1,394 matches
-
călăreți se prăvăliră asupra lor, zdrobind primele rânduri. Se auziră ordine scurte și restul ienicerilor se grupară repede În două careuri de luptă greu de străpuns. Printre scuturi se iviră sulițele lungi de respingere a cavaleriei, iar din centrul fiecărui careu porniră săgeți. - Înapoi! strigă Oană. Mihajlo, Înapoi În pădure! Mihajlo Înțelese că lupta riscă să devină sângeroasă și ascultă sfatul căpitanului, poruncind retragerea. Nu avea decât trei răniți, dar doborâse, prin lansările de săgeți, prin forța atacului și prin șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
desișul codrului. Ienicerii rămaseră În aceeași formație de luptă, dar nimic nu se mai Întâmplă. Comandantul lor părea a gândi așa cum Oană spera să gândească. Anume că haiducii se simțeau covârșiți de forța turcească și Încercau să scape. Porunci desfacerea careurilor și pornirea În urmărire. - Arcașii sunt aici? Întrebă, șoptit, Oană. - Da, Îi răspunse vocea caldă a Jovankăi. Au rămas pe poziții, așa cum ai poruncit. - Să treacă de o parte și de alta a ienicerilor, la o sută de pași. Lansare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
singur, căpitane. Vestește intrarea În luptă a voievodului! - Dar, Măria Ta... - Trebuie să fiu alături de oamenii mei! Sună atacul! Oană Înțelese. Ștefan avea dreptate. Ridică brațul, cornul sună Garda Măriei Sale, În formație de luptă!, iar Cei o mie făcură un careu În jurul domnitorului. - Lacrămă, preiei postul lui Gâlcă pe aripa stângă! ordonă Oană. Pietro, pe dreapta! Douăzeci de scuturi pe ambele laturi! Atac În săgeată, la galop mare, pe centru! Acum! - Moldovaaaaa! se auzi strigătul de luptă al Apărătorilor, acoperind țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lovind de sus În jos un tătar voinic și despicându-l În două. Cornul sună din nou, transmițând semnalul Oastea Moldovei se supune ordinelor Apărătorilor! Porunca Măriei Sale! - Lacrămă! Atac prin Învăluire asupra gărzii lui Eminek! porunci Oană. Scoateți-l din careu și aduceți-mi-l sub tăișul spadei! Lărgim breșa din centru cu atacul măciucașilor de Dorohoi pe ambele flancuri! Apărătorii trecură la atacul ordonat de Oană, continuând să respingă presiunea tătară. - Călăreții spătarului Albu, voltă largă pe dreapta, atac lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe deal! Dinspre grupul Apărătorilor conduși de căpitanul Petru Ilaș, se auzi un semnal pe care Oană Îl aștepta, fără să spere că ar putea veni. Misiune Îndeplinită, avem prizonier! În scurt timp, În fața voievodului fu adus, Încadrat Într-un careu de douăzeci de Apărători cu săbiile pline de sânge, Mamak baatur. Fiul marelui han al Hoardei de Aur. Vestea prinderii lui clătină șirurile de tătari care făceau cu greu față presiunii moldovene. Eminek mai rezista Încă. Din spate, Amir văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
galop, năpustindu-se spre garda lui Eminek, care nu mai făcea față asaltului Apărătorilor. La o sută de pași În dreapta lui Eminek, Pietro văzu cum căpitanul Oană se desprinde de lângă voievod și cum protecția lui Ștefan e preluată de un careu de cincizeci de Apărători. Singur, căpitanul se lansă la galop și Își Începu drumul spre conducătorul tătar. Un drum presărat cu cadavre. Amir ajunsese suficient de aproape ca să poată striga spre Eminek: - Nu intra În luptă cu omul acela! Retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prizonier. Ultima poruncă a voievodului fusese aceea de a menține pozițiile. Dar pozițiile nu mai puteau fi menținute. Cineva trebuia să coodoneze tot acest haos. Și nu mai exista nimeni. Rând pe rând, răzeșii cădeau secerați de Înaintarea perfectă, În careuri de luptă, a ienicerilor. -Acum! strigă Oană, sărind În șa. Catapultele! Douăzeci de catapulte ascunse În pădure aruncară, simultan, valuri de foc. Erau bucăți de lemn Împănate cu vârfuri de săgeți Îmbibate În păcură, cărora li se dăduse foc. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
