525 matches
-
era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pînă am deșurubat greementul pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta cu numele bărcii pentru transport. Pe șlepurile de lîngă mal, exuberanța lăsase loc unui altfel de petrecere, obosită și un pic chinuitoare, iar asistenții care au apucat carena bărcii noastre păreau aprinși după o zi de mîncat șuncă și băut brandy. Aveau să navigheze toată noaptea pentru a livra primele obiecte cluburilor, în dimineața următoare. În vreme ce ne strîngeam lucrurile, careva trecea și ne felicita ori ne făcea un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o metodă de adaptare a spațiului la un anume timp din lumea normală. Hedrock ridică ușor micuța navă cosmică și tot ce era în ea pînă la locul unde se afla andocat crucișătorul Arsenalelor, alături de spărtura din zidul palatului. Prin carena dură a crucișătorului el concentra vîrful mașinii; apoi opri motoarele și porni adaptorul temporal principal, împingînd maneta la maximum ― la o viteză de trei ori mai mare decît cea normală. Așteptă cu încordare, urmărind sensorialele ― care nu erau altceva decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ARE EGAL ÎN LUMEA INTELIGENȚEI. DAR ACUM RIDICĂ-TE ÎN CAPUL OASELOR ȘI UITĂ-TE ÎN JUR! Hedrock studie plăcile video ale teleecranulu său văzu că scena se schimbase. Nava cea mare pe care era captiv se răsucise în sus; carena ei imensă umplea atît placa din față cît și pe cea din spate și era vizibilă și pe panourile din dreapta și din stînga. În locul unde se aflase anterior era acum un abis al spațiului în care înotau doi sori albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lui se răsuci și se uită spre cer, aproape înnebunită, peste capul lui Hedrock. Văzu o navă. O clipă crezu că e nava-păianjen văzută de departe. Dar pe urmă îi atraseră atenția culorile bălțate ale acesteia și literele imense de pe carena ei: WS ― CENTAURI ― 719 Nava nu era departe, dar zbura foarte jos. Trecu peste ei la mai puțin de un kilometru înălțime și reveni încet, ca răspuns la apelurile lor urgente prin teleecran. Efectuă zborul de întoarcere pe Pămînt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un articol despre experiența mea persană. Ultima dată când fusese tipărit numele Persiei În paginile din Annapolis Gazette and Herald se Întâmpla, cred, prin 1856, când un transatlantic, mândria Companiei Cunard’s, primul vapor cu zbaturi Înzestrat vreodată cu o carenă metalică, lovise un aisberg. Pieriseră șapte marinari din ținutul nostru. Nenorocoasa navă se numea Persia. Oamenii mării nu glumesc cu semnele destinului. Astfel Încât am socotit necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi la fel cu acelea pe care tatăl tatălui meu le-a făcut pentru ea... Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de aur. Va fi o corabie de aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace. Pe khem, pe sanctuar, voi așeza un splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prin balcon, trecînd pe lîngă ferigile gigantice și pe lîngă suculente, către capăt, unde se Întrezăreau trei scaune În jurul unei mese joase. O placă albă de windsurfing era sprijinită de perete, cu catargul și greementul alături. Paula apăsă cu palmele carena netedă, ca pe un piept de bărbat. CÎnd raza farului Îi traversă chipul, am văzut că Își mușca buza rănită, amintindu-și accidentul, necunoscut pentru mine, care o lăsase cu gura Învinețită. M-am apropiat de ea și am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de platoșa asta de competențe culturale, am pătruns În atelierul de ambarcațiuni de lîngă port, unde m-am trezit alinat de vederea motoarelor fără carcase și a colectoarelor de apă gresate. Iahturile și ambarcațiunile se odihneau pe postamentele lor, expunîndu-și carenele elegante, geometrie Înnobilată de viteză. O șalupă de vreo doisprezece metri lungime, din fibră de sticlă, domina toate celelalte ambarcațiuni din atelier, cu cele trei motoare ale sale suspendate la pupă ca niște organe genitale ale unui