820 matches
-
din suferință pare a fi o realitate pentru sufletul așezat în trauma durerii. Și totuși, timpul își urmează succesiunea constant precum în cazul experienței fericirii. Percepția lui diferă în raport cu subiectivitatea umană. Acest aspect cunoscut tuturor este total neglijat de cel captiv în tensiunea fericirii sau a suferinței. Tocmai acest adevăr recunoscut de semenii săi îl respinge fericitul sau suferindul. Ambii nu observă propriu-zis propria experiență fundamentală sesizând constanta și uniformitatea temporalității, ci trăiesc exacerbat, pâna la extaziere această experiență. Așadar, cel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deprimant. Această deprimare este dăruită de contactul revelator cu imaginea unei agonii ce încearcă zadarnic să se suprime pe sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului său muribund determină clipe când acele mâini ce absentează descomplectând și sluțind întregul par a se reîntoarce în familiaritatea funcționalității lor, par a crește din nou sub astrul dorinței de normalitate. Bustul uman
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu motivație spirituală principiul dualității dintre bine și rău se relevă ca trăsătură-lege atemporală și aspațială a paradigmei existențiale în care omul este inserat deplin. De asemenea, apare evident că indiferent de timp sau locație, tragedia sa, precum drama multor captivi suferințelor de ordin spiritual, va fi înconjurată de multitudinea minciunii dar și de fermitatea rară a onestității adevărului, de măștile multiple ale răului dar și de ancestralul chip al binelui. Plecând dinspre drama proprie, drama care-i dezvoltă o ascensiune
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
arzătoare anxietate. Ce voia de la el această stranie creatură și, pe de altă parte, cum să facă să-l rețină? Un gând ciudat. Dar și mai ciudată era imaginea care-i veni preotului în minte: vedea parcă în Rozanov un captiv puternic dar liniștit, închis într-o cușcă. Îi zâmbi și adăugă: — Dacă v-aș putea fi, în vreun fel, de folos, aș fi foarte încântat. Nu aveți decât să vorbiți. Părintele Bernard se pomeni adoptând acest ton emfatic, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în nici unul dintre sensurile mecanice în care Tom știa până atunci că se face dragoste. Mai degrabă se prefăcuseră, pe loc, într-o formă de iubire. Pentru că Tom se simțea de parcă ar fi fost ținut în brațe de un înger, captiv fără scăpare între aripile unui înger, care era și nu era Emma. Și această îmbrățișare însemna fericirea absolută, extazul perfect, o bucurie sexuală perfect neproblematică și lipsită de dramatism. După ce îl luase Emma în brațe, Tom nu-și amintea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
teamă despre propria moarte simțindu-se neajutorat, apatic și fără țintă (Birmes et. al., 2003). Lucrețiu (98-55 i. Hr.) descrie în De rerum natura (Despre natura lucrurilor) coșmarurile ce tulbură somnul celor implicați în evenimente marcante. Regii cuceresc cetăți, sunt luați captivi sau strigă puternic în luptă fără a se deplasa din loc. Chiar dacă nu se referă exclusiv la visele ce reiau momente din traumele trăite, Lucretiu observă și descrie forța pe care amintirile traumatice o pot avea în vis. În Iliada
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
univers, căruia cartea îi sporește, între altele, aspectul de păpuși rusești, Matrioșka, din care poetul pare că ar dori cu frenezie să dezerteze, deși are conștiință imposibilității gestului, însă, pe de altă parte, în care ar dori să rămână perpetuu captiv, să poată căuta în continuare, ca singură rațiune a existenței, asumate cu o tensiune colosală, bufonul cerșetorului întâlnindu-se, din nou cu Cioran, după care insomnia este un fel de act de eroism și fiecare zi este o luptă pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-A două situații nu puteau fi niciodată identice. Iar el era Gilbert Gosseyn, posesorul singurului creier suplimentar din întreg universul. Datoria lui era să rămână în viață și să-și antreneze creierul special. Și tocmai asta îl neliniștea. Teoretic, un captiv n-are nici o șansă să-și îndeplinească nici cel mai neînsemnat plan. Dar sinceritatea de care dăduse dovadă Thorson față de el, părea să-i lase o speranță. Oricare ar fi aceasta, trebuia s-o prindă din zbor și să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-A două situații nu puteau fi niciodată identice. Iar