strângând până la tremur frâul calului, simțise neliniștea lui Ștefan, grăbit să intre În luptă, dar conștient că momentul era mult prea riscant, dar, În același timp, remarcase cu colțul ochiului atitudinea sigură, calmă, a celor cincizeci de Apărători care formau careul În jurul lor. Dacă ei nu tresăriseră când Oană rămăsese singur, Însemna că și aici se afla o strategie, dar una la limita nebuniei. Și nebunie fusese. Cosmin Oană luptase așa cum Alexandru nu-și imaginase că se poate lupta. Forma parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l imagineze În zorii zilei. Beglerbegul Soliman, unul dintre cei mai mari generali ai Imperiului Otoman, părăsea Vasluiul, sub protecția unui careu de douăzeci de mii de ieniceri. În jurul lui, totul se prăbușea. Ștefan Își aminti momentele de cumpănă care se petrecuseră doar cu un ceas mai devreme. „Cad ai noștri, măria ta... ” spusese căpitanul acela al cărui nume nu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
răspundea de transmiterea informațiilor cu viteză maximă, pentru ca Angelo să poată concepe strategia În funcție de fiecare modificare a situației din teren. In questo momento, il generale Mihaloglu pregătește o linie de ofensivă din achingii, dincolo de creasta muntelui. Ienicerii sunt grupați În careuri de câte cinci sute, pe o direcție de atac În diagonală de treizeci de grade față de amplasamentele noastre. - Amplasamantele noastre aparente... Îl corectă Angelo. - Si, commandante. -Atunci să așteptăm desfășurarea de forțe a turcilor. Prea mult timp nu au la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
al Cuceritorilor lui Amir Baian. Deocamdată, căpitanul Oană era În siguranță. Alexandru Își Întoarse privirea spre creasta stăpânită de Mihaloglu. Și observă, cu uimire, că ea fusese eliberată printr-o retragere ordonată a Apărătorilor, și că ienicerii formaseră faimoasele lor careuri de luptă, trecând la atac. - Acum! spuse Angelo, ridicând brațul drept și coborându-l În față. În aceeași clipă, cei cinci sute de luptători care păruseră a se retrage Își struniră caii și făcură câte un semnicerc pe ambele laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-l În față. În aceeași clipă, cei cinci sute de luptători care păruseră a se retrage Își struniră caii și făcură câte un semnicerc pe ambele laturi, dezlănțuind un atac rapid pe flancuri. Surprinși de iuțeala execuției ienicerii din primele careuri fură dați peste cap. Strategia „cascadei” era reluată, cu o amploare sporită. Munții se cutremurară sub bubuiturile artileriei. De dincolo de creastă țâșniră zeci de explozii. Ienicerii ținuți În rezervă de Mihaloglu se năpustiră dincoace de creastă, dar fură Întâmpinați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de netrecut a Apărătorilor. - Allah Ekber!!! se auzi deodată strigătul de luptă al ienicerilor și Întregul dispozitiv al lui Mihaloglu porni la atac. Era o desfășurare de forțe impresionantă. Cinci mii de ieniceri porniră În aceeași secundă atacul pedestru, În careuri deschise de sulițași și protejate de scuturi. Mihaloglu arunca totul În joc. Și chiar mai mult decât totul. Angelo văzu, ușor uimit, că aproximativ patru sute de ieniceri din aripa dreaptă ies din formație și Încalecă pe caii care mai putuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
reușise să schimbe poziția artileriei, mutând-o cu treizeci de pași În față. Următoarea salvă distruse mijlocul liniilor turcești, provocând un moment de debandadă. Iar În acel moment totul se răsturnă. O nouă șarjă a lui Yves lovi ienicerii din careul stâng, destrămându-le liniile, În timp ce Apărătorii din preajma lui Angelo atacară centrul. În jurul celei de-a doua căruțe, În care se afla Într-adevăr căpitanul Oană, rămăseseră trei cercuri concentrice de apărare, alcătuite din Apărătorii italieni călări, comandați de Angelo, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de patru ani, era o școală medie tehnică de patru ani... și pe urmă s-o transformat în trei ani, în profesională... Ș-am venit ș-am dat aicea. Am reușit la profesională, fără probleme..., ne-o adunat într-un careu, aicea jos, lângă clădire, c-aicea am învățat, a făcut directorul un careu cu noi, cu toți, și ne-o spus: „- Aveți o lună de zile la dispoziție să vă plimbați în toată fabrica, să vedeți despre ce este vorba
