3,886 matches
-
de prin 1875 până În 1903, ceea ce face câteva mii de pagini de cronică diurnă și nocturnă a protipendadei bucureștene, În maniera celor două gazete preferate de el: Le Figaro și Le Gaulois. ș...ț Dansa nebunește (inclusiv cu locotenenții de cavalerie, după cum notau malițios ziarele din opoziție), era ultracosmopolit (deși, cum bine observa Florin Feifer În Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, a făcut foarte mult pentru teatrul românesc), practica echitația la Șosea (y compris ceea ce el numea «le flirtage
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
conveniențelor, când totul se asemăna, superioritatea lui Lauzun era tocmai ieșitul din comun; ceea ce În zilele noastre am numi- pentru că pe atunci cuvântul nu exista - originalitate. Înainte de a se Îndrăgosti de el, Domnișoara a fost uimită, la o paradă de cavalerie, de aerul lui Lauzun (pe atunci conte de Péguylem) și de orgoliosul său stindard: un proiectil ce urca spre nori, purtând o deviză În spaniolă: Urc până unde nu poate ajunge nimeni. Pentru ea, deviza era unică. Unică! Acesta era
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
felul următor: În față cei doi comandanți pe cai, urmați imediat de către purtătorul de steag al vameșului Sibiului ș...ț Acesta era urmat de către miliția orășenească, pe jos, grupată În două secțiuni și Îmbrăcată În diferite veșminte; În mijlocul acesteia venea cavaleria ș...ț, urmau doi cavaleri din care unul era Îmbrăcat din cap până În picioare În zale și arme, pe un cal Înalt. Acesta purta steagul orașului, numit și banderium, pe care se puteau vedea două săbii sub o coroană de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cavaler, purtând o cască aurită, ducea steagul lui Albert Huet, iar după el urma restul cavalerilor. Evenimentul de mai sus include ingredientele „canonice” ale sărbătorii: parada, luptele și jocurile, ospățul și elemente carnavalești. Parada pune În scenă actori sociali (milițiile, cavaleria) și actori simbolici - cavalerii, care reprezintă orașul și autoritățile sale, sau, În cod derizoriu, femeia călare pe catâr (element Împrumutat din charivari), ca simbol al cetății Înfrânte. Jocurile de pe Schutzenwerkstatt (iar În al doilea caz punerea În scenă a bătăliei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aurită, ducea steagul lui Albert Huet, iar după el urma restul cavalerilor. Evenimentul de mai sus include ingredientele „canonice” ale sărbătorii: parada, luptele și jocurile, ospățul și elemente carnavalești. Parada pune În scenă actori sociali (milițiile, cavaleria) și actori simbolici - cavalerii, care reprezintă orașul și autoritățile sale, sau, În cod derizoriu, femeia călare pe catâr (element Împrumutat din charivari), ca simbol al cetății Înfrânte. Jocurile de pe Schutzenwerkstatt (iar În al doilea caz punerea În scenă a bătăliei reale de către cavalerii locului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
centrală și aristocrația militară, cu un sistem complicat de ranguri și funcții. În vârful piramidei statului avar se afla kaganul, cunoaștem doar numele lui Baian. Kaganatul avar (567-796) era o adevărată "mașină de război", forța de șoc fiind asigurată de cavaleria grea. Războinicul avar era inseparabil de calul său-în mormintele avare, cal și călăreț sunt puși împreună! Călăreții avari erau echipați cu zale și înarmați cu coifuri, spade, lănci, arcuri-avarii au adus în Europa scările din fier pentru șa.30 Avarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Suabia, Burgundia, Alsacia, apoi în Lorena (Franța), Lombardia, Toscana, Campania (Italia), care s-au încheiat cu prăzi bogate. Ei nu atacau, în general, cetăți importante și orașe mari, ci doar orășele, sate, mănăstiri. Incursiunile lor erau fulgerătoare, fiind efectuate de cavaleria ușoară.24 Pentru a scăpa de aceste atacuri, tot mai frecvente și mai devastatoare, suveranii italieni și germani au fost siliți să plătească tribut ungurilor, pentru a-și proteja domeniile și locuitorii. Izvoarele contemporane vorbesc despre jafuri și devastări crude
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
