579 matches
-
des folosite până astăzi. Originea minusculei carolingiene pare să fie la Corbie, deoarece aici s-a descoperit primul manuscris redactat cu aceste litere. Este vorba de Biblia de la Amiens comandată de Maurdramne, abate de Corbie între 772 și 780. Renașterea carolingiană a asigurat difuzarea și succesul operelor literare și filosofice din antichitatea timpurie, deoarece la palatul imperial de la Aix-la-Capelle, și nu numai, au existat centre de copiere a manuscriselor din această perioadă. Erau copiate îndeosebi Sfânta Scriptură, evanghelierele și sacramentarele folosite
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
această perioadă s-a scris pe pergament întrucât, la mijlocul secolului al VIII-lea, papirusul, material fragil adus din Egipt și devenit din ce în ce mai scump și mai rar, a fost abandonat. Numărul atelierelor de copiat și multiplicarea manuscriselor au dat bibliotecilor epocii carolingiene o bogăție nemaicunoscută până atunci. Se pare că mănăstirea Fulda avea biblioteca cea mai bogată: aproximativ o mie de volume. Renașterea carolingiană s-a manifestat și în planul artelor vizuale prin reînnoirea formelor antice cărora le-a atribuit sensuri ideologice
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
scump și mai rar, a fost abandonat. Numărul atelierelor de copiat și multiplicarea manuscriselor au dat bibliotecilor epocii carolingiene o bogăție nemaicunoscută până atunci. Se pare că mănăstirea Fulda avea biblioteca cea mai bogată: aproximativ o mie de volume. Renașterea carolingiană s-a manifestat și în planul artelor vizuale prin reînnoirea formelor antice cărora le-a atribuit sensuri ideologice precise. Spre exemplu, modelele păgâne, ce au pătruns în arta creștină, au fost adaptate nevoilor noii ideologii. Acest lucru poate fi sesizat
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Occidentului medieval, ridicată de Carol cel Mare. Pragmatic, acest monument de plan central prelua, odată cu unele spolii italice, planul ctitoriei justiniene de la San Vitale din Ravena, indicând limpede legătura peste veacuri între două lăcașuri imperiale, între cel mai însemnat monument carolingian și unul dintre cele mai vestite sanctuare din vremea romano-bizantină. Același plan central-amintind de un venerabil lăcaș de cult al primelor timpuri creștine de la Ierusalim - sau planul bazilical căruia vechea biserică a Sfântului Petru din Roma îi conferise un particular
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
a pus capăt visului împăratului din Răsărit de a mai recuceri teritoriile din Apusul Imperiului, ocupate de barbari în secolul al V-lea. Actul încoronării explică atât prin imaginea papei, cât și cea a lui Carol cel Mare, de ce renașterea carolingiană reprezintă o contopire de forțe, o unire de mai mulți factori care au determinat o nouă sinteză și prin aceasta originală. Practic, ceea ce s-a urmărit după anul 800 a fost nu o restaurare pur și simplu, ci o "translatio
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
formelor bătrânului Imperiu pentru a se modela într-o lume tânără. Efortul de a trăi după norme clasice, când relațiile feudale se afirmaseră cu tot ceea ce ele reclamau ca mod de viață, a avut drept rezultat eliberarea forțelor inventive. Renașterea carolingiană a reprezentat un izvor de inspirație pentru mișcarea intelectuală de mai târziu, deoarece a lăsat ca moștenire: transcrieri străvechi ale poemelor barbare în care erau cântate istoria și războaiele regilor de altă dată; ideile unui cler instruit, care a fost
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
liturghie unificată potrivit ritului roman; cărți liturgice și o Biblie a cărui text latin a fost revizuit; o scriere nouă care s-a dovedit a fi foarte utilă, etc.. De asemenea prin păstrarea formelor tradiționale adaptate la cerințele epocii, renașterea carolingiană a însemnat un mare pas înainte, o descătușare necesară în drumul spre viitor al istoriei. Contrar aparențelor, istoria ca reconstrucție nu este dinspre trecut către noi, ci dinspre prezent către trecut, deoarece trecutul este acela care se integrează în prezent
