471 matches
-
Andrew (1992) a demonstrat că aproape 20% dintre aceștia încă sufereau de PTSD la un an după eveniment. Traumele pentru care sunt responsabili oamenii, precum violurile sau atacurile, atacurile teroriste și războiul, pot juca un rol și mai mare în cauzarea stresului post-traumatic decât evenimentele naturale, din cel puțin două motive. În primul rând, dezastrele săvârșite de oameni pot dărâma credințele personale despre frumusețea vieții proprii sau a celorlalți, iar când aceste valori sunt perturbate, tulburarea de stres post-traumatic apare mai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
angajaților și a randamentului acestora, pot fi enumerați următorii: opoziție arătată culturii organizaționale slabă (defectuoasă mai bine spus) comunicare între manageri și angajați neimplicarea în procesul decizional încărcătura excesivă a muncii desfășurate lipsa perfecționărilor continue și a dorinței de evoluție cauzarea intenționată de neplăceri fizice și psihice și hărțuirea (profesională, sexuală, verbală) schimbările ce se produc, fie imprevizibile, fie foarte dese lipsa provocărilor și a emulației situațiile conflictuale ce pot apare. În afară de ceea ce ar presupune managementul în activitatea oricărei structuri organizaționale
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
diferenț] moral] sau nu a existat un motiv moral pentru a-i cauza durerea fetei. Un exemplu care duce într-o direcție opus] principiului poate reprezenta faptul c], într-adev]r, în general, un punct forțe al unei acțiuni este tocmai cauzarea pl]cerii atât celui care execut] acțiunea, cât și celui care o suport]. Dar, uneori, se întâmpl] exact invers; de pild], gândiți-v] la faptul c] avem mai multe motive de a încuraja execuțiile publice ale violatorilor condamnați dac] evenimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mediu. ┌──────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────┐ │ Obiectiv relevant a) asigurarea că deșeul este recuperat sau eliminat fără │ │ │periclitarea sănătății umane și fără utilizarea de procese│ │ │sau metode care ar putea afecta mediul și mai ales fără: ● risc pentru apa, aer, sol, plante sau animale; sau ● cauzarea disconfortului prin zgomot și mirosuri; sau Secțiunea 15 Programele de Conformare și Modernizare 13.5. Habitate speciale * Font 8* Răspuns Ați identificat Situri de Interes Comunitar (Natură 2000), Dacă nu, treceți la Secțiunea │ │arii naturale protejate, zone speciale de conservare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153635_a_154964]
-
2.2.1. Clasa verbelor de schimbare de stare (Levin și Rappaport Hovav 1995: 93, 97, 147, 159−160) conține verbe care descriu schimbări în forma fizică sau în înfățișarea unei entități. Noțiunea de schimbare de stare și cea de cauzare externă nu coincid întotdeauna: majoritatea verbelor de schimbare de stare descriu evenimente care au cauză externă, dar există și unele care au cauză internă: flower 'a înflori', bloom 'a înflori', blossom 'a îmboboci, a înflori, a se dezvolta', decay 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cele două subclase faptul că apariția poate fi considerată ca fiind o schimbare direcționată. Autoarele menționează și alte caracteristici ale acestor verbe: comportamentul lor este explicabil prin absența unei cauze externe din reprezentarea lor lexico-sintactică; pentru aceste verbe, distincția dintre cauzare internă și cauzare externă nu este relevantă; incuzativitatea are altă sursă decât detranzitivizarea; verbele de existență și de apariție nu pot avea niciun fel de obiect (nici intern), pot forma participii adjectivale; verbele de existență pot fi folosite agentiv sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
faptul că apariția poate fi considerată ca fiind o schimbare direcționată. Autoarele menționează și alte caracteristici ale acestor verbe: comportamentul lor este explicabil prin absența unei cauze externe din reprezentarea lor lexico-sintactică; pentru aceste verbe, distincția dintre cauzare internă și cauzare externă nu este relevantă; incuzativitatea are altă sursă decât detranzitivizarea; verbele de existență și de apariție nu pot avea niciun fel de obiect (nici intern), pot forma participii adjectivale; verbele de existență pot fi folosite agentiv sau nonagentiv; spre deosebire de verbele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