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
urmă s-o transformat în trei ani, în profesională... Ș-am venit ș-am dat aicea. Am reușit la profesională, fără probleme..., ne-o adunat într-un careu, aicea jos, lângă clădire, c-aicea am învățat, a făcut directorul un careu cu noi, cu toți, și ne-o spus: „- Aveți o lună de zile la dispoziție să vă plimbați în toată fabrica, să vedeți despre ce este vorba, după care să vă hotărâți dacă rămâneți sau nu rămâneți... Eu când am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rămân !” Am mai avut doi colegi din comună, cu care am venit și cu ei o lună de zile m-am plimbat prin fabrică, nu știu ce, ș-am spus: „- Băi, ori, ori !” După o lună de zile face iar cu noi careu și ne-o preluat pe fiecare și ne-o întrebat, și-am spus: „- Domnule, dom' director, eu rămân, ce-o fi, aia o fi !” Serinela Pintilie: Vă mai amintiți numele directorului de atunci ? Ș. B.: - Era directorul... Chipăruș îl chema
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Budacea, cu care ați stat de vorbă, un director bun. Un director..., era complet diferit de ceilalți doi... Ștef era un ardelean, care trecea pe-aicea, la cantină, se ducea la cantină cu contabilul, că șef - mi-amintesc - și-n careul ăla, unde acuma cresc buruienile se făcea sport înainte și, trecând el pe-acolo, o văzut niște hârtii. Cheamă imediat un muncitor: „- Băi, du-te și-l cheamă pe Ghergheșanu la mine !” Mă duc: „- Bă, Ghergheșane, aștepți să vin eu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o a treia sub comanda vornicului Crasnăș. Înfrângând rezistența husarilor și secuilor, care păzeau intrările în târg, a început înaintarea spre centrul târgului, pe două coloane, după cum bine a observat Bonfinius, fiecare coloană fiind organizată în formă de pătrat (de careu, în termeni moderni) pentru a face față atacului venit din orice latură. Înaintarea nu a fost un iureș orbește, ci o înaintare metodică. Cea de a treia coloană, de sub comanda lui Crasnăș, nu a participat la bătălie, din cauza trădării vornicului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
torțe aprinse și înaintând cu armata în ordine desăvârșită și bine închegată, s-a pornit întâi asupra Porții (cortului) împăratului”. În lupta de la Baia, oastea lui Ștefan cel Mare, care înainta pe două ulițe, era organizată în formă de pătrat (careu), cum scrie Bonfinius. Rolul comandantului. Comandantul unei oști feudale pornea la atac în fruntea alor săi, conducând personal unitățile din subordine. Prezența șefului, vitejia arătată de acesta, îi încuraja pe oștenii săi. Exista riscul ca șeful să cadă chiar de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rușii cu americanii... Dacă se Împacă ăștia apăi, că am cinci ani de făcut, că am 20 de ani, plec acasă”... Și-așa a și fost... Dar În ’60, Înainte de conferință, ne-a adunat, ne-a pus pe toți În careu așa, ne-a permis să stăm jos și cineva de la Ministerul de Interne, o comisie, a ținut un mic discurs și-a spus că veți fi În curând liberi... Dar ghinionul a fost că nu s-au Înțeles la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aminte. Până la urmă l-au condamnat la zece ani și o și murit În Închisoare. Era un om de treabă, era licențiat În drept sau În psihologie, și era director de pe timpul burghezilor. La Târgșor, clădirile erau În formă de careu și În mijloc era curtea... Și ziua ne lăsa să stăm În curte. Așa... Acolo, pe urmă, se punea și problema de reeducare... Primești reeducare, nu primești reeducare, că pe urmă cel care o fost cu reeducarea la Târgșor, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]