811 matches
-
operației de joncțiune - joncțiunea și produsul cartezian acționează ca generatori de tupluri. Prin selecție se reduce dimensiunea relațiilor la care se aplică acești generatori de tupluri. Se ține seama că operația de joncțiune poate fi exprimată sub forma unui produs cartezian urmat de o selecție, iar în cazul joncți unii naturale printr-un produs cartezian urmat de de o selec ție și de o proiecție. Deplasarea operațiilor de proiecție înaintea operațiilor de joncțiune - se realizează prin folosirea proprietății de co mutare
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
se reduce dimensiunea relațiilor la care se aplică acești generatori de tupluri. Se ține seama că operația de joncțiune poate fi exprimată sub forma unui produs cartezian urmat de o selecție, iar în cazul joncți unii naturale printr-un produs cartezian urmat de de o selec ție și de o proiecție. Deplasarea operațiilor de proiecție înaintea operațiilor de joncțiune - se realizează prin folosirea proprietății de co mutare a selecției cu produsul crtezian Combinarea selecțiilor multiple - se realizează cu ajuto rul relației
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
istoriei filosofiei am încercat să înțelegem o noțiune ce are propriul ei adevăr filosofic și a cărei evidență nu poate fi obținută decât folosindu-ne întreaga cultură și înțelegere. Acesta este motivul pentru care ne-am întrebat asupra validității operei carteziene, cercetînd totodată și felul în care s-a născut această noțiune de subiect. Este incontestabil pentru istoria filosofiei că Descartes este la originea mișcării filosofice care a considerat eul ca singurul subiect a cărui existență și realitate sunt indubitabile. Se
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
capitolul final. Nu se poate spune că s-a încheiat căutarea celei mai potrivite terminologii. Termenul centricitate este, în mod evident, cel mai propriu pentru fundamentul celor două sisteme compoziționale. În prima versiune a cărții, celălalt sistem fusese denumit rețea carteziană, însă, cu toate că rețelele sunt prezente în compoziție, îndeosebi în proiectarea de edificii și orașe, acestea vizează doar cazul vectorilor dispuși cât mai regulat. Întrucât forțele direcționale ale vectorilor constituie cel de-al doilea sistem, numele „sistem vectorial” s-ar fi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
noastre zilnice dacă Descartes ar fi trebuit să construiască geometria sa analitică fundamentală pe un cadru de raze convergente. Și amintiți-vă totodată că a fost nevoie de un Einstein pentru a înțelege un univers care nu se conformează grilei carteziene. Rețelele de acest tip pot fi alcătuite din vectori care își desfășoară acțiunea dinamică pe verticală și orizontală, dar pot fi și simple coordonate ale unei șarpante ordonatoare, doar în sensul indicat mai sus. Aici mă pot referi la utilitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu verticala, un rol de frunte se acordă de asemenea orizontalei. După cum forma verticală își stabilește echilibrul raportat la forța gravității, tot astfel procedează și forma orizontală. Statica acestei osaturi fundamentale a forțelor este reprezentată cu multă economie de coordonatele carteziene. Ceea ce nu înseamnă că ar exista totuși vreun motiv pentru ca desenul arhitectural să se bazeze atât de mult pe cele două componente lineare fundamentale. Am văzut că pictura și sculptura reflectă și ele influența cadrului gravitațional, dar numai în mod
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centric este amenințat să fie neglijat. Totuși, sistemul rețelelor nu decide incontestabil. Chiar și pe terenul staticii fizice, Buckminster Fuller, designerul domurilor geodezice, a insistat ca grila rectangulară să se conformeze sensului ordinii specific umane, constrângând lumea fizică unei încorsetări carteziene. Triunghiurile din care sunt construite clădirile sale sferice se sprijină pe forme rotunde (figura 128); sferele ar constitui în viziunea acestuia unitățile elementare de construcție ale naturii. În cercetarea noastră am constatat că o insistență prea mare asupra linearității vectoriale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca având aceeași formă și mărime pe care o au în mod fizic. Spațiul obiectiv (q.v.) are o constantă de 100%, în timp ce spațiul proiectiv (q.v.) nu are nici una. Experiențele vizuale reale denotă un grad de constanță mediat. COORDONATE CARTEZIENE - Un cadru cu două axe, pe o suprafață plană, sau cu trei axe, într-un spațiu tridimensional. Plasate central și întâlnindu-se în unghiuri drepte, coordonatele pot servi drept cadru de referință pentru localizarea obiectelor în compoziția vizuală. Din punct
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
