1,092 matches
-
și dansului popular. Își petrece mult timp cu ,,boboceii’’și ,,floricelele” ca într-o familie în care ea este o mamă, ori o zână bună ce îi farmecă pe copii cu glasul, și îi alintă cu o mângâiere blândă și catifelată a mâinilor ei înfiorate, ori de câte ori ating obrazul unui copil. Infinita animație ferventă, harul și aspirația, lirismul, limpezimea cristalină a glasului, itinerate în copilărie, în forme estetice, ca un fluviu de lumină izvorât din candoarea, seninul și frumusețea universului lor, al
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
Fericirea e acolo cuibărită, Apari și tu, cu zâmbetul în zori, De iubirea-ți împlinită. Ochii tăi plini de soare, Se reîntorc dintre astre, Aducând lumini în izvoare, Fericire inimii noastre. Mă primești în al iubirii cort, Îți mângâi fața catifelată, Simt cum în suflet îți port, Dragostea ta imaculată. Ne rugăm de îngeri inocenți, Să ne primească iubirea prezentă, Suntem fericiți, în lume absenți, Lăsăm inima să ne fie inocentă. ? Referință Bibliografică: Mă las cucerit / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
MĂ LAS CUCERIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357939_a_359268]
-
prin lupta binelui împotriva răului din noi și dinafara noastră, prin descoperirea, amplificarea și promovarea forțelor creatoare românești, prin exprimarea manifestă a vocației noastre unice în lume ca națiune specială, a menirii noastre ca Neam și Țară. MECENA este strigătul catifelat al chemării la lupta pentru salvarea spirituală a românității, este semnalul retrezirii din agonie și îndemnul la unitate și puritate, la retrezire și primenire, la re-naționalizare și purificare, la cultul prin cultură a patriotismului naționalist, la ridicarea unui zid de
S-A NĂSCUT MIŞCAREA CULTURALĂ NAŢIONALISMUL ŞI ARTA – MECENA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358286_a_359615]
-
curcubeu de zâmbete ce stă deasupra unui lac format din toate jocurile copilăriei care îmi sunt prietenii. Și cei mai buni încă. Dulci amintiri ce fug pe strune de vioară, se adună că un mănunchi de nuferi în mâinile- i catifelate de copil. Cu pași mărunți, timizi, plutesc sfios spre Ea . Crampei de răi, o lume de vis unde mă legăn lung în mâinile senine ale mamei. Zâmbetul cald al soarelui șoptește dulci promisiuni florilor împovărate cu mărgăritare de roua. Licuricii
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
bună seamă, să străbată cuprinsuri troienite de zăpadă.” Dar Miatlev murise și ea, Lavinia, îl îngropase. Cel puțin așa se zvonea. Totul e un zvon, numai miresmele pădurii sînt concrete. Estera se plimba prin pădurea de pe deal. Aduna bureți. Dulci, catifelați, umbreluțe gingașe pentru piticii din poveștile cu zîne blînde. Femei și ele. Cîte un pămîntean se cuplează cu ele. Nu se știe mai nimic despre progenitura care se va naște. Ce va fi, Zeu sau pămîntean?! Cînd zeii se împreunau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
mea! Al doilea copil, ținea în palma-i mică, o plantă albă. -Sunt Viața. Te voi învinge de-a pururi! O fetiță cu părul lung, a sărutat un trandafir roșu. A lăsat o lacrimă, să se prelingă în petalele lui catifelate: -Iubirea este nemuritoare! Ea rupe toate barierele, inclusiv pe cea dintre viață și moarte. Trece dincolo de infinit, cea mai puternică forță din Univers! A depus floarea pe pieptul regelui. Ultimul copil își ridică ochii albaștri, netemători, spre apariția întunecată: -Sunt
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
a călăuzi pe Elisabeta Argeșanu - căsătorită Mărtoiu; domnului Ticu, de la administrația financiară; Societății de binefacere „Sfânta Treime”, din Domnești - 5.000 de lei; servitoarei (mărului crud din care cu patimă se înfrupta, lăsând să-i alunece barba neagră pe pielea catifelată, jucându-se cu sfârcurile fragede de țărancă pură) - 600 lei venit anual și renta statului 5%, depusă la Casa de Depuneri și Consemnațiuni; bani pentru terminarea bisericii din Domnești, pentru înființarea unui „cor vocal” la biserica cea nouă; până când și
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