el era Gilbert Gosseyn, posesorul singurului creier suplimentar din întreg universul. Datoria lui era să rămână în viață și să-și antreneze creierul special. Și tocmai asta îl neliniștea. Teoretic, un captiv n-are nici o șansă să-și îndeplinească nici cel mai neînsemnat plan. Dar sinceritatea de care dăduse dovadă Thorson față de el, părea să-i lase o speranță. Oricare ar fi aceasta, trebuia s-o prindă din zbor și să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dacă stai pân’ la schimbul de noapte! Nu știi replica, te descurci și improvizezi, ce atâta lucru? — Bine, dar modifici istoria, nu-ți dai seama? — Las’ că se modifică ea fără să te întrebe! Omar rămăsese cu covrigul în mână, captiv într-un simulacru al unei pânze celebre, dar pe Eleonor n-o vedea absolut nicăieri. Un bărbat cu șapcă și pantaloni largi, din pânză de in, se apropie și îi zise: — Îmbracă-te, o să-ți vină rândul, să știi! Imediat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cobră cu clopoței. — Dă-ți acum telefoanele, înainte să bei, îi comandă doctorița. Mâine n-ai să mai fii la garaj, nici în altă parte... — Nu se poate, am obligații, încercă Omar să explice, dar era o scuză prostească, de captiv între căngile unei lăcuste. Când s-a dezmeticit, era noapte, se aflau în centrul orașului și fusese într-o țară umedă și amețitoare, alergând ca un tren, cu locomotiva înainte, pe un drum pe care umblase și-n alte nopți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ALTUL. ECHIPAMENTUL SENSORIAL IMPLICAT NU ARE EGAL ÎN LUMEA INTELIGENȚEI. DAR ACUM RIDICĂ-TE ÎN CAPUL OASELOR ȘI UITĂ-TE ÎN JUR! Hedrock studie plăcile video ale teleecranulu său văzu că scena se schimbase. Nava cea mare pe care era captiv se răsucise în sus; carena ei imensă umplea atît placa din față cît și pe cea din spate și era vizibilă și pe panourile din dreapta și din stînga. În locul unde se aflase anterior era acum un abis al spațiului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fi clădit cu ziduri și creneluri pe marea de nisip a Somaliei este sortit pierii. Abel Robinson este prizonierul autoiluzionării ucigașe ce îl împinge să-și îm puște, cu ferocitate și metodă, proprii săi soldați. Intrat pe tărâmul nebuniei și captiv al mirajului, el nu mai poate fi salvat. Unui alt ofițer, nu mai puțin meticulos și ordonat, pe numele său Cain, îi va fi dat să-l ucidă spre a reinstaura ordinea și spre a reporni căutarea Mullahului fără de trup
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din climatul aspru al Canadei, m-a făcut să răspund și să-mi exprim și unele păreri... Ai visat de mică să trăiești și să vorbești „numai în franceză”, pe vremea când toți românii ne aflam ca într-o colivie, captivi, refuzându-ni-se zborul spre altă lume... Premoniție?! Mai mult ca sigur că da! Nu-i ființă omenească să n-aibă asemenea stări! Și eu am visat la 10 ani să fiu învățător și am ajuns... și am rămas învățătorul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adept al Partidului Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat de Ion Pillat), exhibă - pînă la caricatură - stereotipiile/convențiile curentului; limbajul alienării întîlnește „proza” denotativă, de notație a cotidianului pe linia unui expresionism genuin. În moduri diferite, atît Bacovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dispărute” pentru a reclama absența lor îndelungată, poate că și tu, Scriitorule - da, da, chiar tu, nu te mira, nu ridica din umeri, nu apela la o jalnică fofilare sortită eșecului -, ești doar un personaj amărât, lipsit de personalitate, unul captiv într-o închisoare de culoare neagră, dimensiuni reduse, bateria poate rezista chiar și cinci ore, dar asta numai în teorie, he, he, fiecare firmă îndrugă baliverne pentru a-și vinde produsele, reclama rămâne sufletul comerțului, dar uite că din închisoarea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că doritorii de bilete ar fi trebuit să vină înarmați cu o pensulă îmbibată în lichid alb, vâscos... Doriți să călătoriți? Vânzătorul (care nu putea fi altul decât Magicianul, numai că Scriitorul, captiv în lumea unor vise din care nu găsea puterea să mai iasă, nu realiza asta), îl pironi cu o privire fermă. Vru să spună că dorea să se întindă pe jos și să doarmă un mileniu, dar interlocutorul nu-i
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
