872 matches
-
noastră. Până acum am vizitat 59. Iar aseară am intrat la Schitu Darvari; nici nu te puteai mișca. Preotul, bătrân, a slujit liturghia fără carte, pe dinafară, cu ochii închiși. Atmosfera bine cunoscută de neliniște, de apăsare, de suferință, de cataclism. O credință chinuită, bântuită de frică, de spaimă, de disperare, de dezastru definitiv. Și, alături de credință, este în noi o ură talmudică, o cumplită, inumană dorință de răzbunare atroce. V 23 februarie 1949 [...] Zău, cred că-mi supraestimezi talentul literar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea, s ar putea să încep prin a îndura ceea ce era să i se întâmple lui. [...] O, Doamne, măcar de ne-am putea vedea și auzi, și mai ales, frumoasa mea dragă, măcar de-ai ieși tu nevătămată din acest cataclism universal! Draga mea, nu te supăra pe mine, dar certitudinea că nu ne vom mai vedea se înrădăcinează tot mai adânc. Deplâng inutilitatea vieții mele, sfârșitul acesta de viață, fără adăpost, fără sprijin, fără mormânt. Și pe urmă singurătatea asta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
studentul și apoi medicul neurolog s-au format la Cluj și București sub îndrumarea unor figuri ca Vlad Voiculescu, Oscar Sager, Arthur Kreindler, State Drăgănescu, Aurel Mareș, Alexandru Șoflete, Constantin Arsene. Școala românească de neurologie, întemeiată de Gheorghe Marinescu, supraviețuise cataclismelor isorice și se relansase în pofida tuturor dificultăților. Jean-Jacques Askenasy se revendică de la această școală, alături de alte nume ilustre afirmate în țară și în lume, între care se numără Mihai Ioan Botez, Victor Ionășescu, Ion N. Petrovici, Mircea Steriade. Fapt simptomatic
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
scoase din context. Un neurolog umanist Aceasta este viziunea unui neurolog umanist, a unui adevărat om al Luminilor. Medic pe timp de război și pe timp de pace, medic al săracilor și al celor puternici, cercetător și mentor, supraviețuitor al cataclismelor istorice din secolul trecut, pretutindeni acasă acolo unde își poate ajuta semenii, gânditor raționalist și în același timp om de o mare căldură și generozitate, Jean-Jacques Askenasy ne propune deci un orizont optimist al încrederii în plasticitatea creierului și în
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Melia" și că peste două zile vom pleca spre Geneva. Când a auzit de Melia și Geneva, aparatul său auditiv probabil s-a scurtcircuitat, trompele lui Eustache prăbușindu-se peste celelalte componente, respectiv scăriță, ciocănel și nicovală, ca într-un cataclism de sfârșit de lume. Când și-a revenit, mi-a spus că "neapărat trebuie să ne vedem la o bere" și am acceptat pentru după-amiaza aceleiași zile. M-a mai întrebat dacă nu vrem să ne mutăm la Ambasadă, ofertă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
revolta boxerilor în Extremul Orient, în China. La aceasta se adaugă criza morală, „nu mai e niciun patriotism...”, care pune capăt oricăror speranțe de relansare. Animat de un fatalism deopotrivă cronic și speculativ, Nae își face amicul martor al unui cataclism inevitabil : „S-a isprăvit ...”. Fin de siècle, fin de race, fin du monde. Naratorul însă a pre- gătit ieșirea din tablou nu pe poarta sublimului, ci pe cea a deriziunii. Climaxul adus de aceste scurtcircuite care leagă indubitabil lipsa de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lucru, este nevoie de o întoarcere la fundamentele internaționalismului interbelic, de astă dată fidele contextului în care acestea au fost exprimate. Fără a-și datora originea acestei experiențe istorice, este adevărat că ideile internaționalismului liberal au înflorit ca urmare a cataclismului social și politic asociat primului război mondial. Pentru liberali, idealismul s-a constituit în primul rând ca o mișcare ce se opunea atât politicii de putere, cât și diplomației secrete a Realpolitik-ului, politici dovedite falimentare ca urmare a Marelui Război
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
înșelătoare a unei păci, care de la Versailles și Rapallo nu făcea decît să servească de alibi revendicărilor germanice. Cele două puteri totalitare, Germania și U.R.S.S., de care lumea civilizată se temea și le menaja în același timp, au provocat cataclismul care a tîrît lumea contemporană în drama cea mai sîngeroasă din istorie. Scopul suprem al Rusiei sovietice, de a provoca un război între țările capitaliste, era realizat. Nu îi mai rămînea decît să aștepte momentul oportun pentru a trage toate
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
