563 matches
-
Rusu și V. Crăciun. Peștera Ghețarul de la Scărișoara face parte din sistemul carstic Ghețar - Ocoale - Dobrești. Este formată în calcare de vârstă Jurasic superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic Ghețari - Ocoale. Cândva Valea Ocoale curgea la suprafață. Odată cu dizolvarea în freatic a peșterii Scărișoara apele coboară în subteran. Ieșirea apei la lumină se făcea prin Pojarul Poliței. Continuând dizolvarea, apa coboră în Avenul din Șesuri cu ieșire la suprafață
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
ales în Galeria Coman - o prelungire îngustată a Rezervației Mari - care coboară în pantă accentuată până la adâncimea maximă a peșterii de 105 m, apropiindu-se în același timp la numai câțiva metri de cea de a doua perlă a sistemului carstic Scărișoara - peștera Pojarul Poliței. De fapt, între cele două cavități a existat cândva, înainte de începutul formării blocului de gheață, o comunicare naturală. Ghețarul de la Scărișoara este important pentru știință în primul rând în complexul de fenomene care se datoresc prezenței
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
în vechi depresiuni endoreice (Meseta Centrală și Câmpia Andaluziei). Aceste depresiuni au dispărut pe măsură ce râurile au reușit să treacă de sistemul montan ce le imprejura. Lacurile existente în Spania se pot împărți în trei mari categorii: Cele mai importante lacuri carstice sunt: Laguna de Ruidera și Ciudad Real. Lacurile de origine eoliană se găsesc în zona de coastă a Geronei și au o suprafață redusă. Lacurile și lagunele maritime se întâlnesc în zona de vărsare a râurilor Guadalquivir și Ebros, precum și
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
este cea mai mare peșteră din România, cu o lungime totală de 47 km. Se află în Munții Pădurea Craiului, în vecinătatea localității Șuncuiuș. se află în partea nordică a Munților Pădurea Craiului, în defileul carstic cu același nume. Din punct de vedere hidrografic, peștera aparține bazinului Crișului Repede. Situându-se la o distanță de de 50 km de Oradea și 100 km de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, 11
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
Izvorul Albastru al Izei”, 100 hectare, este situată în partea estică a Munților Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Măgura. A fost declarată rezervație în anul 1977. Denumirea acestei arii geologice și peisagistice protejate vine de la nuanța verzui-albăstruie a izvorului carstic, unul din afluenții de obârșie al râului Iza. Peștera s-a format la zona de contact dintre șisturile cristaline ale Munților Rodnei și zona calcaroasă, având o lungime de 2.500 m, iar, după recartarea facută de Clubul de speologie
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
primăvara, datorită circulației atmosferice mai întense. În lunile de vară, variațiile de temperatură au valori scăzute. Munții Șureanu reprezintă un uriaș castel de ape subterane și de suprafață. În calcare apele subterane se găsesc în rețele de fisuri și goluri carstice. În adânc rezultă cursuri de apă cu lungimi de sute și mii de metri. Izvoarele de tip resurgență (Șipot, Șura Mare, Ciclovina sau exurgență (Izvorul de sub Piatră,Cuculeu) apar în mod obișnuit la marginea zonei calcaroase. Temperatura izvoarelor, chiar în timpul
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
15' latitudine nordică, acești munți se întind pe o suprafață de cca 1.000 km2 În cadrul Munților Perșani se individualizează 4 compartimente: Au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliș și aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice (Cheile Vârghișului, peștera Merești, ș.a). În extremitatea de N a munților Perșani, Oltul și-a sculptat, în bazalt, frumosul și sălbaticul defileu de la Racoș. Munții Perșani au un mozaic litologic puțin obișnuit, care reflectă o evoluție frămîntată. Alături de șisturile
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
roci cristaline, ce dispar însă sub cuvertura de conglomerate, la care se adaugă bazalte și tufuri spre nord, gresii și marne la sud. Calcarele răspîndite în zona estică și, fragmentar, În cea vestică a acestor munți, au generat un relief carstic cu versante abrupte, chei, defilee, hornuri, lapiezuri, ca, spre exemplu, în porțiunea centrală a Defileului Oltului, pe văile Vîrghișului, Săratei, Lupșei, precum și cea mai înaltă cotă a regiunii, Măgura Codlei. În funcție de vîrstă și de gradul de cimentare, conglomeratele, mai extinse
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
Grohotișurile de sub vîrful Omu formează adevărate „mări de pietre"; ele mai apar și sub vîrfurile Fărăoane și Oușoru creînd unele dificultăți în parcurgerea lor. În al doilea rînd, amintim mușuroaiele înierbate și microdepresiunile nivale etc. Calcarele cristaline explică apariția reliefului carstic, e drept, puțin dezvoltat, reprezentat prin dolinele din Muntele Rotunda și de pe versantul drept al văii Runcu. Caracterele morfologice de ansamblu, cît și unele aspecte de detaliu impun subdivizarea Munților Suhard în trei unități bine individualizate: Omu, Fărăoane și Oușoru
