454 matches
-
a doua măsură a timpului cincisprezece. „Vision of Love”, cântecul de debut al lui Mariah Carey, a fost numit de revista "The Village Voice" piesa ce a pornit moda melismei, iar "The New Yorker" a descris-o ca fiind „Magna Carta a melismei”, Sasha Frere-Jones de la această publicație declarând: „[discul single] începe cu câteva măsuri de melismă draguță, [interpretată] fără cuvinte, ca și cum Carey s-ar fi încălzit și se termină cu două pasaje puternice de melismă, unul dintre el fiind o
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
(în ) este carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne. Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane: „"drepturile oamenilor"” (francezi
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
pe drumul ce duce la Vânătările Ponorului- Huda lui Papară sau invers, din Sălciua pe drumul ce duce la Brădești. Peștera a fost locuită din preistorie. Au fost descoperite urme de cultură din epoca bronzului târziu. A fost explorată și cartată de Viorel Roru Ludușan în 1982 după informațile luate de la localnici. Este o peșteră fosilă care nu are un curs de apă organizat cu o intrare în formă de inimă, largă de 6 m . Intrarea sparge peretele Vânătării, la 2
Peștera Dâlbina () [Corola-website/Science/318776_a_320105]
-
poate face din Valea Arieșului pe ruta Albac-Horea-Mătișești-Valea Albacului (20 km), sau dinspre Ghețarul Scărișoara, 12 km drum pe jos, pe traseul Ghețar-Ocoale-Sfoartea-Pasul Ursoaia-Valea Albacului. 1963 - Pădurarul Pașca Ispas descoperă peștera, iar speologii I.Viehmann și Gh.Racoviță explorează și cartează primi 212 m de galerii, relevând faptul că în fundul peșterii sub un planșeu stalacmitic se aude zgomotul unui râu subteran. După aproape 20 de ani, în 1981, discipolii celor doi, membrii clubului de speologie E.Racoviță Cluj Napoca,Marius Craciun,Mircea
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
reiau explorările și descoperă sub planșeul respectiv o fantă îngustă prin care iese un puternic curent de aer. După câteva luni încep dezobstrucțiile și descoperă Sala Pădurii și Sala Bivuacului până la Marea Prăpastie. În toamna aceluiaș an se explorează și cartează Galeria Mamuților și Sala Mamuților, Galeria Buclei, Galeria Clusteritelor și Sala Impresioniștilor. 1982 - S-a descoperit Labirintul, Activul, Sala cu Lac, Galeria T și o serie de alte laterale, puțuri și hornuri. 1983-1998 - Se efectuează acțiuni de explorare fără descoperiri
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
puț adânc de 30 m, în trepte care se termină în Lacul Styx, explorat superficial. În partea superioară trecerea e blocată de o pădure de coloane. Aici s-au oprit explorările Clubului Polaris desfășurate între 1987-1989. Toate descoperirle au fost cartate. După 1990 ia ființă în Gârda de Sus Clubul Sfinx care recartează (???) peștera, instalează o poartă (???) și sparg coloanele din capătul Sălii Catastrofei fără descoperiri notabile. Peștera este unul din marile goluri subterane ale țării, depașește 5 km lungime, are
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
se înfunda și el cu prăbușiri. Nu are formațiuni carstice spectaculoase, dar peștera are un important potențial de dezvoltare. Platoul Ciumerna adăpostește cu siguranță câțiva zeci de km de galerii care-și asteaptă exploratorii. Peștera a fost găsita, explorată și cartată de Viorel Ludușan în 1968. Câțiva ani mai târziu, Clubul Polaris Blaj organizează o tabără de decolmatări la Peștera Calului fără rezultate notabile. În peșteră nu au fost făcute săpături arheologice sistematice, dar locul poate oferi surprize. Am identificat exemplare
Peștera Calului (Munții Trascău) () [Corola-website/Science/316059_a_317388]
-
văii. Intrarea în peșteră este cunoscută de localnici de sute de ani, dar nu a fost menționată în lucrări știintifice până în 1955, când o echipă condusă de profesorul Marcian Bleahu a pătruns în galeriile profunde ale peșterii. Ulterior a fost cartată de Bleahu și Iosif Viehmann. În 1957 a fost declarată monument al naturii și închisă cu poartă. Mulți specialiști susțin că este chiar mai spectaculoasă decât mult mai celebra peșteră "Ghețarul de la Scărișoara". Intrarea este un portal de 15 metri
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
termenului de nonucidere ca parte a eticilor Budhiste, cum este exprimat în prima învățătură din Pancasila Pancasila , și în termeni similari pe tot cuprinsul tradițiilor spirituale din lume. În mod semnificativ, nonuciderea a fost de asemenea folosită de curând în „Carta pentru o Lume fără Violență” , aprobată de cel de al 8-lea Summit Mondial al Laureaților Premiului Nobel pentru Pace. Analizand cauzele, nonucidere cuprinde conceptele de pace (lipsa de război și a condițiilor care să conducă la război), nonviolență (psihologică
