837 matches
-
mobilă de bucătărie, perdele, draperii, cuverturi, mobilă de dormitor cu pat dublu pe mijloc în camera ce fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la ideea de a urma filologia, o diplomă care nu-i va aduce, spunea el, nici un folos, nici o prestanță. Până la urmă trebui să renunțe, să-și spună, fie ce-o fi numai să facă și ea ceva. Din perioada aceea Carmina își amintea că o uimise la Ovidiu un simț al sesizărilor valorilor sociale, devenit deja reflex, poseda un fel de sonerie aparte ce-l avertiza că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit, chipul i se însenina de cele mai alese zâmbete, își potrivea cuvintele, vorbele lui trebuiau să facă impresie și deși nu se îndoia de mijloc, Carmina avea impresia că îi place să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a ploconire. Toate acele schimbări survenite la Ovidiu o uimeau pe femeie, o făceau să se neliniștească, parcă o ciupercă invadase celulele bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își zburlea frunzele iar dacă vântul era ca o boare, cânta, un clinchet la frunzelor era măreț, chiar spectaculos. Într-o zi a fost tăiat. Nu s-a întrebat nimeni cine și de ce a făcut-o. Trecând pe lângă locul gol Carmina călca pe pământ nesigură... Nici el, plopul uriaș, cu vârful în cer, nu fusese invulnerabil. Îi era greu să vină la fereastră și să nu-l caute din priviri, ca și cum suferise o metamorfoză ciudată și ar fi fost posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai persista numai o atenție involuntară legată de necesitățile biologice. Oricât de adâncit era în studiu, sesiza de îndată atunci când dinspre bucătărie venea miros de friptură, când în dormitor era lenjeria schimbată sau când venea din baie iz de lavandă. Carmina obișnuia să-și parfumeze apa atunci când se îmbăia cu câteva picături de ulei de lavandă. Atunci, în funcție de stimulent, declara că-i e foame, că-i este somn sau că are chef de dragoste. În rest știa să evite factori perturbatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndepărtată, un fel de rezervă a sufletului, neștiută de nimeni. Atunci a sunat la ușă Fana. A șovăit o clipă în prag înainte de a intra. Arăta superb așa cum era, suplă, tunsă scurt, cu părul de culoare tutunului întors la capete. Carmina a rămas și ea fără grai, nimeni din familia Trofin nu mai dăduse un semn de viață de aproape trei luni de când se sfârșise divorțul, o lăsaseră să penduleze între stările ei sufletești, singură în bătaia vântului. Așezate în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dăduse un semn de viață de aproape trei luni de când se sfârșise divorțul, o lăsaseră să penduleze între stările ei sufletești, singură în bătaia vântului. Așezate în fotoliu se priveau în tăcere, se cercetau, trecuseră niște ani peste ele și Carmina se simțea marcată de timp, dacă-și ridica părul observa fire albe la tâmple și fața căpătase un fel de asprime și expresia chipului împietrea către o oarecare tristețe. O studia pe Fana și prin ea îl vedea pe Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se avânta în situații ce prezentau un deznodământ îndoielnic și de aceea prefera să se scalde în vorbe, își cunoștea puterea, era conștientă, forța ei consta în dialog, dar încă nu-și găsise suflul, nu se simțea în apele ei. Carmina, să știi, atâta vreme cât am fost rude, eu am simțit că relația noastră pierde în profunzime, poate de vină era maman pe care o bănuiam foarte aproape de tine, mereu în spatele vorbelor tale, a gesturilor tale, eram obsedată de faptul că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de om maniac, daca așa stau lucrurile. Acum sper să reluăm firul vechii noastre amiciții, nimic nu ne mai stingherește, eu cel puțin sunt gata să reintru în joc cu tot sufletul. Din nou se temu să afle dacă dorea Carmina s-o accepte, se temea de întrebări și răspunsuri directe, o stăpânea o adevărată panică, aceea de a fi respinsă direct, precis, fără drept de apel, Carmina o mai înlăturase odată, temporar, acum o va face definitiv, ori ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în joc cu tot sufletul. Din nou se temu să afle dacă dorea Carmina s-o accepte, se temea de întrebări și răspunsuri directe, o stăpânea o adevărată panică, aceea de a fi respinsă direct, precis, fără drept de apel, Carmina o mai înlăturase odată, temporar, acum o va face definitiv, ori ea se simțea bine în preajma Carminei, era plină de forță, de vitalitate, îi era foarte ușor s-o atragă de partea sa și apoi s-o domine, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la propriu și la figurat, și m-am simțit din nou ușoară, gata să iau de la capăt lupta mea închipuită, fără de care nu concep să exist. Era degajată, acum putea să vorbească de Dimitrie în voie, știa că prietena ei Carmina n-o să mai vină s-o viziteze, deci nu mai reprezenta vreun pericol. Carmina o asculta liniștită, nu și-o putea imagina acolo sub burlan, spălată de apele cerului încărcate cu murdăria adunată pe acoperiș, pe această femeie bine făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iau de la capăt lupta mea închipuită, fără de care nu concep să exist. Era degajată, acum putea să vorbească de Dimitrie în voie, știa că prietena ei Carmina n-o să mai vină s-o viziteze, deci nu mai reprezenta vreun pericol. Carmina o asculta liniștită, nu și-o putea imagina acolo sub burlan, spălată de apele cerului încărcate cu murdăria adunată pe acoperiș, pe această femeie bine făcută, cu părul răsucit la capete, cu taiorul ei fără nici un cusur, dar știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine, îmi sacrific această plăcere de dragul jocului, îmi place