1,124 matches
-
Negrea e, la rîndul său, un fel de hipertrofie care se străduiește a distruge „armonia" unei imagini critice solide, devenită, grație școlii, un „bun național". Rămîne la latitudinea cititorului să-i accepte ori nu generoasa versiune. În orice caz, bibliografia caragialiană o va înregistra ca pe un aport major. Gelu Negrea: Dicționar subiectiv al personajelor lui I.L. Caraggiale (A-Z), Ed.Cartea Românească, 2009, 384 pag.
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
românească pare a se inspira, după 1989, ca și în alte momente istorice, din opera lui Caragiale. Un critic (Al. Paleologu) a mers pînă la a susține că democrația parlamentară în genere, nu doar cea autohtonă, păstrează ceva din spiritul caragialian. Atitudinile și limbajul clasei politice românești din tranziție seamănă izbitor cu cele din Momente ori din piesele de teatru. Care descriau tot o tranziție, nu e așa? Cațavencu, jupîn Dumitrache, Trahanache, Tipătescu, cetățeanul turmentat, Dandanache, Didina, Nae, lanțul slăbiciunilor, triumful
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
urmă, de numeroase tentative de actualizare a scriitorului. Nu că s-ar fi crezut că el devine desuet. Actualizarea nu constă în încercarea de a-l păstra în actualitate. Ea, de altfel, nu privește sentimentul comun al românilor că satira caragialiană continuă a avea obiect, în pofida enormelor schimbări din societate. Actualizarea este, aș zice, omagiul pe care breasla literară și actoricească l-a adus lui Caragiale, voind a vedea în el un �contemporan al nostru", nu doar ca observator social și
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
în cheie modernă. Altul, al lui M. Iorgulescu, identifica marea trăncăneală din Caragiale cu zgomotul ideologiei și retoricii comuniste. E. Ionescu a profitat din plin de teatrul înaintașului său spre a crea o formulă dramatică revoluționară, dar în care spiritul caragialian se păstra destul de bine. Regizorii au pus în scenă piesele (Noaptea, Scrisoarea, Conu' Leonida) ca și cum ele ar fi fost concepute astăzi. în anii comunismului, adică. Și cînd Spiridon era un mic turnător, ca un fel de securist in spe. Iar
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
Ioan Scurtu în 1901 și la profilul filosofului Vasile Conta realizat în 1902 tot într-o teză de doctorat și tot la Leipzig de către I. Al. Rădulescu-Pogoneanu. Principalul impediment pe care Horia Petra-Petrescu îl resimte ca aproape insurmontabil este limbajul caragialian specific, greu echivalabil în germană sau în oricare altă limbă. Întreaga teză este gândită în funcție de această misiune de familiarizare a publicului german cu un mare scriitor ce vine pe filiera unei tradiții specifice, reprezintă prin excelență mediul social românesc, impunând
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
din textele emisiunii Doar o vorbă săț-i mai spun...; chiar în absența darului actoricesc al autorului, ele se citesc cu mare plăcere, pentru că sînt foarte bine scrise. În articolele sale, Pruteanu procedează adesea prin reducere la absurd, exagerare terapeutică, enervare caragialiană. Umorul e rezultatul unor acumulări de efecte imprevizibile, de supralicitare a unei greșeli. Degeaba protestează lingviștii, în cercul lor relativ închis, împotriva unor pronunțări de tipul Pescariu. Dacă ar fi mai avut ocazia să-și desfășoare spectacolul comic, poate că
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
stranie ca aceea din Mendebilul lui Cărtărescu, dar nici ironic intelectualistă ca în Romanul adolescentului miop. Cum spuneam, aduce cu simplitatea și ușurătatea unei cărți oarecare pentru tineret. Da, dar asta doar la prima vedere, pentru că autorul are știința aproape caragialiană a inducerii în eroare. Nimic nu e simplu în această povestire. O sumedenie de semnale bine ascunse ne trimit la cele două mari probleme ale existenței: dragostea și moartea. în casa lîngă care cei patru copii se joacă un bunic
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
Revenind la palmieri, editorialista îi sugerează dlui Agathon să importe și maimuțe, pe care să le folosească la relansarea zootehniei autohtone. Ministrul Turismului a reunit aceste proiecte sub lozinca "România surprinzătoare", ceea ce o face pe editorialistă să exclame cu năduf caragialian: "Adevărat surprinzătoare, coane Agathoane". * Tot din ROMÂNIA LIBERĂ: "Angajații prefectului de Hunedoara îi aleargă pe ziariștii care îndrăznesc să-i fotografieze vila". E adevărat că acești angajați nu sînt plătiți din bani publici, dar angajatorul e, orișicît, prefect. Iar premierul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
Și se rostogolește până la un deznodământ de comedie, pu- țin forțat, în care spiritul practic al Magdei taie (sic!) nodul gordian, scoțîndu-l pe Andronic, la fel de simplu cum a nimerit acolo, dintr- o lume care nu-l privește. Mecanismul este pur caragialian. Bucșan, afaceristul care controlează tot orașul - dar care n-are nimic din, de pildă, Claire Zachanassian, fiindcă este flexibil, din frică, nu dârz, din ură - se simte ameninț at de noutate. De un nume pe care nu-l știe, de
