1,594 matches
-
societățile occidentale și "societățile primitive" la nivelul locului dominant al producției simbolice (relațiile sociale pentru "societățile primitive"; sistemul economic pentru civilizațiile occidentale): o concluzie în definitiv foarte clasică și care, în ciuda eforturilor, suprapune dihotomia dintre social și economic antinomiei primitiv / capitalist. Sahlins nu reușește să elucideze, la urma urmei, o contradicție care constă în caracterizarea societăților occidentale prin câteva trăsături ale sistemului lor economic (mod de producție dominant, după terminologia marxistă), negând totodată că acesta din urmă ar fi dominant. Economiile
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Îi supuneau pe moldovenii și ucrainenii din Basarabia: „România, explic... Istoria URSS, f...cuse din aceast... tar... (Basarabia) o colonie. Ea deveni un p...mint s...rac, ruinat și și mai Înapoiat din punct de vedere economic (...). Mării proprietari funciari, capitaliștii, funcționarii superiori puseser... mîna pe p...mint, pe fabrici și pe uzine și transformaser... poporul din Basarabia Într-un paria”. Situația ar fi identic... În Bucovina de Nord, unde poporul, „separat artificial de frații lui, ucrainenii”, ar fi supus unei
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
model a c...rui miz... Stalin a definit-o f...r... ocolișuri În 1928: distrugerea clasei ț...r...nești, care, „cu proprietatea ei individual... este o clas... În rîndurile c...reia se pitește capitalismul, o clas... degenerat... și Întreținut... de capitaliști, chiaburi și În general de tot soiul de exploatatori”. În lipsa unei definiții clare a termenului „chiabur”, conduc...torii locali au toat... libertatea de a-i lichidă, cu acest prilej, pe indezirabili și mai ales pe opozanți. Pentru noile regimuri comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Chină. La 27 martie, dată cînd Stalin trimite prima scrisoare Partidului Comunist iugoslav (și comunicat... membrilor Kominformului) se declanșeaz... campania de discreditare a echipei titoiste. Acesteia i se reproșeaz... metodele troțchiste, nerespectarea regulilor democratice În sînul Partidului, relaxarea luptei Împotriva capitaliștilor și numeroasele declarații antisovietice care pretind, printre altele, c... „socialismul, În URSS, a Încetat s... fie revoluționar”. Începe imediat, chiar În Iugoslavia, prin grijă serviciilor secrete sovietice, o acțiune de anvergur..., menit... a rupe unitatea Comitetului Central și a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
aminte că Marx este „o figură-cheie” în evoluția gândirii sociologice, care a influențat direct și indirect analiza contrasistem, arătând că esența capitalismului ca sistem economic este relația dintre muncitori, patroni și mijloacele de producție din care apare plusvaloarea, însușită de capitaliști ca profit (Capitalul, vol. I, 1867/1966). Prietenul, colaboratorul și susținătorul său financiar - industriașul și socialistul britanic Friedrich Engels, născut în Germania - a avut contribuții esențiale la analiza capitalismului și a sistemului claselor sociale. El este nu numai cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de moșie, a creat o solidaritate între oameni, între feudal-boier, mănăstire, domn și țăranul dependent, pe care capitalismul a distrus-o, având pretenția că-i face pe toți proprietari. Stăpânul domeniului-moșiei avea obligații față de țăranii dependenți, îi înzestra cu pământ, capitalistul și capitalismul se desolidarizează de orice obligație, tocmai în baza divizării proprietății, a parcelării și hăcuirii pământului, exacerbând individualismul și egoismul, care sunt emblemele capitalismului. Atitudinea celor care, în baza legilor de restituiri și retrocedări de după 1989, au revendicat pe lângă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
tehnologii. Drucker (1999) face legătura dintre aplicarea cunoștințelor din acele vremuri, diferite aspecte ale realității și efectele sociale rezultate: Cunoștințele aplicate uneltelor: revoluția industrială (1750-1850), al cărui efect principal a fost apariția proletariatului dependent de „mijlocul de producție deținut de capitalist” - nașterea unei ideologii care a cuprins multe din țările lumii, dezvoltarea orașelor și apariția civilizației globale; Cunoștințele aplicate muncii: revoluția productivității (1880-1945), în urma căreia proletariatul a câștigat o tot mai mare putere de cumpărare, societatea devenind una de consum; Cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
prin agiutoriul puterii de apă și a<l> mașinilor, să pot produci mult mai degrabă, mai eftin și în câtimi mult mai mari decât în atelii private nedepline. Corespondențiile ce am închiet în acesti interese de mai mulți ani cu capitaliști străini însămnați și de știință îmi dau celi mai sigure nădejdi de a afla părtași în țări străine, cu capitaluri însămnati, spre înființarea unei fabrici de fer de o întindiri mai mare, presupuind că capitalul fundamental, adică păduri, locuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