evenimentelor ne asigură că traseul, sau, ca să folosim terminologia mai recentă, culoarul Bran Rucăr, a fost parcurs de milenii deopotrivă de oameni simpli și de personalități ale vremii. În lecțiile ținute la Școala de război, în anii de după terminarea primului cataclism mondial, ilustrul profesor, istoric, Nicolae Iorga se ocupă și de o perioadă mai puțin abordată de istorici cu privire la Brașov și Câmpulung, inclusiv la legăturile dintre ele. Într-o primă lecție, cuprinsă în volumul "Trecutul românesc prin călători", savantul se referă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și priveam cu uimire portretul câte unei faimoase „bourgmeister”, ori a vreunei primărese engleze, în tradițional costum de epocă. Azi îmi pare un vis îndepărtat vremea de acum abia vreo șase-șapte ani, când înverșunarea anti-feminiștilor ne prevestea tot felul de cataclisme ce se vor abate peste această biată țară dacă - doamne ferește - se va acorda femeilor drept de vot și eligibilitate. Dar cât de vechi, cât de demodate îmi apar astăzi toate împrejurările de acum câțiva ani numai, în cadrul cărora se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
nici măcar un pistol. Prin intermediul televizorului, viața ni se umple zilnic de tone de violență și mintea noastră are la fel de multă informație despre acest subiect ca mintea unui asasin plătit. Ea este impreg nată de imagini cu bătăi, morți violente sau cataclisme. Unii ar spune că sângele din filme nu e sânge și că nimeni nu moare de fapt. Greșit. În mintea noastră, personajele mor deadevă ratelea, iar sângele de pe ecran e cât se poate de real. Violența pe care o vedem
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
uită (1977) grupează poezie antifascistă, ilustrată de peste șaptezeci de poeți din România (români, maghiari și germani), din toate generațiile. Conformarea tematică este destul de laxă, fiind selectate atât texte cu explicită referire la fascism și război, cât și unele în care cataclismele istoriei politice reverberează la nivelul universului intim. Asemănătoare este Mult iscusita vremii slovă (1978), antologie care, în formularea lui Dumitru Micu, „se vrea și este omagiul liric transilvan pentru Independență și Unire, înmagazinând versuri închinate evenimentelor din 1859, 1877 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
cu care avea un copil, tot virtual. După relatările de la T.V., în lumea virtuală sunt atrași și se plimbă tot mai mulți pământeni. Oare lumea virtuală ar putea fi utilizată ca un spațiu de refugiu pentru oameni în caz de cataclism, apocalipsă? Din lumea vizibilă, forma de viață cea mai perfecționată este omul. Deși oamenii sunt dotați cu gândire și vorbire proprie, unii dintre ei nu conștientizează responsabilitatea lor pentru propria persoană, pentru persoanele cu care vin în contact și pentru
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
creșterii economice asupra mediului și identificarea unor căi optime de dezvoltare echilibrată a lumii au devenit subiecte speciale de reflecție abia în anii '80. Catastrofele de la Seveso, Bhopal, Cernobâl și Basel, fenomenul de încălzire a globală și schimbarea climei, înmulțirea cataclismelor naturale, epuizarea unor resurse naturale, criza petrolului etc. au făcut dovada peremptorie că natura nu-și poate perpetua la nesfârșit condițiile de securizare a vieții pe pământ. Mai mult chiar, a atras atenția lumii asupra faptului că o economie globală
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
leul, eroul mai trebuie să treacă o probă: trezirea acestuia. A fost remarcat pericolul pe care l-ar reprezenta trezirea bruscă a fiarei, surprinsă în colindele bourului negru. Ieșirea din „starea letargică”, dacă nu respectă datele ritualului, poate produce un cataclism, fapt care face ca „orice cufundare în somnul ritualic (i.e. orice comunicare cu energiile primare) să fie învăluită de interdicția absolută care apasă asupra trezirii”. Tot inerției haosului i se datorează și proliferarea necontrolată a vegetației. Ieșirea din spațiul ordonat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
putem să ne uimim Îndeajuns că unii „dintr-ai noștri” au „Învins” indiferența și scepticismul blazat pe care-l Întâlnește orice „călător străin” care sosește dintr-o parte a lumii despre care se vorbește doar când e vorba de un cataclism sau un război (iar atunci, doar În treacătă, alături de Sud-Americanii amintiți mai sus, care beneficiau, e drept, de o limbă de mare circulație, spaniola, un Ionescu, un Kadare, un Cioran sau Eliade (ca autor al Istoriei Religiiloră și, mai recent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nas la producția americană mediocră (pentru că oamenii aceia nu-și bat capul cu aburiș, ci povestesc profesionist !), a fost de partea lor. Iar rezultatul este un Cinematograf care nu există ! Există doar bunele intenții, dar acestea, după cum am văzut, devin cataclisme lăcrămoase și experimente hiperteziste. Sau nici măcar atât... Ca și cum în Dreptul la replică al lui Laurențiu Damian publicat de revista dumneavoastră, acesta susține ca aș fi afirmat despre el tranșant : L.D., un regizor care nu există. îmi place cum sună ; din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