Detalii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5402_a_6727]
-
o scriere literară relativ recentă ar putea să trezească interesul lectorului pentru autorul acesteia ori pentru alte opere ale sale. Luceafărul eminescian, de pildă, redobândește prospețime atunci când este interpretat ca valorizare a împletirii dintre moarte și imortalitate, iar personajul prototipic caragialian Mitică pare a purta haine noi când autoarea îl deconspiră ca fiind incapabil de murire. Toate cele trei paliere sunt traversate de dimensiunea personală a morții: nu prezența inerentă a subiectului în orice obiect supus procesului de cercetare, ci exprimarea
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
făcut să mă gândesc la ceea ce scria Mircea Eliade în Istoria religiilor: „o regenerare periodică a timpului presupune într-o formă mai mult sau mai puțin explicită o nouă creațiune..., o repetare a actului cosmologic”. Ion Cocora NOTA AUTORULUI. Limbajul caragialian a devenit, de mult, parte din retorica uzuală, marele clasic îmbogățind - și din acest punct de vedere - patrimoniul lexical românesc. Aproape că nu există automatisme de exprimare ale personajelor caragialiene care să nu fie folosite - cu sens peiorativ, ironic, sarcastic
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
o repetare a actului cosmologic”. Ion Cocora NOTA AUTORULUI. Limbajul caragialian a devenit, de mult, parte din retorica uzuală, marele clasic îmbogățind - și din acest punct de vedere - patrimoniul lexical românesc. Aproape că nu există automatisme de exprimare ale personajelor caragialiene care să nu fie folosite - cu sens peiorativ, ironic, sarcastic, umoristic etc. - de mai toată lumea vorbitoare de limbă română. Cu atât mai mult, personajele caragialiene înseși vorbesc ca în... Caragiale, cum este cazul în lucrarea de față, care are un
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
punct de vedere - patrimoniul lexical românesc. Aproape că nu există automatisme de exprimare ale personajelor caragialiene care să nu fie folosite - cu sens peiorativ, ironic, sarcastic, umoristic etc. - de mai toată lumea vorbitoare de limbă română. Cu atât mai mult, personajele caragialiene înseși vorbesc ca în... Caragiale, cum este cazul în lucrarea de față, care are un anumit raport de intertextualitate cu Scrisoarea pierdută . Faimoasa sintagmă „ai puțintică răbdare”, caracteristică lui Trahanache, este un exemplu în acest sens. Cititorul va recunoaște, de
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
tradițiile, cum o fac ei?! Sunt vorbe în vânt ce se întâmplă aici. Noi trebuie să ne câștigăm locurile, nu să ni le cerem... Mă revolt când văd aceste scene penibile". Curat penibile!, se aude din eter vocea celebrului personaj caragialian. - Mută-l pe Antenă, îmi sugerează Haralampy. Îl ,mut", și ce vedem? Minunea de la Maglavit în ediție revăzută și actualizată: Dan Negru are voce normală, vorbește fain, gesticulează mai puțin, nu urlă ca un abia-ieșit din junglă, ci e normal-normal
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
asistență la prelegeri, iar stilul e cînd căutat, aproape cronicăresc, cînd jucăuș-complice. Prima "impresie" mimează scurtele scrisori trimise pe adresele redacțiilor de bursierii proaspăt depărtați de țară. De la Timișoara la }iuriș, din aeroport în aeroport, se consumă o întreagă aventură, caragialiană și în esență, și în detalii, care amintește, destul de evident, de cartea lui George Mikes, How to Be an Alien. Titlul, de altfel, e grăitor: cum mă acomodez eu pe planeta lor. Între pronunția alintătoare, dulceagă, }iuriș și chinurile zadarnice
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
care nu se pot lua înapoi banii... Succese incontestabile pe plan extern ale Coaliției nu au fost însoțite de fluxurile de capital, de sosirea de împrumuturi, nici măcar acolo unde am fost păgubiți, investițiile din afară au fost sublime în chip caragialian, lipsind cu desăvârșire. Le-a ținut departe o politică incoerentă, birocrația avidă; Puterea a acceptat situația ca pe o fatalitate. În timp ce statele foste comuniste din centrul și din estul Europei culegeau foloasele unei Reforme duse la capăt, România celor trei
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
i-a mai fost dat Cronicarului să citească, merită reprodusă aici: În această invitație, amestec de metafore, stil publicitar, americanism și urme de limbă de lemn, cel mai amuzant lucru este că Strada Chiristigiilor nr.11-13, care, prin rezonanța ei caragialiană strică tot efectul poetic gîndit de primarii sectorului 2, a fost scrisă cu un corp de literă mai mic decît restul textului. Vorba bancului, să-l tragem pe Academiei.
