, perforez biletul, dau să mă așez, nimeni nu vede pe nimeni, ei poftim, în fața mea, profilul canin, de rasă. O fi stat și el în stație la Izvor, să aștepte autobuzul, nu-l observasem. Ce credeți că făcea distinsul exemplar al trecutului meu și al dumneavoastră? Același lucru ca și în tramvai, n-o să credeți. Ceilalți călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ridicând glasul, Patru cuvinte conteazè, numai patru, știai! fixându-mè cu privirea rètècitè, luptându-se cu câteva șuvițe țepoase de pèr, Am citit și biblia! Sè știi! Tu esti bèrbatul! Patru cuvinte! Ha! Ha! Haaa! arètându-și dinții albii și puternici, cu caninii ascuțiți că la fiare, Te cunosc! îmi face amenințètor cu degetul, glasul ei cu duritèți de piatrè izbindu-se în mine cu dementè ritmicitate, ridicându-se de pe banchetè, postându-se în fața mea, punându-și mâinile în solduri și acoperind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tot dinadinsul, să exaspereze un biet cățeluș de rasă purăuuăuuăuu... mic, drăgălaș și cu blana mătăsoasăuuăuuăuu. Și Bichon continuă să urle prelung și jalnic, sfidând mai întâi mirarea, apoi enervarea, ba chiar și furia plină de ură pentru întreaga specie canină din privirile stăpânului său. PAGINĂ NOUĂ 23 În ultimul timp, prințul primise tot felul de informații, dar încă nu putea să spună cu certitudine dacă femeia zărită de el prin aburii băii undeva, în cuprinsul acelei case, avea vreo legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i-l smulse, cu tot cu malteză, din fața botului. ― Hai, tuleo, potaie! Aici ți-ai găsit să dormi? Cară-te până nu-ți dau una! Ai înțeles? Bichon încă nu se eliberase de efectul alchimic al acelor umori excepționale asupra constituției lui canine și era incapabil să reacționeze în vreun fel. Nu mai vedea și nu mai auzea foarte bine. Întrezărea doar o ceață ursuză care, încet-încet, lua chipul stăpânului. Abia atunci căzu cu totul Bichon din lumea viselor și regăsi realitatea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-o parte, când în cealaltă. Tot încerca să asocieze acele stropșeli îngrozitoare cu propria lui persoană, când simți palma contelui pe spinare. Bichon se retrase și își arătă dantura de rozător de oase. Semn de mare dispreț. În deontologia canină, asta însemna nici mai mult, nici mai puțin decât „fărâme te fac!”. Dar Ledoulx, cum nu prea era dotat să priceapă nici măcar chestiile diplomatice cu mult mai explicite decât asta, nu sesiză deloc nuanța amenințătoare și făcu greșeala să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult, dacă se gândea cum îl strecura printre două uluci ca să ajungă la o cățelușă, așa, pe măsura lui. Mignona, chiar dacă nu se ridica la pretențiile unui nobil maltez, îi satisfăcea totuși, cu brio, cel mai arzător dintre actele sale canine, coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
seara, când Julien își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase dificila problemă metafizică a reîncarnării sale canine. Va fi valet! PAGINĂ NOUĂ Ediție specială: Despre câteva lucruri grozave, aparent fără legătură, care îl aruncau în mirare lumească până și pe Marele Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Pentru prima oară în istoria omenirii, începuse un altfel de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poliției în Piața Universității și atacul de la Televiziune, regizate de Securitatea sereistă, în spiritul democrației originale a lui Iliescu... Se joacă javra, se face că o mușcă. Jucăuș al dracului Ghiocel. Acuma-l vezi că-i înfige colții în jugulară. Caninii ăia groși ca pe deget, crescuți din menghina puternică a fălcilor, ar composta carnea și ar sfărâma clavicula și oasele vertebrelor ca pe niște vreascuri. Îl certa, râdea, îl întărâta, javră băloasă, m-ai umplut de bale, vrei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În curtea casei unde locuiește, de aceea violoncelistul nu trebuie să umble În urma lui adunându-i excrementele Într-o punguță de plastic cu ajutorul lopățelei special desemnate În acest scop. Ar fi un exemplu notabil de rezultat al unei bune educații canine dacă nu ar fi vorba de Împrejurarea extraordinară de a fi fost ideea animalului Însuși, care este de părere că un muzician, un violoncelist, un artist care se străduiește să ajungă să cânte În mod demn suita numărul șase opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dormeai, Unde, Aici, În patul tău, Și ea, unde era, Pe aici, Bună glumă, domnule câine, de cât timp nu intră o femeie În casa asta, În camera aia, hai, spune-mi, Așa cum trebuie să știi, perceperea timpului de către specia caninelor nu e la fel cu cea a oamenilor, dar Într-adevăr, cred că a trecut mult timp de la ultima doamnă pe care ai primit-o În patul tău, spun asta fără ironie, bineînțeles, Prin urmare ai visat, E cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mi-o despică. Am alergat acasă plângând, iar mama a trebuit să-și facă de lucru cu penseta de toaletă ca să scoată pământul din tăietura care mi se deschisese Înăuntrul gurii. Fapt e că mi-a rămas un nodul În dreptul caninului drept inferior, și când Îmi trec limba pe deasupra lui simt o vibrație, un fior. Dar nodulul ăsta nu mă absolvă, pentru că m-am ales cu el din inconștiență, nu din curaj. Îmi trec limba peste buze, și ce fac? Scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aproape de noi și am putut să-i văd fața. Era o sibilă cu nas mare, dantesc deasupra tăieturii subțiri a unei guri ca o crăpătură ce se deschidea ca o floare subacvatică, lipsită de dinți, afară de doi incisivi și un canin asimetric. Ochii Îi erau mobili, rapaci, sfredelitori. Am auzit, sau mi se păru că aud, sau cred că-mi amintesc că am auzit - și suprapun acelei amintiri altele - laolaltă cu niște cuvinte care atunci mi se părură În gaelică, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se șterpeliseră Trandafirii a contribuit mult la responzabilizarea opiniei publice și a anticipat în mod genial eutanasiile cu lanțuri și ciomege sterile, ordonate abia peste șapte ani de Băse. Pe vremea aceea, însă, Bucureștiul era cunoscut și ca „micul paradis canin”, majoritatea câinilor comunitari fiind fii și nepoți de-ai Zuzei. Prima delegație chineză sosită în România după Revoluție a fost încântată de toată zuzimea care bântuia centrul în haite și și-o trăgea pe la colțuri cu limba scoasă de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dezastrului familiei lor. În copilărie, reamintea mesajul obsesiv, el căra peste tot acea poșetă roșie, din vinilin, în care se aflau fondurile casei. Dar absolut peste tot: la baie, în pat, la meciurile de fotbal din curtea școlii de dresură canină. Se milogeau de el să le finanțeze micile plăceri, se umileau, acceptau plata în spălat de vase, bătutul covoarelor, masaje și cântece de relaxare, seara. Pentru strictul necesar nu se zgârcea deloc, plăcerile însă nu-l convingeau că ar merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele două capete scormonea ca un cerșetor prin pietrele Căii Lactee. Jos un câine își depăna amintiri cu un altul. Din jocul lor de cuvinte se clădise insistența canină. E necesară pentru unii oameni. Alții stau și se anină primejdios în funiile vieții precum pasărea aceea ce stă și se leagănă pe firul de telefon. Cu penele ude stă martoră vijeliei de afară. O surată plecase să se adăpostească
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]