căpițele de fan fixate pe rețină cândva trece vremea unei lumini pământești cum șterge ploaia parbrizul mecanic și cu nepăsare crizanteme cu gust de amintiri mi-au adus-o pe mama din nou în brațe vocea ei că și pielea catifelata mă încălzesc în tăcere la rugăciunea lumânărilor ascult iarăși povestea în care eram fiica ei ochii mei caută proiecția unui film în care fetele-mi vor sta alături la mormântul meu ... Citește mai mult Iarbă își pierde gustul de mâie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
stejar, cu un sărut plin de candoare. Îi mângâia scoarța-i aspră, ridicând ochii spre Cer, destăinuindu-i dorința-n șoaptă. Ea știe că, de-i dorință curată va ajunge Sus, iar Curcubeul visu-i va împlini. O mână tandră și catifelată îi mângâie obrazul încins de dor. Cu ochii-nchiși tresare când simte, lin și delicat, pe buze un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
cu o pereche de blugi mulați pe corp, treisferturi, un tricou alb și se privi din nou în oglindă. Își facu un masaj facial cu aceeași cremă pe care o folosește de ani de zile și care îi face fața catifelată, își contură ochii cu un creion dermatograf, de culoare neagră, își rimelă genele și se mai uită o dată la fața ei. Ei, parcă își mai revenise! Acum arăta bine. Luă geanta pe umăr și ieși din cameră. Când coborî din
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( III ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358610_a_359939]
-
ne reînvață citind să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în forță, fie calde, calme, catifelate, mângâietoare. Familiile Viorel și Ramona Axinte, Săndica și Mircea Trăistaru, Cristian și Andrada - copii acestora. Studenție, iubire, puritate, suferință. Ingineri, profesori, țărani, oameni culți, oameni simpli, turism, frumusețe, tristețe, gelozii. Dorințe, pasiuni, împliniri, neîmpliniri, dau timpului timp. Noul roman „Destine
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
spre forme celeste mă înalț fără trup ușoară ce ieri m-a durut nu mai poate să doară sunt muzică miere din floare culoare sunt ploaie ori vânt viers sunt cuvânt iar brațele întinse le umplu cu stele cu gânduri catifelate și moi măsurate de ceasul timpului dat înapoi mi-e bine Doamne mi-e bine e-o taină știută numai de mine (de Dorina Stoica) Referință Bibliografică: Mi-e bine cu Tine / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MI-E BINE CU TINE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350676_a_352005]
-
miazănoapte în codrul cel întunecat Mușchi răsăriți pe solul umed,într-un covor destul de gros Iarbă înaltă pe coline,în soarele cel generos Frunze mai mari,mai mici,diverse ca formă și intensitate Flori gingașe și monocrome,mult sau puțin catifelate Corali sublimi în ape calde,în forme cât mai rafinate Insecte varii și lăcuste,ape de munte dezghețate Fructe necoapte-n primăvară,ce-așteaptă soarele cel bland Omizi păroase,nesătule,în fluturi gingași transformând Plante acvatice,imerse,lacustre ape colmatând
VERDE DE MAI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350705_a_352034]
-
eu i-am respectat dorința. Totul a fost la amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
oftaturi când trecea pe lângă băieți ... Era potrivit de înaltă, puțin cam slăbuță, dar avea un păr, o adevărată podoabă, ondulat și lung până la șolduri. Avea o gură frumoasă și senzuală, de aceea probabil și vocea ei era asemenea unui copil, catifelată! Ce mai, era o blondă reușită, o blondă cu ochi negri. Nu voia să se îndrăgostească de nimeni până nu termina facultatea de marketing. Colegii o respectau și o admirau în acelasi timp. Acum mai făcea pe promoterul la o
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > (NU ȘTIU DE CE SUNT TRISTĂ Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului atunci când se scutură magnoliile) mi-ai atins buzele cu o petală catifelată apoi ai desenat arabescuri pe obrazul meu umed am zâmbit sub mângâiere; primăvara plângea suav cu petale de mătase udă sânul stâng îmi tresărea în așteptare m-ai sărutat mușcat acoperindu-mi țipătul surprins cu o altă petală desprinsă din
(NU ŞTIU DE CE SUNT TRISTĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359027_a_360356]
-
satur și, îndrăznesc acum să mă confesez, că afară de dumneata, nu mai am pe nimeni, mă tem să nu mă aștepte vremuri și mai grele. Seara când mă culc, îmi închipui că ești alături și îți simt mâna subțire și catifelată răcorindu-mi cu dragoste fruntea înfierbântată. Mă consolez cu gândul că alții o duc mai rău decât mine și nu au parte de boarea mângâierii dumitale. Pentru că totdeauna se află alături de noi alții care o duc mai greu și, ei