care s-a instaurat dominația monopolurilor și a capitalului financiar; în care exportul de capital a dobândit o importanță foarte mare; în care a început diviziunea lumii între câteva mari trusturi internaționale; în care împărțirea tuturor teritoriilor lumii între marii capitaliști a fost încheiată”8. În ochii marxiștilor, capitalismul este răul suprem, iar imperialismul doar manifestarea sa necesară sau probabilă. Avându-l ca principal reprezentant pe John A. Hobson 9, școala liberală este preocupată în mod special de imperialism, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se îmbogăți. În timp ce marxiștii extremiști echivalează capitalismul cu imperialismul, iar moderații și discipolii lui Hobson văd în imperialism rezultatul deficiențelor din interiorul sistemului capitalist, pentru adepții teoriei „malefice” imperialismul și războiul în general nu reprezintă altceva decât o conspirație a capitaliștilor diabolici, în scopul obținerii unor câștiguri private. Critica teoriilor Sofisticate sau primitive, toate explicațiile istorice ale imperialismului nu trec examenul istoriei. Interpretarea economică a imperialismului ridică o experiență istorică limitată, fundamentată pe câteva cazuri izolate, la rangul de lege universală
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doreau ei era același lucru pe care îl dorește un magnat al industriei când încearcă să instaureze un „imperiu” industrial, achiziționând companii după companii până când ajunge să domine un sector într-o manieră monopolistă sau semimonopolistă. Ceea ce doresc imperialistul precapitalist, capitalistul imperialist și „imperialistul” capitalist este puterea, și nu câștigul economic. Magnatul nu este mai puțin atras de scopul său „imperialist”, de necesitatea economică sau de lăcomie decât era atras Napoleon I. Câștigul personal și soluționarea problemelor economice prin expansiunea imperialistă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
toți un beneficiu plăcut, un produs secundar bine-venit, dar nu ținta de care este atrasă frenezia capitalistă. Am ajuns la concluzia că imperialismul nu este determinat de economie, capitalistă sau de orice alt fel. Acum vom vedea că, per se, capitaliștii nu sunt imperialiști. Conform teoriilor economice, mai ales a celei „malefice”, capitalismul utilizează guvernele ca instrumente pentru instigarea politicilor imperialiste. Totuși, cazurile istorice citate în sprijinul interpretării demonstrează că, în majoritatea situațiilor, a existat relația inversă între oamenii de stat
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt imperialiști. Conform teoriilor economice, mai ales a celei „malefice”, capitalismul utilizează guvernele ca instrumente pentru instigarea politicilor imperialiste. Totuși, cazurile istorice citate în sprijinul interpretării demonstrează că, în majoritatea situațiilor, a existat relația inversă între oamenii de stat și capitaliști. Politicile imperialiste erau în general concepute de guverne care îi chemau pe capitaliști pentru sprijinirea lor. Astfel, dovezile istorice indică primatul politicii asupra economiei și faptul că „domnia omului de finanțe... asupra politicii internaționale” este, într-adevăr, după cum spune profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca instrumente pentru instigarea politicilor imperialiste. Totuși, cazurile istorice citate în sprijinul interpretării demonstrează că, în majoritatea situațiilor, a existat relația inversă între oamenii de stat și capitaliști. Politicile imperialiste erau în general concepute de guverne care îi chemau pe capitaliști pentru sprijinirea lor. Astfel, dovezile istorice indică primatul politicii asupra economiei și faptul că „domnia omului de finanțe... asupra politicii internaționale” este, într-adevăr, după cum spune profesorul Schumpeter, „o poveste jurnalistică, contrazicând aproape ilar faptele”11. Departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sprijinirea lor. Astfel, dovezile istorice indică primatul politicii asupra economiei și faptul că „domnia omului de finanțe... asupra politicii internaționale” este, într-adevăr, după cum spune profesorul Schumpeter, „o poveste jurnalistică, contrazicând aproape ilar faptele”11. Departe de a fi instigatorii, capitaliștii ca grup - în afara unor indivizi - nici măcar nu au fost susținători entuziaști ai politicilor imperialiste. Literatura și politicile grupurilor și partidelor politice reprezentând elementele capitaliste în societățile moderne sunt o demonstrație a opoziției comercianților și claselor industriale față de orice politică externă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
antinazistă a administrației Roosevelt înaintea atacului de la Pearl Harbor a provenit dinspre cercurile de afaceri 12. De la Sir Andrew Freeport în Spectator, la începutul secolului al XVIII-lea, până la lucrarea lui Norman Angell, The Great Illusion, în vremea noastră, convingerea capitaliștilor, în calitate de clasă, și cea a majorității, ca indivizi, a fost că „războiul nu rentează”, că războiul este incompatibil cu o societate industrială, că interesele capitalismului au nevoie de pace, și nu de război. Numai pacea permite calculele raționale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cea a majorității, ca indivizi, a fost că „războiul nu rentează”, că războiul este incompatibil cu o societate industrială, că interesele capitalismului au nevoie de pace, și nu de război. Numai pacea permite calculele raționale pe care se fundamentează acțiunile capitaliștilor. Războiul poartă cu el un element de iraționalitate și haos străin spiritului capitalist. Ca tentativă de răsturnare a relațiilor de putere existente, imperialismul implică însă riscul inevitabil al războiului. Capitaliștii, ca grup, se opun deci războiului; ei nu inițiază și