corelată cu cauza internă/externă. Perlmutter le include în clasa inacuzativelor pentru că, în neerlandeză, acceptă pasivizarea impersonală. Argumentul unic este, de obicei, nonagentiv, nu implică o schimbare de stare, nu descriu eventualități delimitate temporal, au cauză internă; deci noțiunea de cauzare internă, care subsumează agentivitatea, poate fi extinsă la verbele de emisie. Pentru a stabili ce verbe din această clasă au utilizare cauzativă este important modul de producere a sunetului (Levin, Song și Atkins 199723 combat această idee: nu modul de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atunci când există o variantă tranzitivă, aceasta e de bază, însă despre verbele care nu se potrivesc cu definiția lor semantică afirmă că sunt listate ca inacuzative în Lexicon). Reinhart subliniază că, la fel ca în cazul abordării aspectuale, termenii centrali − cauzare internă și cauzare externă − nu se referă la verb, ci la eventualitățile pe care acesta le denotă. Conform teoriei formulate de Levin și Rappaport Hovav, există două tipuri de verbe inacuzative − derivate și de bază −, argumentul lor fiind existența unei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
variantă tranzitivă, aceasta e de bază, însă despre verbele care nu se potrivesc cu definiția lor semantică afirmă că sunt listate ca inacuzative în Lexicon). Reinhart subliniază că, la fel ca în cazul abordării aspectuale, termenii centrali − cauzare internă și cauzare externă − nu se referă la verb, ci la eventualitățile pe care acesta le denotă. Conform teoriei formulate de Levin și Rappaport Hovav, există două tipuri de verbe inacuzative − derivate și de bază −, argumentul lor fiind existența unei clase universale de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a devenit o parte a verbului. Se pot încorpora Instrumentul sau Pacientul (acesta din urmă poate fi încorporat numai dacă Beneficiarul, inclusiv cel negativ, e mai afectat decât Pacientul). Potrivit lui Croft (1991: 194), relațiile metaforice implică transferul: direcția mișcării > direcția cauzării. Croft (1991: 155) subliniază că entitatea afectată este implicată mai mult în acțiune decât entitatea mai puțin afectată. Pentru determinarea Agentului este folosit și criteriul animării. Agentul Pasiv este entitatea care precedă subiectul în lanțul cauzal, atunci când verbul principal descrie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe ca shudder 'a tremura' și laugh 'a râde', în cazul cărora agentul extern nu poate controla activitatea. Teoria formulată de Smith este asemănătoare cu cea propusă de Levin și Rappaport Hovav (1995), conceptele folosite de cele două autoare fiind cauzare externă și cauzare internă. Diferența dintre acestea, comentează Matsuzaki (2001: 79), este aceea că o propoziție ca The vase broke ' Vaza s-a spart' este interpretată de Smith ca "vaza se poate sparge fără intervenția unei cauze", iar de Levin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a tremura' și laugh 'a râde', în cazul cărora agentul extern nu poate controla activitatea. Teoria formulată de Smith este asemănătoare cu cea propusă de Levin și Rappaport Hovav (1995), conceptele folosite de cele două autoare fiind cauzare externă și cauzare internă. Diferența dintre acestea, comentează Matsuzaki (2001: 79), este aceea că o propoziție ca The vase broke ' Vaza s-a spart' este interpretată de Smith ca "vaza se poate sparge fără intervenția unei cauze", iar de Levin și Rappaport Hovav
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Smith ca "vaza se poate sparge fără intervenția unei cauze", iar de Levin și Rappaport Hovav (1995: 93), astfel: "cunoașterea noastră asupra lumii ne spune că vaza nu se putea sparge fără o cauză externă". În aceeași linie, concepte precum cauzare balistică (cauza este impulsul inițial pentru declanșarea acțiunii verbului − send 'a trimite') vs cauzare controlată (cauza este responsabilă atât pentru declanșarea procesului, cât și pentru desfășurarea acestuia − bring 'a duce, a produce', take 'a lua'), propuse de Shibatani (1973)106
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Rappaport Hovav (1995: 93), astfel: "cunoașterea noastră asupra lumii ne spune că vaza nu se putea sparge fără o cauză externă". În aceeași linie, concepte precum cauzare balistică (cauza este impulsul inițial pentru declanșarea acțiunii verbului − send 'a trimite') vs cauzare controlată (cauza este responsabilă atât pentru declanșarea procesului, cât și pentru desfășurarea acestuia − bring 'a duce, a produce', take 'a lua'), propuse de Shibatani (1973)106, aproximativ corespunzătoare conceptelor de cauzare de tip izbucnire (engl. onset) vs cauzare extinsă, propuse
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inițial pentru declanșarea acțiunii verbului − send 'a trimite') vs cauzare controlată (cauza este responsabilă atât pentru declanșarea procesului, cât și pentru desfășurarea acestuia − bring 'a duce, a produce', take 'a lua'), propuse de Shibatani (1973)106, aproximativ corespunzătoare conceptelor de cauzare de tip izbucnire (engl. onset) vs cauzare extinsă, propuse de Van Voorst (1993107, 1995108) și de Kiparsky (1997)109, explică de ce un verb ca destroy nu alternează: face parte din cea de-a doua categorie de cauzare, deci e nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trimite') vs cauzare controlată (cauza este responsabilă atât pentru declanșarea procesului, cât și pentru desfășurarea acestuia − bring 'a duce, a produce', take 'a lua'), propuse de Shibatani (1973)106, aproximativ corespunzătoare conceptelor de cauzare de tip izbucnire (engl. onset) vs cauzare extinsă, propuse de Van Voorst (1993107, 1995108) și de Kiparsky (1997)109, explică de ce un verb ca destroy nu alternează: face parte din cea de-a doua categorie de cauzare, deci e nevoie de intervenția continuă a unui agent/a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