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
sau evenimentul, deoarece faptul este elementar și ireductibil, el are determinațiile spațiului de cultură și ale timpului său. Spațiul cultural și timpul pe care l-am parcurs se pare că scot în evidență un eveniment foarte important din istorie, renașterea carolingiană, o perioadă în care cultura s-a adresat atât omenirii, cât și conștiinței. Sensul și rolul acestei renașteri a fost acela de a constitui, desemna și identifica omenirea, de a o caracteriza în chip decisiv. Aceasta se referă la caracteristicile
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
populații celtice și germanice. O migrație treptată a francilor germanici în secolul al V-lea a adus zona sub dominația regilor merovingieni. Schimbarea treptată a echilibrului puterilor în secolul al VIII-lea a dus la evoluția regatului franc în Imperiul Carolingian. Tratatul de la Verdun din 843 a împărțit regiunea în Francia de Mijloc și cea de Vest și astfel într-o mulțime de fiefuri mai mult sau mai puțin independente care, în Evul Mediu, au fost vasale fie regelui Franței, fie
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
a zonei estice de graniță a Alemaniei. Întreaga regiune a devenit parte a Imperiului Franc în secolul al VI-lea după victoria lui Clovis I asupra alemanilor la Tolbiac în 504. Liechtenstein a rămas sub hegemonie francă (dinastiile merovingiană și carolingiană) până când imperiul a fost divizat prin tratatul de la Verdun în 843 e.n. după moartea lui Carol cel Mare. Teritoriul Liechtensteinului de astăzi a aparținut Franciei de Est până când a fost reunificat cu Francia Mijlocie sub Sfântul Imperiu Roman pe la 1000
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
este cel al omului providențial, alesul lui Dumnezeu, care este cuplat cu toposul refuzului alesului de a accepta onoarea. Un alt topos din scrierile lui Sevastos Kymenitul este cel al domnului ca icoană a lui Dumnezeu, enunțat anterior, în epoca carolingiană, sub forma principiului "rex imago Dei". Altul este "cezaropapismul", domnul Țării Românești fiind încadrat de panegirist în seria de figuri vechi-testamentare a lui Moise, Aaron, Solomon, alese de Dumnezeu atât drept conducători spirituali, cât și politici. Conform istoricei Violeta Barbu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Până în secolul al XIV-lea regiunea intră în posesia ducilor de Burgundia cu excepția Principatului episcopal Liège care are o existență mai mult sau mai puțin independentă. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Judith, fiica lui Carol cel Pleșuv a primit regiunea care avea să devină Comitatul Flandra în 862. Acesta a fost divizat în secolul al XI-lea când o parte din vestul acestuia a devenit o posesie a Regatului Franței. În
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
ostrogoților și a avarilor înainte de sosirea slavilor în jurul anului 630. A fost folosit ca centru al Regatului Gepizilor, la începutul anilor 500, înainte de a fi cucerit de avari. Cand avarii au fost în cele din urmă alungați de forțele Imperiului Carolingian în sec. al IX-lea, a revenit sub stăpânirea bizantinilor, în timp ce Zemun a devenit parte din regatul Carolingian și a fost redenumit în Malevilla. În același timp (în jurul anului 878), prima înregistrare a numelui slav, "Beligrad" a apărut în timpul stăpânirii
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
la începutul anilor 500, înainte de a fi cucerit de avari. Cand avarii au fost în cele din urmă alungați de forțele Imperiului Carolingian în sec. al IX-lea, a revenit sub stăpânirea bizantinilor, în timp ce Zemun a devenit parte din regatul Carolingian și a fost redenumit în Malevilla. În același timp (în jurul anului 878), prima înregistrare a numelui slav, "Beligrad" a apărut în timpul stăpânirii Primului Imperiu Bulgar. Timp de aproximativ patru secole, orașul a fost un câmp de bătălie între Imperiul Bizantin
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