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Numai pacea permite calculele raționale pe care se fundamentează acțiunile capitaliștilor. Războiul poartă cu el un element de iraționalitate și haos străin spiritului capitalist. Ca tentativă de răsturnare a relațiilor de putere existente, imperialismul implică însă riscul inevitabil al războiului. Capitaliștii, ca grup, se opun deci războiului; ei nu inițiază și sprijină numai cu rezerve și sub presiune politicile imperialiste care ar putea conduce și de multe ori determină izbucnirea războaielor. Cum a fost posibil ca un corpus doctrinar ca teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
imperialismului, atât de îndepărtate de experiență, să domine opinia publică? Doi factori sunt responsabili de succesul lor: climatul opiniei în lumea occidentală și natura doctrinelor. Am indicat deja tendința generală a epocii de a reduce problemele politice la economie 13. Capitaliștii și criticii lor sunt în egală măsură vinovați pentru această eroare fundamentală. Primii așteptau din partea dezvoltării capitalismului, eliberat de lanțurile atavismelor epocii precapitaliste și funcționând numai după propriile legi, prosperitatea generală și pacea. Ceilalți erau convinși că aceste scopuri pot
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ridica standardele de viață ale națiunilor neindustrializate sărace se fundamentează pe relația cauzală presupusă între politici și înaltele standarde de viață ale primelor și problemele ultimelor. Cu toate acestea, asumpția unei simple legături cauzale este un mit. Colonialiștii, imperialiștii și capitaliștii joacă aici rolul diavolului, sursă a relelor subdezvoltării. Într-adevăr, acest rău are multe cauze, iar colonialismul, imperialismul și capitalismul sunt, în cel mai bun caz, numai câteva dintre ele. Eliminarea inegalităților legate de resursele de hrană este deci nu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prezentate ca fiind datorate națiunilor dezvoltate, care au obligația morală de a îndrepta greșelile pe care le-au făcut. Această dihotomie morală între membrii „buni” ai Lumii a Treia și exploatatorii coloniali „răi” s-a suprapus cu dihotomia americană a capitaliștilor democratici „buni” și comuniștii „răi”. Multe națiuni din „lumea liberă” simpatizează cu o formă sau alta de comunism - sau, cel puțin, cu o anumită formă de autoritarism care poartă numele de „comunism” sau „socialism”. Ceea ce s-a petrecut pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
favorizeze statu-quoul, dar, în mare măsură, nu este părtinitoare față de un anumit statu-quo. Organizarea cu caracter coercitiv a societății americane a apărat statu-quoul din 1800, din 1900 și din 1940. În cazul societății britanice, a susținut succesiv statu-quoul feudalist, cel capitalist și cel socialist. Cu toate acestea, este posibil ca un anumit statu-quo să fie în contradicție cu convingerile morale fundamentale și cu interesele vitale ale unui procent considerabil al populației și ca o mare parte dintre agenții care impun ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Theories of Economic Imperialism, Lexington Books, Lexington, MA, 1974. Schumpeter, Joseph, Imperialism and Social Classes, Augustus M. Kelley, New York, 1951; Meridian Books, Silver Spring, 1960. Seillière, Ernest, Introduction à la philosophie de l’imperialisme, Felix Alcan, Paris, 1911. Sulzbach, Walter, „Capitalist Warmongers”: A Modern Superstition, University of Chicago Press, Chicago, 1942. Viner, Jacob, International Economics, Free Press, Glencoe, IL, 1951, pp. 49-85, 216-231. Winslow, E.M., The Pattern of Imperialism, Columbia University Press, New York, 1948. Pentru politica de prestigiu, vezi, în plus
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cea mai mare „greșală” a legionarilor a fost pornirea luptei pentru adevăr și dreptate deodată împotriva tuturor hoților și înșelătorilor, fără a avea o armată capabilă să aducă biruința adevărului și a dreptății. Legionarii au declarat război și comunștilor și capitaliștilor, și lui Carol al II-lea și lui Hitler și lui Stalin. Legionarii au crezut în democrația pe care au ridicat-o la rangul de demofilie, în fața celor care, prin mijloace nepermise, o transformaseră în demagogie, în organizație de gangsteri
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
aplicat deținuților politici de comuniști, cu regimul din închisorile post decembriste care sunt adaptate cruțării delincvenților de drept comun, adică a hoților, a înșelătorilor care trebuiesc protejați, întrucât, prin corupție, ei au devenit, sau sunt pe cale de a deveni mari capitaliști, mari bancheri. Cuvântul de ordine al tuturor hoților este adoptat și de noua democrație post decembristă. „Hoțul ne prins este negustor cinstit”. Dacă după evenimentele din decembrie 1989 parlamentul a făcut o pomenire pentru Virgil Madgearu și pentru profesorul Nicolae
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]