Nonucidere () [Corola-website/Science/316208_a_317537]
-
Avenul din Șesuri, Viorel Roru Ludusan descoperă Galeria Șerban lungă de 230 m. În Peștera Jgheabul lui Zalion, cea mai dificilă peșteră din România, într-o expediție la care au participat mai multe cluburi, Viorel Roru Ludușan descoperă, explorează și cartează singur 250 m de noi galerii. Coechipierii, din cauza epuizării, abandonaseră explorarea. În 1986 Polaris ia inițiativa amenajării turistice a peșterii Huda lui Papara. Acțiunea începe în 1 august. Sunt prezenți Roru,Ioan, Mircea și Dana Ludușan, Eugen și Dodo Cindrea
Polaris Blaj () [Corola-website/Science/316220_a_317549]
-
din cele mai vechi timpuri, Avenul din Piatră Ceții a stârnit curiozitate și a născut legende. A fost explorat pentru prima dată în 1982 de o echipă a Alpin Speo Club Polaris Blaj condusă de Teodor Ludușan. El explorează și cartează avenul până la -48 m pe o lungime de 68 m. Anii următori, o echipă de la Speotelex Cluj Napoca descoperă pe o strâmtoare dintre bolovanii de pe podea, continuarea Avenului din Piatră Ceții. Pe o galerie verticală și îngustă reușesc să atingă cota
Avenul din Piatra Cetii () [Corola-website/Science/320263_a_321592]
-
lui I. Viehmann, în lucrarea Peșteri din România. În anul 1975, T. Rusu stabilește originea apelor din peșteră și, împreună cu I. Viehmann și Maria Alb, întreprind o ridicare topografică a zonei carstice dintre Ponorul Văii Macră — Valea Luncilor și se cartează Peștera lui Cotuna, care face parte din același sistem carstic. În anul 1977, membrii Clubului Speologic „Z" din Oradea au forțat înaintarea .și, trecînd de a doua strîmtoare, au descoperit și cartat noi galerii subterane ridicînd lungimea peșterii la 1
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
dintre Ponorul Văii Macră — Valea Luncilor și se cartează Peștera lui Cotuna, care face parte din același sistem carstic. În anul 1977, membrii Clubului Speologic „Z" din Oradea au forțat înaintarea .și, trecînd de a doua strîmtoare, au descoperit și cartat noi galerii subterane ridicînd lungimea peșterii la 1.170 m. În 1980, D. Borodan, de la C.S. „Z" Oradea, a descoperit, pe o prispă aflată în peretele stîng la 70 m de la intrare și la o înălțime de 9 m, patru
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
spre sud, în mod evident, fisura paralelă cu abruptul, lungă de zeci de metri. Peștera de pe Piciorul Babelor este o peșteră din Munții Bucegi descoperită pe 20 iunie 1982 de Ștefan Vârlan. O săptămână mai târziu ea era explorată și cartată de Ică Giurgiu, Ștefan Vârlan, Manus Vișan: 91 m dezvoltare, 14,9 m denivelare, extensie plan 37,2 m. Intrarea se află la 2030 m altitudine. Galeria ce se profilează nu pare și nu este într-adevăr prea îmbietoare ca
Peștera de pe Piciorul Babelor () [Corola-website/Science/317282_a_318611]
-
templu din Babilon. Astăzi el este păstrat la Muzeul Britanic din Londra. La începutul anilor '70 Șahul Iranului l-a adoptat ca simbol al domniei sale și al aniversării a 2500 de ani de monarhie, afirmând că acesta a fost "prima carta a drepturilor omului din istorie". Cilindrul a atras atenția în contextul repatrierii evreilor înapoi în Ierusalim, în urma captivității babiloniene.; este văzut ca o confirmare a relatărilor biblice din Cartea lui Ezra (vezi: "Ezra" 1.1-6, 6.1-5; "Isaia" 44.23-45
Cilindrul lui Cir () [Corola-website/Science/317292_a_318621]
-
Iosif Salandari, vizitator apostolic în Moldova (1864-1873), a efectuat o altă serie de lucrări ce au vizat realizarea altarelor de marmură, aducerea icoanelor din seria Via Crucis și pictarea pereților și a bolților în 1869 de către renumitul pictor italian Giuseppe Carta (călugăr franciscan din Palermo). Odată cu înființarea Episcopiei de Iași la 27 iunie 1884, Biserica Adormirea Maicii Domnului a căpătat statutul de catedrală episcopală. Lucrări de restaurare și de înfrumusețare a bisericii s-au efectuat și în secolul al XX-lea
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
este construită în stil baroc, având trei altare din marmură. Altarul central a fost confecționat la Roma, iar cele laterale la Padova, cu marmură adusă de la Veneția. Pictura murală interioară a fost realizată în anul 1869 de călugărul franciscan Giuseppe Carta din Palermo. Catedrala veche dispune de o orgă clasică Rieger cu 21 de registre, adusă din Austria în anul 1904. Ea mai are și alte ornamente bisericești: amvon, candelabre, candele, sfeșnice, icoane și statui. În anul 1813 a fost amplasat