bolta susținută de pilaștri a înlocuit bolțile în cruce timpurii, ai căror pereți masivi exercitau o presiune laterală puternica asupra construcțiilor. Expresie artistică a societății feudale, stilul romanic s-a dezvoltat în secolele X - XIII, pornind de la trăsăturile specifice artei carolingiene, ale artei antice romane și de la unele influențe bizantine. În această perioadă de instabilitate, un accent deosebit cade pe edificarea cetăților, simbol al puterii nobililor, dar și necesitate (apărarea împotriva invaziilor). O data cu creșterea rolului monahismului, se construiesc multe mănăstiri, exemple
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și evoluează statul slav "Carintania", ținut care în secolele următoare, al XII-lea și al XIII-lea, intră în stăpânirea regelui ceh Ottokar al II-lea Přemyšl. În prioada următoare, teritoriul Austriei actuale intră sub dominația francilor, apoi a Imperiului Carolingian al lui Carol cel Mare (Charlemagne) care, in 788, încurajează creștinismul. În 791 - 796, Charlemagne cucerește pe avari și, în scopul întăririi poziției deținute în zonă, fondează "Marca de Est", nucleul viitorului Imperiu Austriac și astfel trasează o graniță în
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
În 534, Francii l-au învins pe Godomar, ultimul rege burgund, și au inclus acest teritoriu în imperiul lor aflat în expansiune. Burgundia a avut o existență mai mult sau mai puțin autonomă în cadrul regatelor francilor, dar în perioada Imperiului Carolingian, termenul a ajuns să desemneze doar o regiune geografică. Existența modernă a Burgundiei își are rădăcinile în dezagregarea Imperiului francilor odată cu semnarea Tratatului de la Verdun din 843. Teritoriul Burgundiei este împărțit între Francia Occidentală și Francia de Mijloc, aproxmiativ de-
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
(, , , ) a fost un ducat medieval din cadrul Imperiului carolingian și ulterior al Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lothaingia Inferioară aparține
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
(, , , ) a fost un ducat medieval din cadrul Imperiului carolingian și ulterior al Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lothaingia Inferioară aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
(, , , ) a fost un ducat medieval din cadrul Imperiului carolingian și ulterior al Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lothaingia Inferioară aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este divizat între fii săi. Fiul său Lothar II
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
(, ), cunoscut până în 1047 ca Ducatul Lotharingiei Superioare (, ), a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lorena aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
(, ), cunoscut până în 1047 ca Ducatul Lotharingiei Superioare (, ), a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lorena aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este divizat între fii săi. Lorena aparține regatului fiului său
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
Numele de Regat de Burgundia (în ) a fost purtat de o serie de regate ale francilor formate la destrămarea Imperiului Carolingian pe teritoriul ocupat de Regatul Burgunzilor, cucerit de către regele merovingin Clovis I în 534. Burgunzii erau unul dintre popoarele germanice care au umplut vidul de putere lăsat de prăbușirea Imperiului Roman de Apus. În 411, au traversat Rinul și au
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
În 534, Francii l-au învins pe Godomar, ultimul rege burgund, și au inclus acest teritoriu în imperiul lor aflat în expansiune. Burgundia a avut o existență mai mult sau mai puțin autonomă în cadrul regatelor francilor, dar în perioada Imperiului Carolingian, termenul a ajuns să desemneze doar o regiune geografică. Existența modernă a Burgundiei își are rădăcinile în dezagregarea Imperiului francilor odată cu semnarea Tratatului de la Verdun din 843. Teritoriul Burgundiei este împărțit între Francia Occidentală și Francia de Mijloc, aproxmiativ de-
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]