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
instalează condițiile de eroziune continentală și abraziune, asociate unor mișcări epirocenetice active. Acestea vor declanșa procesul formării suprafețelor de nivelare, situate între 200 și 400 m. Etapă Cuaternara se remarcă prin: înălțări diferențiate pe compartimente, adâncirea văilor, apariția de forme carstice acumulări puternice în albii, dezvoltarea unor depresiuni. Un proces important, apărut odată cu accentuarea aridizării climei și care continuă și azi, e cel de pedimentație. Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
am aminti microrelieful periglaciar, bine reprezentat aici. Atracția turistică pe care o exercită acest masiv constă, poate, tocmai din neașteptata lor complexitate și diversitate peisagistică, fără îndoială, un rol important în definirea trăsăturilor cadrului natural al Trăscăului îl are relieful carstic, bine reprezentat, ce cuprinde întreaga gamă de forme specifice, ce se impun, mai totdeauna, cu multă personalitate în peisaj. în plus, integrarea acestui tip de relief în cadrul morfologiei dezvoltate pe celelalte roci — sedimentare, magmatice și metamorfice — se face într-o
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]
-
este unul dintre cele mai mari complexe carstice din România, aflat în Munții Apuseni, zona Padiș. Numit și Everestul speologiei române, complexul carstic de la a fost menționat pentru prima data in 1886 de către Nagy Sandor. În 1929 R. Jeannel și Emil Racoviță cercetează zona intrării. Primii 300 m
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
este unul dintre cele mai mari complexe carstice din România, aflat în Munții Apuseni, zona Padiș. Numit și Everestul speologiei române, complexul carstic de la a fost menționat pentru prima data in 1886 de către Nagy Sandor. În 1929 R. Jeannel și Emil Racoviță cercetează zona intrării. Primii 300 m ai galeriei active au fost explorați de echipă Institutului de speologie din Cluj în 1949
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
de la A.S. Armata-Brașov, reușește escaladarea peretelui final de peste 100 m înălțime, fără ca să găsească o continuare. Speologii din Stei sunt cei care au eliminat multe semne de întrebare de pa hartă Cetăților. Explorările continuă. Cetățile Ponorului sunt situate pe platoul carstic Padiș (Munții Bihorului) la capătul aval al Văii Cetăților, la 950 m altitudine. Se poate ajunge de la Padiș pe marcajul punct albastru (2 ore de mers) și șoseaua forestiera care se desface din șoseaua Pietroasa — Padiș. Peșteră se află la
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
Padiș este un bazin închis, unde apa de suprafață aproape lipsește, fiind drenata în întregime pe sub pământ în valea Galbenei și în valea Boghii. Prin colorări au fost identificate 8 bazine care comunică doar subteran. Zona este bogată în formațiuni carstice, peșteri că Lumea Pierdută, Ghețarul de la Bârsa, Cetățile Radesei, Peșteră Căput. Sunt cîteva chei: Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald, Groapă Ruginoasa, doline uvale, izbucuri și ponoare etc. Peșteră Cetățile Ponorului are o galerie principala de 2 km lungime, activă, de
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
de relief create de disoluția calcarului de către apa încărcată cu dioxid de carbon. Din această cauză se poate spune că formele de relief prezente aici reprezintă carstul clasic. Această regiune este faimoasă deoarece de aici derivă termenul de carst, relief carstic. Geografic, acest podiș se găsește cuprins între valea râului Vipava, Dealurile Vipavska, partea cea mai vestică a Dealurilor Brkini și Golful Trieste. Platoul se înalță destul de abrupt deasupra regiunilor înconjurătoare. Altitudinea medie este de 334 m. Vegetația naturală în trecut
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
destul de abrupt deasupra regiunilor înconjurătoare. Altitudinea medie este de 334 m. Vegetația naturală în trecut era reprezentată prin păduri de stejar, însă azi pinul este preponderent. Pădurile ocupă o treime din suprafața Podișului Karst. este renumit pentru formele de relief carstice dezvoltate aici, atât de suprafață, cât și de adâncime. Peșteri mai renumite sunt: Vilenica (prima peșteră din lume intrată în circuitul turistic), Lipica, Divača, Kačna, Postojna și Škocjan (situri UNESCO), situate în Sovenia și Grotta Gigante în Italia. Aria este
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
polii. Cea mai mare parte a acestui podiș este situată în Slovenia, ocupând aici o suprafață de 429 km², cu o populație de aproximativ 19.000 locuitori, distribuiți în 100 de așezări. Orașul Sežana este centrul Karstului sloven. Pe lângă obiectivele carstice, regiunea conține și o serie de obiective turistice culturale: satul Štanjel, o așezare pitorească fortificată situată pe o înălțime din partea de nord a podișului, precum și Lipica, cu vestita herghelie, locul de naștere a rasei de cai Lipizzan.