gigantic organism acvatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dealului, păzite de camerele lor de luat vederi.) Locuiesc aici de doi ani și Încă nu-s convins că locul ăsta există cu adevărat... Ieși din atelier și mă conduse pe pasarelă printre iahturile și șalupele cu cabină amarate. Cu carenele lor albe, ambarcațiunile aveau un aspect aproape spectral În lumina apusului - o flotă pregătită să navigheze pe aripile unui vînt-nălucă. Andersson se opri la capătul debarcaderului, unde era ancorată o micuță goeletă. La pupă, mai jos de flamura Clubului Nautico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui Frank? N-o să găsiți pe ea nimic care să vă fie de folos. Frank l-a rugat pe domnul Hennessy s-o vîndă În numele lui. Andersson privi lung la ambarcațiune, pieptănîndu-și barba cu degetele - un scandinav mohorît, exilat printre carene de plastic și antene de radar. Apoi ridică privirea și cercetă cerul de deasupra orașului; am observat atunci că se uita oriunde, numai În direcția casei Hollinger nu. Răceala sa nativă alunecă parțial sub o mîhnire indefinită pe care de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Fuengirola sau Benalmadena. Dar hoțul Încă nu-și satisfăcuse pofta de distracție. Începu un joc de-a șoarecele și pisica În larg, la aproape trei sute de metri depărtare de dig. Iahtul viră pe urmele șalupei, care săltă agil pe lîngă carena lui ascuțită, ca un torero ferindu-se de un taur uriaș. Legănîndu-se pe apa Învolburată, căpitanii iahtului cercetară Încrucișările de siaje, măturînd cu lumina lanternelor valurile care se sfărîmau unele Într-altele. Motoarele șalupei tăcuseră, de parcă hoțul s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
albă cu velele strînse și cu motorul la minimum. La cîrmă se vedea silueta subțiratică a lui Gunnar Andersson, de aceeași Înălțime cu arborele artimon, cu cămașa fluturîndu-i pe umeri ca o fîșie de velă zdrențuită. Vasul părea neîngrijit, avea carena pătată de ulei, de unde am presupus că Andersson navigase cu el pe traseele petrolierelor dinspre Tangier. Apoi am observat capătul de panglică galbenă ce flutura prins de balustradă la proră, ultimul rest din banda cu care polițiștii Înfășuraseră ambarcațiunea. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arc ce susținea șoseaua de coastă treceau primele iahturi ale dimineții, Îndreptîndu-se către larg. În portul cîndva adormit reverbera ecoul cablului de metal tensionat pe cabestan În atelierul În care Andersson și echipa lui de meșteri spanioli uscau și lăcuiau carenele ce Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o goeletă distrusă de foc - scheletul pe jumătate scufundat al lui Halcyon - era legată de un șlep de oțel. Catargul carbonizat și velele Înnegrite Împărățeau peste Întinderea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întâlnească cu viitorul său căpitan, pentru a afla exact ce fel de vas dorește acesta. Să aibă vreo treizeci de metri lungime pe zece metri lățime, răspunse Miti Matái. Rapid atunci când este nevoie, dar cu o mare capacitate de transport. Carenele să fie în formă de V, ca să nu opună rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la alegerea ta. Aceste date erau suficiente pentru că Tevé Salmón să se-apuce de treabă, căci, de vreme ce nu cunoștea scrisul, desenul sau calculele matematice, toată această tehnică impresionantă o păstra în memorie. Fiecare linie, fiecare piesă și fiecare joncțiune a carenei lua ființă în mintea Marelui Maestru Constuctor, care cunoștea încă de când se află în pântecele mamei lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o moștenire genetică, ce formă, ce mărime, ce densitate și ce greutate trebuia să aibă fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tavaeárii ordonase că toți locuitorii din Bora Bora, până la ultimul, să se pună la dispoziția Marelui Maestru Constructor, Tevé Salmón se pomeni, peste noapte, că are sub comanda lui un intreg popor dornic să se facă util. Pentru cele două carene alese opt trunchiuri de tamanú, pe care le avea