518 matches
-
o monstruozitate; eă Dorința celor aflați În dificultate ca nenorocirile și suferințele lor să-i lovească și pe ceilalți reprezintă un act de transfer, o descărcare proiectivă asupra celorlalți. Este ura pe care o dă suferința, schimbarea de atitudine și caracterială a celor nefericiți față de situația normală a celorlalți. Cui se datorează aceste atitudini negative ale unor persoane față de cei aflați În dificultate? Fie unei indiferențe sufletești și morale, fie unor frustrări sau complexe existente. De multe ori, aceste atitudini se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morală permanentă. Persoanele care acordă ajutor Cine sunt persoanele care pot acorda ajutor? Practic, orice persoană, Întrucât fiecare individ are o stare potențială morală de „a-fi-cu-și-Împreună-cu-celălalt”. În ceea ce privește ajutorul, acesta depinde foarte mult de structura sufletească, intelectuală, morală, educativ-culturală, religioasă și caracterială a celui care se angajează În acțiunea de ajutorare. În sensul acesta, J. Moore pune un mare accent pe aptitudinile persoanelor care Își consacră timpul și activitatea ajutorării celorlalți, „ocrotirii persoanelor aflate În dificultate”. Este adevărat că toți vor să
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane care distrează asistența dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
rezultatul experiențelor socisl-istorice și a celor individuale „atitudinile” se structurează, arată Miașiscev, într-un sistem ierarhizat: la nivel inferior „atitudinile emoționale”, pe care le implică „frustrația”, iar la nivel superior „atitudinile apreciative”, care subordonează celelalte aspecte ale personalității (atât însușirile caracteriale, cât și procesele cognitive și afectiv-voliționale, care depind de atitudinea persoanei față de conținutul lor obiectiv). De altfel, în concepția lui V.N. Miașiscev, ceea ce formează „axa” structurii vieții psihice o reprezintă relația „proces-stare-atitudine”: „procesul”, acea succesiune de modificări ale activității psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
manifectările predelictuale (ex. refuzul, nesupunerea, izolarea, obrăznicia, minciuna, indolența, fuga etc.), care pot fi etichetate drept tulburări de conduită numai în situați în care au o durată mai lungă de timp și numai dacă apar într-un context specific devierii caracteriale. Pe măsură ce adolescentul se va maturiza, reacțiile imediate la frustrare vor deveni mai puțin frecvente și vor pierde din intensitate, aceasta datorită creșterii, pe de o parte, a gradului toleranței individuale la frustrare, iar pe de alta datorită sporirii forței interdicțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
echilibrul psihic general se dereglează, sporește vulnerabilitatea la situațiile de conflict și frustrare, iar formarea atitudinii persoanei față de cerințele activității și față de semeni este influențată în sens negativ. datele de ordin statistic arată, de altfel, că cel mai adesea devierile caracteriale ale copiilor, delictele gratuite pe care le comit minorii, au ca principal mobil carențele din sfera afectivă a personalității. Sunt cunoscute, în acest sens, cercetările lui S.E. Glueck, care relevă faptul că fenomenele afective conflictuale sunt mult mai frecvente la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de bază pentru aprecierea normalității psihice este considerată capacitatea persoanei de a realiza o raportare continuă și corectă a propriului comportament la normele și exigențele socio-morale și juridice. Cum psihopatul nu face acest lucru, „psihopatia” mai este numită și „anomalie caracterială” a personalității, sau „caracteropatie”. Subiecții psihopați se caracterizează, așadar, prin abolirea „simțului moral”, fapt care duce la dezvoltarea unor situații de conflict și, implicit, la apariția unor conduite infracționale. „Sentimentul frustrației” face casă bună cu „psihopatiile”, deoarece în cuprinsul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dezechilibru psihic și de neintegrare familială și socio-profesională a individului respectiv. Consecințe nu mai puțin periculoase apar și în situația în care individul nu este capabil de a realiza — datorită, în primul rând, unor deficiențe apărute în planul dezvoltării sale caracteriale și axiologice — „priza de conștiință” morală asupra implicațiilor și a consecințelor pe care le au în plan social propriile conduite și acte de comportament realizate. Este vorba, în acest ultim caz, de acele persoane care sunt structurate în ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în sensul literal al cuvîntului" apud J.M. Floch, 1995: 197). Hedonismul și narcisismul postmodern exaltă într-o formă perenă publicitatea mitică resursele marilor simboluri universale (Cleopatra, Far Westul, Leonardo da Vinci). Așa cum în literatură există structuri narative preprogramate de tipuri caracteriale (tiranul, arivistul, tînărul prinț), dar și texte care construiesc progresiv inferențial eroii (eroii lui Dostoievski sau Soljenițîn), se poate afirma că publicitatea referențială exploatează un univers real cu o configurație dată, în timp ce publicitatea mitică recurgînd la legende și simboluri quasi-universale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
