483 matches
-
cine numără voturile. * În fața urnelor, toți alegătorii sunt egali, dar aleșii sunt și mai egali. * În campaniile electorale toate minciunile par credibile. * Urna de vot este o ladă în care una pui și alta iese. * Cabina de vot este o carceră în care îți închizi speranțele. * Pui ștampila și visezi, dar nu știi pe ce votezi. * Multe-ai vrea să înțelegi, dar nu știi pe cine-alegi. * Capul ce se pleacă nu poate vedea soarele. * Vorba dulce nu e întotdeauna unsă cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
recomanda unui șef de stat mersul pe jos e ca și cum l-ai condamna la moarte. * Protecția unui șef de stat nu exprimă dragostea poporului față de el, ci frica lui față de popor. * Electoratul votează, nu alege. * Cabina de vot e o carceră în care intri... dinainte condamnat. * În cabina de vot pui ștampila pe propria condamnare la dezamăgire. * Buletinul de vot este un document care suportă orice modificare. * Uneori pomana costă mai mult decât împrumutul. * E omenește să oferi; depinde cât, cui
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
vă satisfac curiozitățile bolnave. M-am săturat! Mi-a ajuns până în gât. În fiecare zi, același lucru. În fiecare zi, aceleași întrebări. Ce mai vreți să știți? N-am spus destul? Gata! Nu mai vorbesc. Puteți să mă băgați la carceră, n-aveți decât. E dreptul meu să tac. Dreptul meu constituțional. Așa mi-au zis. Am dreptul să nu spun nimic. Nimic! De ce vă uitați așa? De ce vă uitați așa?!? Credeți că mă intimidați?... Nu! Nu mă puteți atinge cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de galbeni îți putea înlesni evadarea. Aur avea Zlota, chiar în trupul lui, dar pentru a obține cantitatea necesară îi trebuia timp de care iarăși nu ducea lipsă și singurătate. Refuză să muncească, motiv pentru care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în colonii. In timp, am început să opunem rezistență, să ne opunem abuzurilor și muncii istovitoare, dar foloseam tehnica lor foarte avansată. Apoi am început să opunem rezistență de grup împotriva violenței care creștea odată cu dorința noastră de libertate: bătaie, carceră, foame sau chiar distrugerea, moartea. Cănd au putut să ne înlocuiască cu roboții ne-au teleportat pe o altă planetă, nu de unde ne aduseseră, dar în alt Sistem Solar pentru a pierde complet contactul cu ei. I-am obligat și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
care trage să moară pe Pămănt este sfătuit de doi roboți?! Am să încerc. Dar am o rugăminte: să nu fie amestecați în nici-un fel roboții. Dacă se aude la Academie, voi fi pedepsit. Aurora: Pedepsit?! Cum? Te bagă la carceră, îți reduce porția de măncare? Evelin: Nu voi mai putea comunica cu Academia o perioadă de ani. Profesorul: Vei fi exclus?! Evelin: Nu, dar nu voi mai propune programe, experimente, acțiuni organizate pe planetă sau alte planete. De asemenea, nu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit când se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel Požarevac sau cele șapte luni În cazarmă, din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei? Un orb, vorbind despre tablouri după relieful pastei uleioase, cunoscut dibuitor cu palma. La fel, d-l E. Lovinescu despre lirică. Iată exemple de opacitate: Emanoil Bucuță, purtătorul unui univers personal, poetul Cetății de Argint, este închis în aceeași carceră cu mimul său d-l Dorian; ceva mai mult, e subordonat acestuia din urmă, ca mai "grațios". Alt exemplu: d-na Otilia Cazimir (poetă compasată, lună din luna d-lui Topîrceanu, el însuși un pastiș, ocupată de curând să învețe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bărbații de-abia recunosc faptul că femeile există dincolo de bucătărie și dormitor și că și ele sunt un fel de oameni) și nici măcar nu era cazul, din respect pentru cutumele gazdelor. Doamna casei (a casei, că aproape nu ieșea din carcera aceea de lux, așa că nu e vorba de casa doamnei, ci de doamna casei) m-a poftit să îi văd grădina: o curte de 600 de metri pătrați. Plină cu flori destul de firave din lipsă de aerisire laterală. Zidurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