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
în 1950-1953 de Traian Dobre, pe atunci tânăr ghid al Scărișoarei. În 1955 el îl conduce pe Marcian Bleahu la această peșteră. Acesta o menționează apoi în lucrări de specialitate. În anul 1969, ajutat de acelaș ghid, Viorel Roru Ludușan cartează peșteră. Liviu Valenaș cartează și menționează peșteră în 1977. Cunoscută de localnici că "Peșteră de sub Piatră Pârjolii", a fost botezata de Marcian Bleahu că "Buciumul Sucit" pornind de la o formațiune care sugerează această asemănare. Mai tarziu, pe la sfârșitul anilor '70
Peștera Buciumul Sucit () [Corola-website/Science/326946_a_328275]
-
Dobre, pe atunci tânăr ghid al Scărișoarei. În 1955 el îl conduce pe Marcian Bleahu la această peșteră. Acesta o menționează apoi în lucrări de specialitate. În anul 1969, ajutat de acelaș ghid, Viorel Roru Ludușan cartează peșteră. Liviu Valenaș cartează și menționează peșteră în 1977. Cunoscută de localnici că "Peșteră de sub Piatră Pârjolii", a fost botezata de Marcian Bleahu că "Buciumul Sucit" pornind de la o formațiune care sugerează această asemănare. Mai tarziu, pe la sfârșitul anilor '70 apare varianta de "Buciumul
Peștera Buciumul Sucit () [Corola-website/Science/326946_a_328275]
-
Economic și Social (art.63 din Carta ONU), precum și între ele. . Organizațiile interguvernamentale regionale au fost constituite în scopuri diverse prin acordul statelor apropiate din punct de vedere geografic sau prin voința statelor care au un interes comun de cooperare. Carta ONU permite crearea unor acorduri sau organizații regionale în vederea rezolvării unor probleme privind menținerea păcii și securității internaționle, care sunt compatibile cu scopurile și principiile ONU. De exemplu, organismele politice și militare, pentru a fi conforme cu carta, trebuie să
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
a respectivelor accidente tectonice. Ulterior prăbușirile de blocuri, au condus la aspectul actual. Numele - local de "Peștera Ghiocelu", vine de la descoperirea ei în primavara anului 1973 de către un grup de copii plecati la cules ghiocei.. În același an a fost cartată de "L. Povară" și "G. Diaconu" după care "N. Acrâșmăriței" și "M. Ciobanu" îi publică publică schița și descrierea. Din păcate această publicitate prematură neurmată de luarea imediată a unor măsuri de protecție și amenajare, au dus la scurtă vreme
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
unul dintre liderii responsabili pentru capturarea Bruhildei, și a deținut funcția până la moartea sa, în 626. Soția lui Warnachaire, Berthe, a fost probabil o fiică a lui Clotaire. În 614, Clotaire a promulgat Edictul de la Paris, un fel de Magna Carta franc, care rezervă multe drepturi nobililor franci în timp ce evreii erau excluși din toate locurile de muncă pentru Coroană. Interzicerea a plasat în mod eficient toată alfabetizarea în monarhia merovingiană sub control ecleziastic. Articolul 11 din Edict afirma "pacea și disciplina
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
de domnie s-a încheiat. El a fost închis în Amasya și i s-au scos ochii la 8 mai 1441. În conformitate cu „Monumenta Serbica Spectantia Historiam Serbiae, Bosniae, Răgușii” (1858) de Frânc Miklošič, Grgur și frații săi au cosemnat o carta prin care Durad a confirmat privilegiile Republicii Ragusa. Carta a fost datata în 17 septembrie 1445. Potrivit lucrării "„Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten”" (1978) de Detlev Schwennicke, Grgur s-a retras la o mănăstire sub numele monahal
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
diferențe fundamentale, atât în metoda de aplicare, cât și în cuprinderea sferei de competență a șefului puterii executive. Tradițional, în Marea Britanie prerogativa este exercitată de către monarh singur, fără a exista necesitatea aprobării de către Parlament (după momentul istoric al adoptării Magna Carta). În practică, de la urcarea pe Tron a Casei de Hanovra, aceste puteri au fost exercitate de Rege numai la sfatul Primului-Ministru sau al Cabinetului care, la rândul lor, răspund în fața Parlamentului (cu excepția problemelor interne ale Familiei Regale). Lucrurile se petrec
Prerogativă regală () [Corola-website/Science/337492_a_338821]
-
000 de volume, au fost și ele incorporate celor existente în clădirea din St Pancras. 1254 poate fi considerat anul în care biblioteca universității a fost constituită sub protecția regelui Alfonso al X-lea „El Sabio”, dăruindu-i prima constituție - Carta Magna. Perioada de maximă dezvoltare a fost înregistrată între secolele al XV-lea și al VI-lea.
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]