devenit, brusc, dușmani. Am mai trăit această experiență, a „schimbării la față”, când am început a călători în Occident, dar nu într-o măsură atât de radicală ca după ’89. Sigur, mi se va spune, o răsturnare de sistem, un cataclism - fericit, de astă dată! - social aduce cu sine și schimbări de comportament. Da, dar... cum?! Uimirea mea a fost: cine și cum... se va schimba? De altfel, unii, precum G. Liiceanu, nici nu au manifestat în primele luni o schimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
La fel ca în cazul sonetiștilor italieni ai Evului Mediu și ai Renașterii, în versurile lui U. iubirea devine soluție soteriologică, numeroasele poeme construite în jurul acestui nucleu tematic venind să reducă anxietatea provocată de excesul imaginilor centrate pe reflectări ale cataclismelor (Stele albe se-aprind, Visul de aur, Atât de suavă, Bântuiam universul). Poezia Unde ești, glorie, rezultat al sintezei influențelor - mai evidente fiind cele preluate din Ecleziast și din Vita nuova a lui Dante -, se remarcă prin acuratețea adaptării la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
principiul ei (A. Pleșu, Minima moralia). Structura nu numai că..., dar funcționează și în situația coordonării a două predicate negative. În acest caz, uneori, al doilea component se realizează ca dar nici: nu numai că nu fusese distrus de nici un cataclism, de nici un război și de nici un progres, dar nimeni nu avusese ideea să-i schimbe destinația și rostul, nimeni nu-l împiedicase să-și urmeze pur și simplu destinul (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) dar critica nu poate exista fără
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
în mișcare și un instrument de reînsușire subiectivă a acestora. Consum distructiv și consum responsabiltc "Consum distructiv și consum responsabil" Procesul intentat civilizației fericirii consumeriste depășește cu mult cadrul mizeriilor subiective. Iată că acum degradarea ecosferei amenință cu un adevărat cataclism viitorul omenirii. Orientată către satisfacții și interese imediate, indiferentă la consecințele pe termen lung, continuarea frenetică a producției și a satisfacțiilor materiale este denunțată, cu fiecare zi tot mai mult, ca o întreprindere necugetată care provoacă poluarea mediului, distrugerea biodiversității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
consum, hedonismul s-a impus ca valoare supremă, iar satisfacțiile mercantile - ca una din căile privilegiate ale fericirii. Atât timp cât cultura vieții de zi cu zi va fi dominată de acest sistem de referință, dacă nu vom avea de înfruntat vreun cataclism ecologic sau economic, societatea de hiperconsum își va continua netulburată cursa. Dar în ipoteza apariției unor noi modalități de evaluare a satisfacțiilor materiale și a plăcerilor imediate, se impune un alt mod de a gândi educația, iar societatea va face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se unească cu România? Domnul Voronin n-ar mai fi președinte, șef de stat la coada Rusiei, pe post de remorcuță cu mere și, chiar, ce-ar fi Voronin dacă n-ar fi președinte? Se năruie planeta? Are loc vreun cataclism? Dispare Soarele de pe cer? Sau ce? Nu știu cât îl va ține pe Voronin această mânie pe România, probabil că până atunci când toți „moldovenii” lui vor obține cetățenie română. N-ar fi rău să i se acorde din oficiu, cetățenia română și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
spunem răspicat, pentru a tempera pornirile euforice, că noi avem criza noastră, care s-a transformat într-o permanență, s-a cronicizat, este criza noastră cea de toate zilele, ne însoțește peste tot, și, dacă, printr-o întâmplare, în urma unui cataclism social, ar dispărea, i-am simți lipsa și se vor găsi destui care să zică: „dă-mi criza înapoi”. Păi, dacă avem criza noastră, care a dat în metastază, ce ne mai trebuie și criza lor? Așa ar trebui să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să ne vindem aurul, petrolul, sursele de energie, pământul și multe altele. Ce-i mai strategic decât pâinea cea de toate zilele? Importând 80% din cele necesare traiului (săraca țară eminamente agrară!), ești dependent și condamnat, într-un caz de cataclism, să faci foame și să mori din nepăsare și prostie. Oare n-ar fi bine să-i chemăm în judecată pe cei care ne-au lăsat fără resursele strategice? Imaginați-vă un tribunal care-i are în boxa acuzaților pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]