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
de Tatiana, pe care scriitoarea o descrie ca având perfecțiunea statuilor din Elada antică. “Mama era frumoasă chiar în clipele ei de răzvrătire. Avea o ușurință și o noblețe în mișcări. Brunetă cu ochi negri de abanos, pielea albă și catifelată, fața cu trăsături bine conturate, clasice ale unei zeițe...” S-a vorbit până acum despre căsătorie, despre moarte, dar se vorbește în „Cartea mamei” si despre naștere. Cele trei componente majore ale existenței sunt zugrăvite cu respectul și venerația cuvenite
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
ne reînvață citind să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în forță, fie calde, calme, catifelate, mângâietoare. Familiile Viorel și Ramona Axinte, Săndica și Mircea Trăistaru, Cristian și Andrada - copii acestora. Studenție, iubire, puritate, suferință. Ingineri, profesori, țărani, oameni culți, oameni simpli, turism, frumusețe, tristețe, gelozii. Dorințe, pasiuni, împliniri, neîmpliniri, dau timpului timp. Noul roman „Destine
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
școala și discutau evenimentele politice și transformările sociale ce le puteau sesiza ei ori le aflau la știri. Își dădeau mâna aproape ca între bărbați, chiar dacă uneori simțea plăcerea să i-o rețină mai mult. Era așa de micuță și catifelată încât se temea s-o strângă prea tare și păstra cu grijă căldura, mirosul și forma ei în palma sa bătătorită, poate prea aspră, bărbătească. Nu punea la socoteală câteva pupături pe obraz la despărțire, destul de reținute și nu vedea
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
uitat să spunem ”sunt mulțumit cu ceea ce am”. Am văzut numai negrul din ea...uitând că mai există și alte culori... Am mers mereu prin Viață, cu ”ochii închiși”; am avut în fața ochilor numai țelul nostru, neavând ochi pentru zâmbetul catifelat al florilor, pentru culorile petalelor și a curcubeului... Nu am dansat sub răcoarea ploii, ci ne-am ascuns sub umbrele și am grăbit pasul spre... ”Sfârșitul nostru...”. Atunci când soarele ne-a dat binețe, ne-am speriat și am grăbit pasul
PARFUMUL...FERMECAT de DOINA THEISS în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360430_a_361759]
-
tinerețe. Ești ca o fecioară cu pielea fină și plăcut mirositoare! Femeia se privea extaziată și nu-i venea să creadă ce păr lung și negru ca pana corbului are, ce ochi ca mura neagră și ce piele albă și catifelată. Se roti admirându-și trupul zvelt și sânii rotunzi. Se îndrăgosti de propria-i făptură. Deodată în grotă pătrunse o nălucă a nopții. - Ei, dar ce-i cu tine aici, fato? Unde-i stăpâna? - Ce-ai drace? Nu mă mai
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
i-a presărat voioșia cu o luncă de flori. Neastâmpărul tinereții i-a adunat gândurile, l-a înmiresmat cu nădejdi de trandafir, risipindu-și visurile rupte. Ca un potir de cer și-a pregătit denia mare, cu fruntea lină și catifelată scăldată-n picuri de lumină. Se lasă noaptea peste sat/ grea, un munte de basalt,/ și-n pas cu ea, din salt în salt,/ flueră vânt: s-a desprimăvărat.../ Pe ulițele lungi se mișcă,/ umbre-ntrupate, fără glas,/ din deal coboară
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
perfect cu laturi că pătratul Și-o să vă dăm o fată de zar cu cifră trei Să ne iertați definitiv păcatul Priviți ce armonie s-a revărsat din unghiuri, Din linii verticale și fără rotunjimi, Care ne trag din umbră catifelate junghiuri Ferite de ispite cu drepte-mprejmuiri. Cu dogme, ilustrații pierdute într-o gară În care n-a oprit vreodată nici un tren. Sirenă ne sfîsie amurgul că o fiara Greu de închis în miezul anostului catren. Strânge-mă la pieptul tău
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
OCHII CU UN POEM, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015. din corpul acesta trecut prin flagelări inutile mă desprind fantomă cu ochi triști și zâmbet melancolic mă preling pe trupul tău umedă și catifelată uneori tresari mă simți dar nu mă vezi alteori mă prinzi într-o respirație prelungă... hai să-ți acopăr ochii ăștia tâlhari îmi spui hai să-ți acopăr ochii ăștia tâlhari la drumul mare cu un poem ... Citește mai mult
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]