parte a unui model vizual. ORIZONTALĂ - Direcția în unghi drept față de verticală (q.v.). Orientată simetric în raport cu atracția gravitațională, orizontala oferă relația spațială cea mai echilibrată dintre obiecte. Ea coordonează mai degrabă decât subordonează obiectele. Orizontala centrală servește drept coordonată carteziană (q.v.). Ca linii divizoare, orizontalele fac distincția între partea superioară și cea inferioară ale compoziției. PERSPECTIVĂ - Modalitatea de a reprezenta în proiecție obiecte tridimensionale pe o suprafață plană. Perspectiva creează adâncime vizuală, modificând forma și interacțiunea spațială a obiectelor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să poată să se descurce în toate situațiile vieții, așa cum o face omul prin rațiunea sa. Deci, spune Descartes, "rațiunea" este instrumentul universal care-l deosebește pe om de mașina cea mai complexă și de animale. Spiralogia își însușește concepția carteziană despre relația om-mașină, stipulând că realizarea cu tehnica modernă a unei mașini identice omului va fi, în secunda următoare, depășită de omul viu, deoarece mașina va rămâne la nivelul omului din momentul creării ei. Crearea viului uman de către om coincide
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a opiniilor oamenilor, deschide larg porțile "probabilului". Astăzi, filosofia sa este demonstrată de matematica probabilităților. Îndoiala hiperbolică este demonstrată de fizica cuantică, un exemplu major fiind dualitatea corpuscul-undă și legea incertitudinii a lui Heisenberg. Neuroștiințele cognitive moderne se opun ideii carteziene despre absența gândirii la animale. Cimpanzeul, în lupta sa de adaptare și supraviețuire la condițiile naturii înconjurătoare, dezvoltă forme rudimentare de gândire, dovedite azi experimental. Cimpanzeul hominid, prin sunete izolate, care anunță colectivului primejdia, prezintă forme primitive de vorbire, care
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
natura numai prin experiență, adică prin ce observă simțurile, și activitate mentală. Astfel se ajunge la axiome; în afara lor omul nu are nici cunoștințe, nici putere". Am putea conchide că diferența dintre cei doi filosofi se reduce la rațiunea deductivă carteziană, față de rațiunea inductivă baconiană. Dar ar mai trebui adăugată o diferență; certitudinea despre adevăr, care, în modelul cartezian există, în timp ce Bacon vorbește despre un imens progres în apropierea de adevăr, fără ca acesta să fie atins. La aceste două păreri, Spinoza
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lor omul nu are nici cunoștințe, nici putere". Am putea conchide că diferența dintre cei doi filosofi se reduce la rațiunea deductivă carteziană, față de rațiunea inductivă baconiană. Dar ar mai trebui adăugată o diferență; certitudinea despre adevăr, care, în modelul cartezian există, în timp ce Bacon vorbește despre un imens progres în apropierea de adevăr, fără ca acesta să fie atins. La aceste două păreri, Spinoza adaugă fericirea și bucuria de a ajunge la adevăr. Bacon moare în mod stupid, contractând o pneumonie în
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
că există o forță planetară și cosmică care animă animalele, oamenii și substanțele organice. Tot la începutul secolului al XIX-lea, un ilustru chimist, Jöns Jakob Berzelius 175, susținea credința într-o forță regulatoare care caracterizează substanțele organice, susținând dualismul cartezian aplicat substanțelor chimice. Chiar și Oscar Hertwig 74 era adept al neovitalismului. Secolul XX renunță definitiv la tendințele vitaliste și neovitaliste. Wöhler contribuie la sintetizarea calciului carbid și dovedește posibilitatea realizării de compuși chimici, egali în valoare cu substanțele organice
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
eseist și filosof scoțian, aparține iluminismului prin empirismul său, împreună cu John Locke și George Berkeley. Este în același timp sceptic. Scrie A Treatise of Human Nature ("Un tratat despre natura umană"), în care descrie natura omului subjugat experienței, opusă raționalismului cartezian. Dorința, și nu rațiunea, guvernează omul. Rațiunea este sclava pasiunilor omului. Crede în existența ideilor înnăscute. Conceptul metafizic al sinelui este rezultatul unui mănunchi de senzații. Hume este un sentimentalist. Immanuel Kant apreciază filosofia lui Hume, care sprijină utilitarismul, logica
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în primul rând "persoana" (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Printre simbolurile utilizate pentru exaltarea principiului unității, secolul XVIII îl afirmă pe cel al soarelui, diferit de lumina difuză a renașterii ("sfumato" davincian). Organizarea de tip cartezian a cunoștințelor − subliniază Dubois în același loc − poate fi asimilată cu imaginea unui sistem solar, în care întreaga gândire se adună în jurul actului primordial, iluminant și fondator, al lui "Cogito ergo sum". Dorința de unitate se înfruntă însă cu conștiința
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1637 semnat de Descartes). Imaginea în arte, produs al fanteziei, este asemuită cu persuasiunea discursului predicatorilor și este limitată strict la poezie și la pictură. Universul mental generat de experimentele fizicii lui Galileo Galilei (mișcarea gravitațională) și de sistemul geometric cartezian (în geometria analitică, oricărei figuri sau mișcări, deci oricărui obiect fizic, îi corespunde o ecuație algebrică), de tip mecanicist, nu mai dă drept de cetate demersului poetic. Obiectualul este studiat într-o perspectivă unidimensională, guvernată de o cauzalitate univocă și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