erau văzuți ca posedați de diavoli sau purtând povara unor păcate grele. Acesta era și motivul pentru care mulți erau acuzați de vrăjitorie, excluși și marginalizați. Ulterior, psihologia s-a inspirat din plin din această știință a fiziognomoniei, alcătuind structuri caracteriale sau profiluri psihologice pe baza înfățișării individului. Roger Mucchielli 75 scria în 1963 o lucrare destinată în totalitate decriptării tipologiei umane pe baza măsurării științifice a unor aspecte fiziologice concrete. O abordare la fel de interesantă și provocatoare propune și Annick de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și negre, pleoape ample și groase, urechi lungi, gură rotundă, nas borcănat, nări arcuite, buze cărnoase (caracterizarea este preluată din lucrarea autorului francez A. Bouché-Leclercq). S-ar putea spune că (ne)fericitul aparținător al unei zodii este influențat fizic și caracterial de trăsăturile "patronului" său zodiacal. Pe seama acestui fapt s-a speculat extrem de mult și s-au alcătuit cele mai năstrușnice portrete umane ce se pot găsi în conținutul lucrărilor "de tarabă". Tot aici s-ar putea circumscrie și chiromanția sau
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în jurul cămilei ca să-și dea seama câte picioare are, ce grosime, înălțime și lungime are cămila. Ca să afle mai multe, îi va observa, poate, moravurile sexuale, obiceiurile alimentare, relațiile sociale și jocurile de societate preferate. Dacă a nimerit o cămilă caracterială, poate face apel la un psiho-educator sau la un criminolog! Cercetarea violenței înseamnă și aceasta: o serie de puncte de vedere, cu discipline diferite care abordează în moduri diferite, contradictorii uneori, ceea ce este înainte de toate un fenomen. În acest sens
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ale elevilor, în măsura în care se vor materializa în schimbări ce survin în conștiința și conduita acestora, prin formarea unor noi deprinderi intelectuale și structuri cognitive, a unor noi convingeri și sentimente, aptitudini și atitudini, capacități și comportamente, calități personale și trăsături caracteriale”... Folosirea oricărei metode de învățământ poate avea și efecte morale. Astfel, povestirea poate influența conștiința și conduita morală prin conținutul și semnificația sugestivă a faptelor și raporturilor umane pe care le înfatișează, prin metodele ce le conturează. În educarea moralității
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
general, indivizii frustrați au tendița de a-și pierde controlul și recurg la o serie de reacții dezorganizate, haotice care facilitatează violența și diferite acte sociale). 1.5. Factori de ordin psihopatologic și dezvoltarea comportamentelor și conduitelor deviante Alături de factorii caracteriali, cognitivi, afectivi și volitivi cu un rol semnificativ în dezvoltarea unor comportamente și conduite deviante și antisociale se cunosc și o serie de componente psihopatologice cu impact major: • epilesia; • encefalita; • schizofrenia; • psihopatiile; • alcolismul. * Epilepsiile datorită descărcărilor neuronale necontrolate, pacienții cu
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
delincvent. Caracteristica acestor oameni este neechivalentă (disonantă) între maturizarea socială și dezvoltarea personalității (Preda, V., 1998, p. 72); Astfel se înregistrează decalaje de dezvoltare pe următoarele planuri: • între nivelul maturizării intelectuale pe de o parte, și nivelul dezvoltări afectiv-motivaționale și caracterial acționale pe de altă parte; • între dezvoltarea intelectuală și dezvoltarea judecăților sentimentale și morale (Kohlberg, L., 1981). 2.1. Delincvența juvenilă Pentru a înțelege fenomenul delincvenței juvenile putem efectua o paralelă conceptuală cu delincvența, în general, care reprezintă acel ansamblu
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cel al infractorilor ocazionali (nerecidiviști, destul de bine integrați în sistemul social, acești indivizi pot fi catalogați fie criminali pasionali, fie pseudocriminali, cei care comit delicte în mod involuntar, prin neatenție, ignoranță etc.); c2. tipurile nedefinite de politropi care vizează categoria caracterialilor (indivizi cu tulburări de conduită de natură educațională, psihopatică sau neuropatică), a perverșilor (lipsiți de afectivitate, de intimitate și de moralitate, acești indivizi manifestă tendințe antisociale însemnate, egocentrism, orgoliu nemărginit și tendințe de gelozie semnificative) cât și cea a debililor
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
comportamentul prezentat de acești infractori se umărește: a) desfășurarea acelor acțiuni ce privesc bunurile și valorile materiale; b) acțiunile constau în luarea, însușirea și folosirea acestora bunurilor sustrase; c) în scop de câștig, de apropiere, în folos propriu. 3. Criminalul caracterial prezintă structuri și tulburari ale vieții afective și active. Caracteristici : a) o anumită tendință sau impulsiune afectivă (ex:agresivitatea) se dezvoltă în mod pronunțat și domină întreaga personalitate, iar voința și controlul de sine nu le pot opri; b) există