corespunzătoare conceptelor de cauzare de tip izbucnire (engl. onset) vs cauzare extinsă, propuse de Van Voorst (1993107, 1995108) și de Kiparsky (1997)109, explică de ce un verb ca destroy nu alternează: face parte din cea de-a doua categorie de cauzare, deci e nevoie de intervenția continuă a unui agent/a unei cauze până la finalizarea evenimentului. 5.2.3. În interpretarea propusă de Levin și Rappaport Hovav (1995), un verb poate avea mai multe sensuri diferite între ele exact prin aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
anterioare, conform căreia informația semantică relevantă pentru participarea la alternanța cauzativă este legată de schimbarea de stare și de agentivitate și propun, în locul acesteia, distincția eventualitate cauzată intern vs extern. Levin și Rappaport Hovav (1995: 91−92) menționează că noțiunea cauzare internă exclude agentivitatea. Verbele de tip cauzare externă implică prin natura lor existența unei cauze externe având control imediat asupra finalizării eventualității descrise de verb: un agent, un instrument, o forță naturală, o circumstanță. Levin și Rappaport Hovav (1995: 94
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
participarea la alternanța cauzativă este legată de schimbarea de stare și de agentivitate și propun, în locul acesteia, distincția eventualitate cauzată intern vs extern. Levin și Rappaport Hovav (1995: 91−92) menționează că noțiunea cauzare internă exclude agentivitatea. Verbele de tip cauzare externă implică prin natura lor existența unei cauze externe având control imediat asupra finalizării eventualității descrise de verb: un agent, un instrument, o forță naturală, o circumstanță. Levin și Rappaport Hovav (1995: 94−96) arată că verbele denotând evenimente care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că asimetria în alternanța tranzitivă (între formele incoative și cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
distincția dintre inacuzative și inergative este codificată sintactic, dar nu ne spun ce aspecte semantice determină acest comportament sintactic. 5.2.6. Wechsler (2005) observă că, încă de la începutul studiilor de gramatică generativă, a existat ideea că ceva de tipul cauzare sau agentivitate este introdus în sensul propoziției în sintaxă și nu provine din sensul lexical − acest lucru explică, în concepția autorului, alternanța cauzativă. Într-o pereche de tipul: The door closed slowly/John closed the door slowly ' Ușa s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că aceste primitive nu sunt sursa argumentului extern. Wechsler (2005) evidențiază o problemă a ipotezei existenței proiecției micul v − selecția Agentului potrivit dintr-o varietate de participanți la evenimentul denotat de verb − și aduce argumente în favoarea faptului că agentivitatea sau cauzarea sunt introduse supralexical: (a) agentivitatea este opțională pentru anumite verbe, cu excepția situației în care aparține sensului verbului; (b) agentivitatea este detașabilă de rolurile specifice verbului (de ex., buy 'a cumpăra' este asociat cu rolurile Țintă și Sursă); (c) agentivitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1990: 128): John rolled the ball down the hill 'John a rostogolit mingea de pe deal' The ball rolled down the hill 'Mingea s-a rostogolit de pe deal' Bill rolled down the hill 'Bill s-a rostogolit de pe deal'; (e) distincția cauzare internă vs externă nu este o proprietate a itemilor lexicali, chiar verbele cu alternanță care sunt verbe de schimbare de stare cu cauză externă în varianta tranzitivă permițând cauza internă în varianta intranzitivă; (f) opțional, agentivitatea poate fi atribuită celor mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
broke the window 'Max/furtuna/piatra a spart geamul'. Reinhart (1991, 1996) susține că este util ca rolurile tematice să fie clasificate prin trăsături (vezi supra, 4.2.3.), mai degrabă decât să fie considerate primitive. Aceste trăsături sunt c, cauzarea unei schimbări (engl. causing change), și m, stare mentală (engl. mental state). Rolurile tematice se definesc astfel: Agent [+c+m], Cauză/Instrument [+c−m], Pacient/Temă/Beneficiar [−c−m], Experimentator [−c+m]. Verbele care acceptă mai multe roluri tematice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]