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
iar altitudinile cele mai mari sunt în Munții Semenic (Vârful Piatra Goznei) și Munții Almăjului (Vârful Svinecea Mare). sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci vulcanice. Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: peșteri (Peștera Comarnic), chei (Cheile Minișului, Cheile Nerei, Cheile Carașului), cursuri subterane, izvoare carstice, văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
Svinecea Mare). sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci vulcanice. Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: peșteri (Peștera Comarnic), chei (Cheile Minișului, Cheile Nerei, Cheile Carașului), cursuri subterane, izvoare carstice, văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decât în Carpații Meridionali. În partea de vest și nord, Munții Banatului sunt
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
prelucrare a cuprului, dar cu o industrie mai modestă în prezent (textilă, lemn); Anina este un centru minier; Otelu-Rosu (Ferdinandsberg) a fost un important centru industrial-metalurgic ,cu aprox.13000 locuitori. Turismul dispune de obiective notabile (Defileul Dunării cu Cazanele, zona carstică Anina, Cheile Nerei, Cheile Carasului, amenajările turistice de pe muntele Semenic etc.).
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
de o serie de pâraie care se unesc în extermitatea de nord a drepresiunii. Depresiunea Damiș adăpostește cea mai mare parte din vatra satului cu același nume. "Depresiunea Damiș este o depresiune de contact, formată sub acțiunea proceselor de captare carstică și de colmatare, specifică condițiilor climatice din pleistocen. Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar, care se drena spre Valea Mișidului, trecea peste șaua dintre dealurile Oașului și Glimeuțul, traversa Depresiunea Ponoraș și se vărsa în aceasta înainte de cotul pe care
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
aparțin districtele: Landkreis Eichstätt, Landkreis Neuburg-Schrobenhausen, Landkreis Kelheim, Landkreis Regensburg, Landkreis Neumarkt în Oberpfalz, Landkreis Roth,Landkreis Weißenburg-Gunzenhausen și Landkreis Donau-Ries. Munții se întind pe o suprafață de 296 240 ha. Atracții turistice din masiv sunt regiunile stâncoase, dolinele, izvoarele carstice și căderile de apă, văile terasate adânci și secate. Înălțimile maxime sunt în zona centrală a regiunii cu muntele Hesselberg (689 m), Poppberg ( 652 m) de lângă comună Birgland sau muntele Ossinger ( 650 m) situat lângă Königstein.
Jura Franconiană () [Corola-website/Science/313175_a_314504]
-
pieziș spre Râmnicu Vâlcea. În partea de nord, la est de Olt și contactul cu Masivul Cozia - alcătuit din gnais ocular, rocă foarte rezistentă, dar cu anumite însușiri specifice la eroziune, prezintă povârnișuri abrubte cu microrelief extrem de variat asemănător celui carstic - se întâlnește cea mai mare depresiune, Jiblea, fiind o depresiune de contact rezultată de pe urma unei eroziuni diferențiale, iar la vest de Olt, succesiunea benzilor de relief se repetă într-o formă mai complicată. La marginea munților înalți, ai cristalinului și
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
grefat puternic scoțând la iveală multe particularități morfologice. Culoarul este împărțit în trei sectoare: cel nordic situat între Bran și culmile din centru, sectorul central numit și sectorul gâlmelor calcaroase și sectorul sudic situat la sud de sectorul gâlmelor. Relieful carstic este bine definit prin prezența peșterilor, avenelor, cheilor, lapiezurilor, abrupturilor calcaroase și circulația carstică. În cadrul sectorului sudic al culoarului se întâlnesc trei depresiuni: Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței și Rucăr. Depresiunea Dâmbovicioara este situată la confluența dintre Valea Izvorului și Dâmbovicioara, între
Culoarul Rucăr-Bran () [Corola-website/Science/313580_a_314909]