puternicele motive deja expuse, tentantele dar problematicele vizite de răbufnire sentimentală și fizică la Isaura Madruga, ce-i rămânea tatălui Martei, dacă nu vroia să-și petreacă tot restul vieții căscând și dându-se, figurat vorbind, cu capul de pereții carcerei sale interioare, era să se apuce să descopere și să investigheze metodic insula minunată unde fusese adus după naufragiu. În fiecare dimineață, așadar, după micul dejun, Cipriano Algor îi aruncă fiicei sale un La revedere grăbit, și, ca unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
inform s-au născut limitele, iar din oroarea de hazard o voință care decide drumul lui Oedip. Revolta Împotriva neantului a fost atît de violentă, Încît ea a uitat de consecințe. Și nu e Întîia piramidă care a degenerat În carceră. Însă cînd Oedip trece În seama destinului ce nu mai poate Îndura, n-o face din ipocrizie. După cum nici cel care a mutilat sfinxul la piramide n-a făcut-o, cred, dintr-o pornire vulgară de distrugere. (SÎnt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ca de vânt Din noaptea pădurii de iese: Așa și speranța - c-un licur ușor, Cu slaba-i lumină pălindă, Animă-nc-odată tremîndul picior, De uită de sarcini, de uită de nori, Și unde o vede s-avîntă. La cel ce în carcere plânge amar, Și blestemă cerul și soartea, La neagra-i durere îi pune hotar, Făcând să-i apară în negru talar A lumii paranimfă - moartea. Și maicii, ce strânge pruncuțu-i la sân, Privirea de lacrime plină, Văzând cum geniile morții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
gest de profanare și nu de recunoaștere a valorilor care zăceau în el, drept pentru care ascundeam și gândurile la trecerea acestui romancier în fază de embrion, acceptându-i perorațiile stufoase, dezordinea îmbrăcămintei, culorile poluante ale fularelor și pantofilor de carceră mucegăită, despicările firului de păr în 4, 14, 40 pentru orice întâmplare de pe scena vieții de elev minuscul, de ghindă sfărmată de călcâiul autoritar al profesorilor, indolenți la drumurile întrezărite spre inefabil de cugetătorul Nilă Hagiu. Ba chiar fără inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ușa în urma sa. EU sunt conducerea rebelilor! Și EU nu am convocat pe nimeni la negocieri. Sunteți prizonieri de război! Obișnuiți-vă cu gândul înainte de a vă împăca cu el! Acum, dumneavoastră, domnilor, vă rog să vă lăsați conduși în carcerele voastre. Am lucruri mai bune de făcut decât să pierd vremea cu trei marionete. Ce? țipă călăuza mea. Noi nu suntem prizonieri de război! Suntem reprezentanți! Stai să vezi când nu vom raporta ce dezastru politic și militar vei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de Închisoare, tortură, infirmitate, că după evadare va fi prins și ținut desculț, În carcera plină de apă Înghețată, piciorul cangrenat, amputat, fără anestezie... — ...Sfârșitul poveștii lui Anton este atât de trist, Încât n-are sens să vi-l povestesc Într-o asemenea seară festivă. L-am aflat În această călătorie de la fratele lui, Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare de conștiință, traseiști la comuniști. Alții, rezistenți, la carceră. Regim sever. Penitenciarul ticsit. Înfometare maximă. Severitate excesivă. 6 Decembrie 1949! Spre zori. Care zori? Spre lunga noapte a sistemului comunist și a unei ideologii care a furnizat cele mai diabolice proceduri de distrugere a personalității umane. Uneori moarte bruscă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