să-l aud dimineața spunând că n-a dormit prea grozav, uneori cred că e necesar să i se întâmple așa. Fana zâmbea, parcă dădea o rețetă culinară bună de urmat. Carmina se temea că o face deliberat, că indirect îi reproșează lipsa de perspicacitate feminină, o învinuiește pentru motivul că nu folosise trucuri, nu se luptase în mod conștient să-și păstreze bărbatul. Vezi, Doamne, părea să spună, uite-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căsniciei, nu-ți trebuie decât un pic de înțelepciune ca să știi că a te lupta pentru un bărbat nu este umilitor, e similar cu ideea de a sta la rând să iei pâine, simplu, natural, fără nici un fel de complexe. Carmina nu se mișcase din fotoliu, aproape că nu scosese nici o vorbă dar Fana nu părea să observe, ea se temea de tăcere, de starea de meditație ce se instaurează odată cu ea. Dumnezeule, ce specie de oameni, murmură înmărmurită Carmina, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
complexe. Carmina nu se mișcase din fotoliu, aproape că nu scosese nici o vorbă dar Fana nu părea să observe, ea se temea de tăcere, de starea de meditație ce se instaurează odată cu ea. Dumnezeule, ce specie de oameni, murmură înmărmurită Carmina, să acționezi într-un anume fel doar pentru că așa ți-ai propus să faci! Cât de rece vorbește despre relațiile ei cu Dimitrie, el este cobaiul asupra căruia se face experimentul, este urmărit cu multă atenție, la sfârșitul zilei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul trece pe lângă ele inutil, că vor îmbătrâni acolo, una vorbind, cealaltă ascultând, că alături, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată. Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței de temperatură se adunau bobițe de apă, câte una cădea pe capacul tronului, picătura se împrăștia în alte zeci de picături mărunte, dispuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței de temperatură se adunau bobițe de apă, câte una cădea pe capacul tronului, picătura se împrăștia în alte zeci de picături mărunte, dispuse ca razele soarelui. Și acesta e un punct de plecare, stabilise Carmina, sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta. Pe urmă se luptase cu morile de vânt, voise să descopere mai mult decât esența vieții, așa, direct, fără nici o altă pregătire dar se lovise de profesorii Alexe și de șaradele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o șansă, dar încearcă așa, de dragul nesăbuinței și cade deodată fulgerat la pământ. Avea cel puțin certitudinea că lupta va fi scurtă, nici nu avea timp să se îngrozească, puțină orbire și era suficient: Cel puțin ÎNCERCASE. După mimica Fanei, Carmina înțelese că femeia îi spunea ceva important. Am lăsat-o pe Ela la soacră-mea. Nu m-ar fi deranjat, Ela e un copil potolit, dar are o atenție involuntară este, mereu pe fază când simte că se vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și du-te unde-ți e treaba. În timp ce mă îndreptam către poartă a continuat: nu toți facem doar ce ne place. E o femeie foarte mândră, n-o să mi-o ierte că am văzut-o acolo printre molii și praf. Carmina se uită furiș către ceas. Trecuseră două ore, două ore! Pe urmă își reaminti că nu mai are nimic de făcut și se resemnă. În definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la baie, scuză-mă. Își luă cu ea și poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că purta cu ea sume mari de bani sau aur și se temea să nu fie jefuită. Reveni în încăpere odată cu Carmina. Mirosea a săpun, folosise deodorantul de pe etajeră, se rujase din nou. Miroase bine, spuse și trase cafeaua aproape de ea. Apoi scoase din poșetă un pachet de țigări și-o brichetă. Luna viitoare, continuă, n-am să mai folosesc ovule. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a soției, e un om echilibrat, nu se mai știe tânăr și nu-i plac excesele de nici un fel, se va arăta dezlănțuită, pe jumătate disperată, violentă, gata să smulgă prin forță ceea ce nu i se dădea de bună voie? Carmina zâmbi clipind. Ce viziune, ce viziune! Interpretând altfel surâsul gazdei, Fana confirmă: Da, m-am hotărât să fac un copil, poate chiar doi până la urmă. Nici Dimitrie nu are nimic împotrivă. Iar eu vreau să fiu mamă, abia aștept. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă. Nici Dimitrie nu are nimic împotrivă. Iar eu vreau să fiu mamă, abia aștept. În timp ce căuta cu ochii o scrumieră, privire-i căzu pe albumul filatelic dăruit de Trofin. Știa că tatăl ei insistase ca albumul să rămână la Carmina, nu voise să dea explicații prea multe, el nu era omul care se complăcea în justificări, așa voia să procedeze, așa făcea, nu-l atingeau privirile ironice ale Sidoniei, devenise imun. Un moment Fana se gândi dacă albumul conținea piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albumul conținea piese valoroase, probabil că da, altfel n-ar fi stârnit comentariile sarcastice ale Sidoniei. Nu îndrăzni să întindă mâna către coperțile din mătase roz, presărate cu motive florale bogat nuanțate, probabil că albumul ședea mai bine aici la Carmina, îl aproba pe Trofin fără să-l înțeleagă, acum, de când nu mai ședea la părinți, nutrea față de tatăl ei o simpatie ciudată, poate tocmai fiindcă îl știa atât de lipsit de afecțiune, ignorat de toți cei apropiați, complăcându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ultimul drum al bătrânei și dintr-odată am dorit să am și eu o asemenea duioșie, egală cu a bărbatului, să pot ajuta pe cineva din tot sufletul, să fiu posesoarea unui asemenea sentiment sublim. Imposibil, își spuse în gând Carmina, doar dacă îți planifici dinainte, găsești persoana, stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]