industrial, are la bază variația temperaturii în timp prin ecuația diferențială a conductivității termice a lui Fourier (care conține coeficientul conductivității termice a lui Maxwell si timpul), particularizată în funcție de forma geometrică a metalului si exprimată în coordonate sferice, cilindrice sau carteziene. În Europa s-a extins foarte mult metodologia dată de Heiligenstaedt care introduce pentru rezolvarea problemei șiruri de sume infinite a unor funcții trigonometrice (cazul plăcilor plane). În cazul cilindrului de lungime infinită se utilizează funcțiile Bessel, care se comportă
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Caţarschi Vasile, Caţarschi Smaranda () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92834]
-
diversitatea situațiilor de muncă, de cadrul informal etc. Tocmai de aceea, spune autorul, criticile aduse acestor modele ne invită la relativizarea interesului față de respectivul curent de cercetare și la orientarea spre alte tipuri de investigații mai puțin bazate pe abordarea „carteziană” și mai mult pe sistemele de credințe și reprezentări ale indivizilor, spre funcționarea sociocognitivă a operatorilor față de risc și accidente. Percepția riscului, evaluarea lui, condițiile care favorizează acceptarea riscului sunt noile probleme care urmează a fi abordate și conexate cu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
moștenire filosofilor spinoasa problemă a legăturii intersubiective dintre două „substanțe” concepute rând pe rând ca niște corpuri Întinse (automatele cu pălării pe care le zărește Descartes de la fereastra sa) și ca monade izolate. Tentația solipsismului Însoțea În mod necesar constituirea carteziană a faimosului Cogito. Reluarea de către Husserl a gestului cartezian, În Meditațiile sale din 1929, relansează problema, deschizând În același timp un nou câmp de cercetare: ego și alter ego sunt Întotdeauna și În mod necesar date Într-o Împerechere originară
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
substanțe” concepute rând pe rând ca niște corpuri Întinse (automatele cu pălării pe care le zărește Descartes de la fereastra sa) și ca monade izolate. Tentația solipsismului Însoțea În mod necesar constituirea carteziană a faimosului Cogito. Reluarea de către Husserl a gestului cartezian, În Meditațiile sale din 1929, relansează problema, deschizând În același timp un nou câmp de cercetare: ego și alter ego sunt Întotdeauna și În mod necesar date Într-o Împerechere originară. Această Împerechere (Paarung) definește o experiență naturală referitoare la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
același timp un nou câmp de cercetare: ego și alter ego sunt Întotdeauna și În mod necesar date Într-o Împerechere originară. Această Împerechere (Paarung) definește o experiență naturală referitoare la celălalt, considerat imediat ca un alt eu, pe când gestul cartezian, apoi cel husserlian, de reducere fenomenologică la un ego transcendental ar risca să ducă la solipsism. Pentru a contracara această obiecție, Husserl este obligat să distingă și apoi să izoleze regimuri particulare ale percepției, de la senzația propriului corp până la „perceperea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de l’esprit, trad. fr., Paris, Aubier-Montaigne (prima ediție germană: 1807) ă trad. rom. Virgil Bogdan, Fenomenologia Spiritului, București, IRI, 2000. HUSSERL Edmund (1966), Méditations cartésiennes, trad. fr., Paris, Vrin, (prima ediție germană: 1929) ă trad. rom. Adrian Crăiuțu, Meditații carteziene, București, Humanitas, 1994. KOJEVE Alexandre (1968), Introduction à la lecture de Hegel, Paris, Gallimard (prima ediție: 1947). LEGROS Robert (1990), L’Idée d’humanité, Paris, Grasset. LEVI Primo (1987), Si c’est un homme, trad. fr., Paris, Julliard (prima ediție
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
social bazat pe consimțământul reciproc al membrilor săi, a căror virtute constă În a-și exercita Înțelepciunea naturală: „Autoritatea comună este cea a rațiunii, și eu alta nu cunosc”, răspunde el unei scrisori anonime a unor juriști. Profesiune de credință carteziană reluată de „vicarul din Savoia” (Emile, cartea a IV-a, 1762). Conform clauzelor pactului social, membrii societății se eliberează de jugul obârșiei lor (Rousseau detesta familiile) și al istoriei (care a fost Întotdeauna istoria tiraniei). Răutatea oamenilor, la Rousseau, după cum
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ă „un corp de asociați care trăiesc după o lege comună”, cum se va exprima abatele Siéyès pentru a apăra principiul statului descentralizat (Discurs către Adunarea Constituantă, 1789). În cadrul unei societăți civile, copilul poate fi așadar fratele tatălui său. Triumf cartezian al ideii clare șidistincte, această nouă cetățenie deschide calea conceptului modern de Națiune. Fără Îndoială că Taine are dreptate să-i reproșeze lui Rousseau concepția sa despre cetățeni, „toți independenți, toți egali, fără trecut, fără părinți, fără angajamente, fără tradiții
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]