m-am resemnat să accept evidența unui fapt ce le eclipsează pe toate celelalte, fie în bine, fie în rău. Iată faptul: la începutul acestui secol eram siguri de victoria maselor; la sfîrșit de veac însă, iată-ne din nou captivi ai conducătorilor. Toate răsturnările sociale care au zguduit majoritatea țărilor lumii au dus la instalarea unui regim care are în frunte un prestigios conducător al maselor. Un Mao, un Stalin, un Mussolini, un Tito, un Nehri, un Castro și mulți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu există un mare conducător politic. Pe de altă parte, politica clasică ignoră datele elementare ale psihologiei lor. Topiți în masă, indivizii uită interesul personal, supunîndu-se dorințelor comune, acelor dorințe pe care conducătorii le prezintă drept comune. Salariați sau șomeri, captivi ai stresului orașelor, supuși agitației existenței citadine, ei nu posedă nimic, nici măcar timp de gîndire. Depind veșnic de cineva în privința adăpostului, a mîncării, a slujbei și chiar a ideilor lor. Din acest moment, interesele nu mai au decît puțină importanță
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
descrise de teoreticieni, de felul celor propuse de oamenii politici. Altminteri nu ar fi fost concepută această ordine și nici nu s-ar fi încercat realizarea ei. Politicienii eșuează și adesea ajung exact la opusul democrației tocmai pentru că se trezesc captivi ai masei, izolați într-o mișcare colectivă. Și atunci, toate capătă un alt aspect. Nimic nu se mai întîmplă cum a fost prevăzut, nimic nu mai respectă o lege psihică. Omul-individ și omul-masă, iată două lucruri la fel de diferite ca o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Nicolae Văcărescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei „Să plîngi cu inima Înfîntă și cu duh slobod”. Nicolae, al doilea fiu al lui Ienăchiță Văcărescu, folosește și el armele familiei (jeluirea, oh-ul, ah-ul) dar nu mai este un captiv necondiționat al iubirii. Focul nu-i mai pare purificator, suferința nu mai este dulce („amărîtul trai”). N-are darul de improvizație al fratelui său și nici rafinamentul părintelui. Este un spirit mai realist și mai auster: duce o viață retrasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mare dorință a sa rămâne revenirea în țară. Condiția de exilat în Occident a fost percepută de Soljenițîn într-un mod pe care scriitorul l-a descris prin metafora bobului de grâu între pietrele de moară. El s-a simțit captiv între două sisteme la fel de strivitoare. Soljenițîn îndurase povara sistemului comunist sovietic, dar, ajuns în exil, a simțit și povara capitalismului redus la consumismul degradant, perceput de el ca fiind sufocant pentru spirit. Discursul ținut la Universitatea Harvard, pe 8 iunie
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
numeroase și sunt camuflate chiar în interiorul lumii libere: Miile de insule ale Arhipelagului fermecat sunt risipite de la strâmtoarea Bering până la Bosfor. Sunt invizibile, dar ele există, și de pe o insulă pe alta, tot așa de invizibil, însă permanent, trebuie transportați captivii invizibili, care au însă trup, volum și greutate 132. Secretul asupra existenței lagărelor se păstrează prin propaganda sovietică și prin întreținerea fricii în diverse moduri, precum pedepsele prevăzute pentru cei care nu denunțau un fugar. Societatea sovietică era ruptă de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
că puterea este amanta mea. În casa unde a murit cuceritorul Europei s-a amenajat un muzeu (pentru cei care ajung în mijlocul Atlanticului!), cu fotografii, tipărituri, ceasul de buzunar, patul de campanie, masca mortuară, portretele și alte obiecte ale ilustrului captiv. Mormântul din preajmă este, însă, astăzi gol, înconjurat doar de un simplu grilaj. Și aceasta pentru că, în 1840, cadavrul împăratului a fost deshumat de aici, transportat în Franța și instalat în locul său de veci, de la Domul Invalizilor. Interesant este că
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
idealizau vizitele lor acolo. Știu bine că nu era extraordinar, dar pentru oameni cum ar fi polonezii, cehii, est-germanii era un deliciu venirea în România. S. A.: Da, însă ei acum se pot duce în orice alt loc, nu mai sunt captivi în "lagărul socialist". și aproape oriunde e mai ieftin decât în România, iar serviciile sunt mai bune. Problema e discutată la noi în fiecare vară, când se adeverește din nou că litoralul românesc e mai scump și mai inospitalier decât
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]