915 matches
-
fiind de-a dreptul falic, n-aș putea spune. în definitiv, singurul lucru pe care-l avem în comun pe insulă este... Se opri. — Care? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ar trebui să știi, domnule, spuse Virgil Jones, retrăgându-se în dosul unei carapace de formalism. Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Fără cale de întoarcere. Țelul lui de atâtea secole, acela de a reveni la o viață normală, îi era năruit, iar țelul său mai nou, acela de a trăi mulțumit în K, era distrus. Vultur-în-Zbor era un om pustiit, o Carapace fără Formă. — Pe toți dracii! zise el. O s-o fac oricum. De ce nu? Virgil Jones avea din nou același zâmbet trist, dar care acum era ușor iluminat de triumf. Momentul acțiunii anulează procesul de evaluare. Virgil Jones, campion al îndoielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o toaletă, iar la capătul îndepărtat al ei se găseau încăperile mici și sărăcăcioase ale Prepelicarului. Ea își avea propria ușă spre lumea de afară, așa cum se cade pentru o servitoare. Acum Prepelicarul se retrăgea, îndreptându-se spre mica ei carapace. Vultur-în-Zbor strigă în urma ei: — Unde e Grimus? Așteaptă, îi spuse ea și închise ușa. Indianul auzi sunetul scos de un zăvor închis. Zgomote. Un șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare. Vuietul, asurzitoarea sporovăială pestriță a păsărilor și scârțâitul. — Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Lucrurile care te mențin în formă la petreceri, a adăugat eufemistic. Dar nu... știi, nu... —Cele tari? i-am spus, alegându-mi cu atenție cuvintele, ca să nu o șochez. Suki a dat așa de tare din cap, încât clama din carapace de țestoasă era gata să-i cadă din păr. — Cred că Charles a avut toată vina, a exclamat ea. Nu mi-a spus Bells asta, dar se putea ghici ușor. Sunt sigură că nu făcea așa ceva înainte să-l întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de marionete. Purta haine și Încălțări care lui Julián i se păreau romanești. Privirea lui trăda un aer de suficiență și de aroganță, de dispreț și de politețe Însiropată. Julián Îi zîmbi deschis, citind nesiguranță, teamă și vid sub acea carapace de pompă și formalitate. — E adevărat că n-ai citit nici una din cărțilea astea? — Cărțile sînt plictisitoare. — Cărțile sînt oglinzi: vezi În ele numai ceea ce ai deja În tine, replică Julián. Don Ricardo Aldaya rîse din nou. — Bine, vă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apelează la alegorie și simbol, al căror rol este de a accentua viziunea halucinantă a unei lumi în care eroii sunt captivii unui cerc închis din care nu se poate ieși altfel decât prin moarte. În Metamorfoza, deși cu aparență (carapace) de insectă, Gregor este adevărata ființă umană a romanului, în timp ce familia sa este compusă din insecte deghizate în oameni. De altfel, în universul kafkian, straniul nu provine din natura eului, ci din natura lumii, dar mai ales din discrepanța dintre
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sufletul ieșea arareori afară și atunci doar pentru a-și pipăi prin intermediul unor simțuri nevăzute propria sa imagine din oglindă și a se convinge că existența nu-i totuși un lucru de temut, după care se retrăgeau Înapoi fiecare În carapacea sa, lipindu-și unul de altul trupurile căzute pradă unor gânduri din ce În ce mai Întunecate. Când simțurile renășteau, se fugăreau prin cameră, Împreunându-și din când În când buzele și mânile și tot ce mai era de Împreunat. ...Medicul Își cumpărase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui se afla În dulapurile placate În marmură și lemn de mahon la cimitir. Ba chiar Într-unul din ele adusese și un acvariu, numai că, În loc de pești, Înota Înăuntrul lui o broască țestoasă (simbolul fericirii și al longevității) cu carapace de culoarea bronzului coclit, Împodobită cu un pătrat magic perfect, Împărțit În alte nouă, având fiecare În interiorul său o cifră a cărei sumă, adunată pe orizontală, În cruciș sau verticală cu celelalte două de alături, dădea același număr: 15. Alcoolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întors să înhațe ceea ce i se părea a fi mai aproape. Rogero a folosit acest moment și i-a repezit cu furie o serie de lovituri în diferite părți ale trupului, având grijă să se ferească de colții lui; dar carapacea de solzi rezistă tuturor acestor atacuri. Orcul a bătut apa cu coada ridicând o spumă în care Rogero și armăsarul său au fost învăluiți într-atât, încât cavalerul nu mai știa dacă se afla în apă sau în aer. El