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și domină întreaga personalitate, iar voința și controlul de sine nu le pot opri; b) există o tulburare parțială a psihicului persoanei; c) din punct de vede mental, infractorul este conștient de indezirabilitatea faptelor sale. În literatura de specialitate criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: a) Criminali psihopatici: tipul orgolios (paranoic) caracterizat prin orgoliu, trufie; comite acte de violență; tipul pervers, nemilos: comite acte infracționale cu multă cruzime; tipul nervos (hiperemotiv) caracterizat prin iritabilitate excesivă: comite acte de conflict; tipul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Statistici citate de J. Pinatel indică, totuși, prezența masivă a psihopaților în rândul delicvenților, indicând pe diferite grupe procente care merg de la 7,4% până la 40,5%. (Pinatel, 1956, p. 274) Alte statistici au dat cifra de 50% de psihopați (caracteriali). Indiferent de motivul cauzator al actului criminal, de frustația sau disstresul resimțit de subiectul individual, agresivitatea manifestată nu poate apreciată doar ca un simplu episod accidental în evoluția personalității și a conștiinței morale, cât mai degrabă o particularitate dobândită prin
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la acțiune, la replici, unde aveau „competența” să sesizeze devierile de la grila Partidului, în schimb modul sofisticat de a filma era mai greu de taxat. Poveste sentimentală (1961) sau Manipulare pe repede înainte Realizat în 1961, Poveste sentimentală reia schema caracterială inaugurată de Erupția (1957) : orașul, burghez și artificial, Delta înapoiată și săracă, femeia care oscilează între bărbatul citadin, atrăgător și superficial, și bărbatul pionier, dispus să lupte cu vitregiile Deltei pentru a trăi cu adevărat. Scenaristul Horia Lovinescu, regizorul Iulian
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ superioară, care nu vroea să-șĭ mânjească sîngele, amestecându-se cu asemenea ființe" (Xenopol, 1890, pp. 57-58). O altă axă a continuității românești, pe lângă cea spirituală și etnică, o reprezintă continuitatea caracterială. Pe durata întregului mileniu de năvăliri barbare, "Româniĭ aŭ păstrat în tot timpul acela, vechia lor tărie de suflet strĕmoșéscă, vechia tărie Română, Virtus Romana" (Melidon, 1876, p. 36). Această reziliență caracterială, tăria de suflet strămoșească, conține secretul pentru "enigma
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe lângă cea spirituală și etnică, o reprezintă continuitatea caracterială. Pe durata întregului mileniu de năvăliri barbare, "Româniĭ aŭ păstrat în tot timpul acela, vechia lor tărie de suflet strĕmoșéscă, vechia tărie Română, Virtus Romana" (Melidon, 1876, p. 36). Această reziliență caracterială, tăria de suflet strămoșească, conține secretul pentru "enigma și miracolul" permanenței românești 14. Datorită ei, românii au reușit "a se conserva nestricațĭ până astăzĭ de către veciniĭ lor mult maĭ numeroșĭ" (Melidon, 1876, p. 41). După cum am arătat mai devreme, simpla
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
secretul pentru "enigma și miracolul" permanenței românești 14. Datorită ei, românii au reușit "a se conserva nestricațĭ până astăzĭ de către veciniĭ lor mult maĭ numeroșĭ" (Melidon, 1876, p. 41). După cum am arătat mai devreme, simpla demonstrare a continuității etnice sau caracteriale, a permanenței românești de-a lungul timpului, nu mai putea fi complet satisfăcătoare pentru noile vremuri în care noua statalitate forjată prin unirea din 1859 își căuta rădăcini istorice. Miza majoră s-a mutat de pe proclamarea continuității etnice pe probarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de semnalat după ce a fost schițată în tradiția cronicărească și definitivată de cărturarii Școlii Ardelene (sub forma continuității coloniilor romane la nord de Dunăre după retragerea aureliană), fiind ulterior elaborată și ramificată de către generațiile succesoare în direcțiile continuității etnice, lingvistice, caracteriale și politice sau statale. Cu privire la continuitatea românească la nord de Dunăre după anul 274, orice concesie istoriografică era înțeleasă ca echivalând cu un pericol asupra dreptului de proprietate funciară asupra Transilvaniei. După cum era și de așteptat, manualele școlare de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este doar una dintre expresiile omogenității românești. Prima trăsătură a "Caracterului Statului Românesc" este aceea că "România Mare alcătuește un stat omogen și unitar", în ciuda "neamurilor străine care locuesc în mijlocul populației băștinașe" (Patrașcanu, 1937, p. 14). Unitatea etnică, geografică și caracterială a românității este un bun câștigat în perioada anterioară, fiind unul din elementele de susținere a memoriei naționale. Nu vom stărui asupra acestor dimensiuni ale unității, întrucât interbelicul nu a adus amendamente substanțiale la adresa acestora. Vom insista, în schimb, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]