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
lecturi temeinice de filozofie și literatură universală. Analizat de Ion Vartic, scrisul lui Caragiale dobîndește o surprinzătoare consistență, iar tehnicile narative ale clasicului se caraterizează printr-o modernitate sensibil peste toate canoanele epocii. Profesorul clujean demonstrează că nimic din scrisul caragialian nu este întîmplător și că inclusiv un volum compozit precum Momente este alcătuit după reguli stricte. Logica internă a volumului nu a fost înțeleasă de editorii ulteriori care și-au permis să elimine din volum anumite texte sau să schimbe
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
domeniul justiției sau din cel religios sunt propuse pe un fel de listă postmodernă a rușinii. Unele dintre acestea reprezintă "o parte" din propunerile cititorilor, cum suntem informați pe site-ul Cotidianului; altele sunt propunerile ziarului însuși, printr-o mirabilă, caragialiană unanimitate a redactorilor lui. Astfel, ÎPS Teoctist e cel dintâi expirat la Religie, Eugen Simion la Știință (?), Ion Iliescu la Politică, Sergiu Nicolaescu la Cultură, Mircea Sandu la Sport, Florica Bejinaru la Justiție și Romică }ociu & Emil Palade la Showbiz
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
față de "transcendentul" birocratic, Anghelache e tangent la patologie, prin spaima absenței organului de control care nu s-a manifestat vreme de unsprezece ani. în consecință, remarcă dl. Vartic, "dacă la eroul cehovian se poate detecta o prudență grotesc-sofocliană, la eroul caragialian se revelă o revoltă grotesc-euripidiană". în fine, avem a face cu o integrare biblică. Casierul obsedat de ideea incorectitudinii ar fi un "rigorist strict de tip paulin", veșnic nesincronizat cu un "transcendent" de birocratică factură, "de tip arhaic, precreștin, adică
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
prin înrudirea cu Hedda Gabler, "prin groaza estetică de scandal și ridicol". Mița, "electrica ploieșteancă", după cum o gratulează musiu Năică, trezește amintirea "faimoaselor doctrine" esoterice ale veacului galant", mai cu seamă cea a mesmerismului. Iar Mitică, faimosul Mitică, epicentrul epicii caragialiene, ar semăna "perfect" cu nu mai puțin decît "sofistul modern ", definit de Jaspers, care "n-are chip conturat, întrucît, lipsit de caracter, nu este nici bun nici rău, capabil de mici potlogării și, totuși, oarecum cinstit; e, cum ar spune
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
forme filtrate de convențiile epocii și mai ales de ironia auctorială, agresivitatea verbală fiind eufemizată prin omisiune, prin substitute, prin recursul la sugestie, prin combinarea cu formule de scuză - pardon! - etc. Se poate ușor constata că, în schițele și comediile caragialiene, violența există (ceea ce poate produce imaginea unei lumi agresive), dar e întotdeauna minimalizată, anihilată discursiv (ceea ce întărește ideea contrară, a unei lumi bonome). O situație prototipică, fundamental comică, e aceea în care personajul agresat - pălmuit, de exemplu - răspunde printr-o
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
prozatorii din secolul al XIX-lea. Splendid. I-am preluat sugestia și am scris ceva despre discursul gurmand în opera lui I. L. Caragiale. Am descoperit lucruri pe care nu le bănuiam. Mâncărica și berica (două atribute de bază ale omului caragialian) merg împreună cu politica. Cu alte vorbe, se mănâncă mult, se bea mult și se face politică multă în țara imaginară a lui Mitică. Discursul politic nu iese bine dacă nu este bine nutrit cu aperitive și bine udat (discursul gurmand
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
unor salturi acrobatice, bunăoară între Caragiale și Dostoievski, întrucît și ultimul "simțea enorm și vedea monstruos", stăpînind "arta paroxismului", fiind și "un artist foarte sigur și echilibrat": "De mai multe ori am făcut o analiză paralelă a procedeelor dostoievskiene și caragialiene, care sunt foarte asemănătoare". Dincolo de "extrema tensiune intelectuală" ce propulsează asemenea ingenioase jocuri, se ivește însă și răsfățul mondenului, lirismul spectacular (socializat) al individului de elită. Al. Paleologu găsește nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
trecem de trimiterile (nu întotdeauna politically correct) din denumiri ca Uzinele de Tampax, Combinatul de Parașute, sau de numele pronunțat moldovenește ale personajelor (care încep toate cu prefixul "a-" : Aurel Aflorăchioaiei, Aneta Atodiriței, Saveta Amustăcioarei etc.). De fapt Vasluiul, în caragialiana sa dispută cu Sălajul pentru intrarea în N.A.T.O., oferă o imagine destul de sinistră: șomaj, eficiență extrem de scăzută a muncii, orizont limitat la posibilitățile sărace ale județului, cîini vagabonzi, flămînzi și sălbăticiți, violuri etc. La întrebarea unuia din generalii N.A.T.
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]