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai avea personalitate și gândire proprie. Gloatele băteau din palme slăvind pe tirani. În comunism nu se poate vorbi de un destin al valorilor. Gheorghe Mântulescu a lucrat numai la așa zisa munca de jos. El se va închide în carapacea sa de viață privind spre cer, spre Dumnezeu, nădăjduind. Și ca și cum parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în viața sa, zâmbea atunci când se întâlnea cu camarazii săi dragi. Credința i-a fost dar, iar dragostea de aproapele, de Neam
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Fațadele Hausmann ale ministerelor și sediilor de firme, sunt întrerupte de ferestrele luminate ale birourilor unde funcționarii au rămas peste program, dar chiar și acest fel de viață, fără sonor, există la distanță de el. Mașinile și clădirile par niște carapace, scuturi, menite să-l țină la distanță de căldura umană. Continuă să meargă, evitând suprafețele acestea impersonale, fără a întâlni pe cineva, în afară de doi jandarmi care-l privesc atât de fix, încât se întoarce la hotel. Dimineața, când coboară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lovit cât de repede am putut, ca să le împiedicăm să zboare. Ne-am luptat cinci zile și cinci nopți și am reușit să salvăm jumătate din recoltă. Când tata a declarat victoria, era de-acum acoperit de insecte și de carapacele lor sparte. Până și din buzunare i-am scos lăcuste. Împăratul Hsien Feng m-a ascultat cu fascinație. Mi-a spus că și-l putea închipui pe tatăl meu și că și-ar fi dorit să-l fi cunoscut. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dimineața nu-i lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-au mai Îndurat: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori ferestre. Bravo ție!” Ceilalți Îl priveau pe Vieru cu ciudă, mai ales că Directorul, după ce scotocise prin cabinetul foto - cel cu geamurile vopsite -, Îi atârnase de gât șnurul de care se bălăbănea busola, pitită ca o țestoasă Între două carapace negre de metal. Copiii intraseră aliniați câte doi prin noroaiele adânci ale CAP-ului. Baronu Îi șoptise lui Ectoraș: „Diliu mai e și tac-tu ăsta...”. Fiul Directorului nu găsise argumente ca să-i dea un răspuns potrivit. Așa că se mulțumise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș, se Întorceau târându-și cozile către bucățica abandonată și jocul o lua de la capăt. Șobolanii ăia erau niște rafinați: nici măcar ei nu se puteau apropia de singurele prăjituri care se găseau În holurile cinematografelor (Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar Înghesuia un soi de cremă cu desăvârșire scârboasă care, după două Înghițituri, provoca greață - Însă când uitam gustul leșios, cumpăram iară din prăjiturile alea, ocrotind În adâncul sufletului, neexprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să strige, tovarășii lor de deasupra nu se uitau în jos nici un moment. În Nishikikoji, trupele clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ce întârzia atât de mult? Pur și simplu, deoarece Katsuie plasa prudența și respectarea regulilor înaintea repeziciunii. Experiența pe care o câștigase participând la atât de multe bătăli și încrederea în sine, care rezultase de pe urma ei, îi învăluiseră într-o carapace gândirea și puterea de discernământ. Aceste calități reprezentau un obstacol în calea acțiunii rapide, când situația țării se afla într-un punct de răscruce, și contribuiau la incapacitatea lui Katsuie de a trece dincolo de tacticile și de strategiile convenționale. Satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