era în deplin conștientă de ceea ce vedea, plină de mândrie și de ură. Iar aceasta era și imaginea răzbunării, pentru că mulți dintre acei prizonieri iluștri urmau să moară înainte ca triumphus-ul să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timpul nu suferă de insomnie de atâtea febre tremurăm dezhidratați vorbele fântâni goale în sahare de idei ce își înghit singure oazele doar morgane clipesc lasciv din gene prelungi precum cadânele deasupra iașmacului istoviri de neputință ne-au înlănțuit în carcera a ceea ce încă nu s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige ațâțați da acesta este cel huiduit de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Și, înflăcărându-se, se porni să-mi explice cum, după ce au ciuruit o vreme frunza dudului, viermii se opresc din mâncat și, într-o liniște de catedrală, încep să se înfășoare în fire de mătase, făcând gogoașa. Ea, gogoașa, devine carcera lor, mormântul lor, iar opera viermilor de mătase echivalează de aceea cu o sinucidere. „Înțelegi? se înfierbântă și mai mult Bătrânul, continuând ca în fața unui auditoriu numeros, cu ochii strălucitori. Un vierme de mătase pune opera lui deasupra vieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în mormântul lor. 18 Înmormântările se făceau după un ritual cam degradat care în linii mari se repeta. Până la sosirea Moașei, toți sporovăiau, uitând adesea că se aflau lângă un mormânt. Discuțiile ajungeau să fie pipărate, iar Călugărul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se îngăduie s-o ridici“ - erau doar vorbe ale pierzaniei și ale celor care își tăiaseră rădăcinile. — Bunică-tu lucra ceasuri pentru clanul șahului Pahlavi? Mulțumește-te că și-a dat duhul pe pernă, la voi acasă, și nu la carceră! Câini de farhavaroți! înjură printre dinți. — Tatăl meu și bunicul sunt șiiți ai Islamului, nesilit convertiți acum zece ani. O paloare de mort îi trecu comandantului peste față: — Și de ce nu spui, idiotule? Ori vrei să ghicesc? Ai o zi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
astea? De cincisprezece ani, în Iran era interzis să respecți ritualul zartosht-ilor și, cu toate astea, pușcăriile erau pline de rebeli care mai încercaseră. Într-un fel, comandantul avea dreptate: bătrânul murise de moarte bună, pe când el se vedea la carceră, putrezind între ziduri fără ferestre. Coșmarul acela cu ochii deschiși îl făcu să tremure din tot corpul, ca un animal prins. Se opri o secundă, ca să răsufle. Nu știa ce îl doborâse într-atât, emoția revenirii sau frica. Era o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Toată lumea știa că doar el îl salvase pe fostul ervad, tatăl lui Omar, când scosese mortul din groapă să îl ducă la turnuri, după ritul străvechi al lui Zoroastru. Dacă ar fi fost după lege, ar fi putrezit într-o carceră ori ar fi atârnat într-un ștreang. Oricum, rămăsese la închisoarea provinciei Azerbaijan patru luni încheiate, fără să mai vadă pe nimeni. — Oameni buni, dar a plătit cu o fabrică de covoare pe care o ridicase de la cea dintâi cărămidă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nasser încruntat! Orice, dar nu asta: să nu se supere! Am promis că voi fi totdeauna femeia lui cu zâmbet pe chip și așa am rămas. Chiar și când n-a dat un semn zece luni și am stat la carceră, într-o beznă plină de șobolani, tot am râs spre el când a apărut în sfârșit și a vrut să vadă dacă trăiesc! N-am știut că l-au arestat și că a stat aici nouăzeci de zile! L-au
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
veghetor al moralității. După execuția Shahlei Jahed, aștepta să fie împușcată, de aceea, când, cu noaptea în cap, o înghesuiră într-o dubă, îi mai licări o speranță: „Poate doar mă vor biciui până la leșin și mă vor întoarce la carceră“. Ce nu i se spusese era că făcuseră groapa cu o seară în urmă și-anunțaseră lumea să vină în piață: Ghazal era avocată, era mai primejdioasă ca o leoaică, ea îi batjocorise destul apărând toate cățelele în călduri care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]