de pesteun an în uscătorie, la umbră, pentru că soarele tropical să nu degradeze această materie primă prețioasă, si, după ce le ciopli pe una din laturi, așeza pe suprafața plana jar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puse să ascută pietre. Aceste pietre, cărora li se atașa mai apoi un mâner de lemn, se transformau într-un fel de toporașe, cu care adulții transformau trunchiurile groase de tou în scânduri lațe, care urmau să facă legătura între carene. Era o îndeletnicire care cerea un deosebit efort de concentrare, căci o singură lovitură prea puternică putea strică o scândură la care munciseră șapte oameni timp de patru zile. După ce se desprindea scândura de restul trunchiului, prin lovituri ușoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în atelierele din golful lui Farepíti suportau loviturile marilor valuri care se sparg de recif fără să se zdruncine măcar. Dar ceea ce se construia acuma nu era o piroga mică și compactă de pescuit, ci un imens catamaran, ale cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi lățime și trei înălțime fiecare, ceea ce, daca ne gândim la lungimea scândurilor din care erau făcute, presupunea sute de cusături și mii de găuri. Tot acest edificiu era întărit prin interior cu grinzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acea noapte să înceapă cu Dânsul Zeului Oró, care avea să apună la nord-vest o jumatate de oră mai tarziu, dar știa că până atunci va avea Coadă Fregatei deasupra provei de la tribord, în timp ce în spate, exact între cele două carene, își va face apariția Undita lui Maui. Întorcându-și capul peste umărul stâng, avea să zărească foarte clar Crucea Sudului, iar deasupra umărului drept vor sclipi Cele Șapte Văduve Nebune. Cand se va afla în acel punct al oceanului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru a-și menține tonusul muscular, de care avea să fie nevoie când vor ajunge în zonele fără vânt, iar Vetéa Pitó aruncă apă din chila de la tribord, cu chipul resemnat al celui care îndeplinește o sarcină neplăcută. În niște carene construite cu mijloace atât de rudimentare pătrundea, desigur, destulă apă, oricât de temeinic ar fi fost călăfătuite, de aceea erau construite în așa fel încât fundul lor să coboare dinspre capete spre centru, unde se află tot timpul un „aruncător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii uriași, care se ridicau până aproape de suprafață în nopțile foarte întunecoase. Alteori, dar numai când marea era liniștită, petele fosforescente alunecau la numai câțiva metri pe dedesubtul carenei, luând forme bizare, ca și cum ar fi fost vorba de un iluzionist care se împarte în două sau în mai multe bucăți, ce apoi se unesc la loc. Era de presupus că erau bancuri de pești micuți sau mase de plancton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ignorându-i. Vetéa Pitó fu cel care arată cu mâna spre niște recife care se ridicau la vreo jumătate de milă distanță, printre care, pe masura ce erau împinși spre nord, se zăreau tot mai clar resturile unui vas uriaș. Judecând după carena, acum distrusă, isi dădură seama că era vorba despre misterioasă ambarcațiune care trecuse pe lângă ei în acea noapte întunecoasa, cu ceva timp în urmă. Nu se mai putea folosi nimic din ea, decat lemnul, iar ochii oamenilor de pe Marara se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-a lungul și de-a lațul întregului Pacific, un loc mai pustiu și mai lipsit de orice resurse pentru a supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întunericul nopții pentru a se arunca, toate deodată, asupra alimentelor pe care tocmai le debarcaseră. Șobolani - primul cuvânt pe care il învățară de la necunoscuții semizei - și într-adevăr fu un cuvant groaznic, care îi făcea să se cutremure. Ieșiseră din carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii lor străluceau în întuneric, reflectând scânteierea focului, te duceau cu gândul la niște ființe demonice, care nu s-ar fi dat înapoi, daca foamea le silea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]