manevră sau provocare proprie. — Ăsta-i un om care nu știe ce înseamnă cuvântul destul. Hideyoshi găsise deja răbdarea lui Ieyasu greu de suportat, dar nici el nu era complet lipsit de răbdare. Știa că era cu neputință să deschidă carapacea crustaceului, chiar și cu ciocanul, dar, dacă-i prăjea, în schimb, coasta, carnea putea fi scoasă ușor. Asemenea raționamente banale îi ocupau acum gândirea. Trimiterea discretă a lui Niwa Nagahide pentru a discuta despre încheierea unui acord de pace era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
domnișoare. Mă Înțelegeam destul de bine cu el, deși eram atât de diferiți. Dar În adolescență, când nici tu Însuți nu știi prea bine cine ești, dacă prietenia rezistă ciocnirilor incomode, diferența de fire te Îmbogățește, te ajută să ieși din carapacea ta. Anton era În adolescență mai apropiat de mine decât de fratele lui, mă crezi? Se poate numi prietenie acea pândă, de la un moment dat reciprocă, dintre tine și Klara? Poți să-i spui lui că relația din ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
defecte, mult mai multe decât îți poți imagina și tocmai de aceea îmi doresc din tot sufletul să nu-mi porți pică. Dacă faci așa ceva, s-a terminat cu mine. Eu nu sunt capabilă, ca tine, să mă închid în carapacea mea și să aștept să treacă totul. Nu știu dacă tu ești exact cum zic eu acum, dar așa îmi imaginez eu. Te invidiez pentru asta și poate tocmai acesta este motivul pentru care te-am târât în acel cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unul fasolea se scurge încet, ca bănuții dintr-o poker machine. Sar în picioare puțin amețit. La picioarele mele, tanti Cucu se zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic, dar carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-o răstorn într-o parte. Repede, nepoate, că se varsă toată fasolea! Găsesc lângă bordură o bucată de lemn și i-o înfig sub coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul pocit de petarda de la Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea. Destul de agasat, am luat drumul Buzăului prin februarie. Mi s-a părut cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
buzele tuturor, în urbe. Orașu-ntreg este fan Vierme! Dacă i-am cere, ar trece și pe sub asfalt! Nu știi și tu, faima lui ancilară este epică, e lirică, e pe măsura cântecului: "Adrianus vino-ncoace, să ți-o trag la carapace!" Hai, Șefu', se poate? Fără chestii belicioase, la persoană... Taci, nu fii modest! Știm noi ce tare ești! Pizdgrațiosule! No? Cum ți se spune...? "Adrianus, Adrianus, bag-o repede la anus!" Hai, Șefu'... "Frunză verde de uluci, vino-ncoa' să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câteva manete. Pe coca lui Nostromo o minusculă protuberanță dispăru făcând să apară o rolă metalică avansând silențioasă în vânt și praf. Într-un minut, aspiră o "gură" din atmosfera acestui glob. apoi, odată preluarea fiind încheiată, fiola reintră în carapacea protectoare. Eșantionul fu ejectat într-o cameră etanșă, vidată. Trierea diferitelor componente era sarcina unor instrumente sofisticate ― și sterilizate în prealabil ― care se puseră pe treabă numaidecât. Foarte rapid, analiza acestor diverse elemente se alinie în cifre și simboluri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu fosile Gina n-a fost cuminte: a deșurubat o piuliță cu care era prins genunchiul cerbului uriaș, al cărui schelet era dominat de niște coarne galbene, mucede, ca de ipsos, s-a cățărat pe cupola pietrificată a mamiferului cu carapace și-a încercat să deschidă geamul în spatele căruia, ca un fel de struț scheletic, se afla diornisul. Lângă ghearele lui, în nisip, se rotunjeau două ouă fosilizate. Geamul vitrinei glisa într-o parte și Gina ridică în brațe, abia putând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]