comunităților în care erau împroprietăriți și în fața autorităților. În limba română, veteran a dat cuvântul bătrân, om cu experiență și prestigiu. Din rândul elementelor locale (geto-dace) au fost recrutate, încă din vremea lui Traian, unități auxiliare de infanterie (cohortes) și cavalerie (alae), numeroase la un moment datdupă douăzeci și cinci de ani de armată, ei își însușeau limba latină și modul de viață roman, fiind apărători ai ordinii romane.32 Un rol însemnat în romanizare l-au avut orașele -existente și înainte de 106
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în nordul Dunării a pecenegilor (vezi cap. X), populație nomadă de stepă, a determinat autoritățile bizantine să întărească și să adapteze sistemul de apărare al themei de frontieră Paristrion tacticii de luptă a noilor năvălitori, care își bazau atacul pe cavalerie. Pentru atacuri, pecenegii preferau iernile grele, când Dunărea se transforma într-un pod de ghiață pentru năvălitori. Din cauza acestei primejdii, între Dunăre și Mare a fost ridicat un val de pământ și unul de piatră. Pentru a se apăra de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au". Veniturile de la mori, existente sau viitoare, exceptându-le pe cele din "țara Litua" (voievodatul lui Litovoi), ca și alte clădiri, semănături, fânețe și pășuni pentru vite și oi rămân cavalerilor. Se împart în două veniturile din pescării și iazuri, cavalerii având "în plus, permisiunea să strângă, pentru ei, jumătate din veniturile și foloasele regale percepute de la românii din "țara Litua", exceptându-se Țara Hațegului cu cele ce țin de dânsa". Românilor din "țara Litua" li se impuneau obligații militare ("cum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ci era locuită, iar românii își organizaseră o societate (țară) evoluată, cu sate și târguri, cu instituții proprii economice și social-politice. Existau și cetăți modeste ale românilor din lemn și pământ, precum cea descoperită lângă Hărman (jud. Brașov), alături de care cavalerii și-au construit cetăți și orașe de lemn, pentru apărarea împotriva cumanilor. Având în vedere misiunea lor principală, de apărare a sud-estului Transilvaniei, cavalerii erau scutiți de obligația de găzduire a voievodului Transilvaniei, de orice dări, inclusiv de dinarii liberi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei nu au reușit să-și consolideze stăpânirea în această regiune. Astfel, în 1160, după cronicile ruse, o coaliție puternică alcătuită din oastea cnejilor ruși de Kiev, Cernigov și Pereiaslav i-a atacat cu corăbiile pe Nipru și unitățile de cavalerie, apoi, intimidați, ei nu au mai revenit în sudul Rusiei. Abia după această expediție și, în urma atacurilor cumanilor, grosul forțelor uzilor s-au strămutat în regiunile nord-dunărene, evacuate de pecenegi. Dar stabilirea lor în regiunile extra-carpatice nu a fost de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au datorat mai ales forței militare și tacticii folosite-ei au dezvoltat în cel mai înalt grad tehnica militară specifică nomazilor și au preluat de la alte popoare arme și mașini de asediu. Nucleul principal al armatei mongole era constituit din cavaleria ușoară ce îngăduia deplasarea rapidă a trupelor lor, învăluirile și replierile surprinzătoare, de mare eficacitate. La acțiunile războinice participau toți bărbații, iar femeile mongole contribuiau la confecționarea echipamentului de luptă. Armatele mongole erau organizate precum cele ale nomazilor turanici, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au grupat la Pesta, Bela IV a pornit în întâmpinarea mongolilor, care au simulat o retragere precipitată până la Mohi, localitate pe râul Sajo, afluent al Tisei. Aici s-a desfășurat, la 12 aprilie 1241, o aprigă bătălie, de mari proporții. Cavaleria mongolă, atacând pe neașteptate, a pus de la început în dificultate armata regească prin tirul de săgeți, încât trupele ungare s-au retras în mare derută de pe câmpul de luptă, iar mongolii au măcelărit mii de oameni, nobili, prelați, ostași. Regele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schimbat orientarea politică sub presiunea externă ungară și latină, dar o importantă modificare avea loc chiar în nordul Dunării împotriva influenței puterii cumane. În 1211, regele Ungariei, Andrei II (1205-1235), i-a instalat în Țara Bârsei, la cererea papei, pe cavalerii teutoni "ultra silvas versus Cumanos", cu scopul declarat ca, prin acțiunea lor, "regatul să se întindă". Regele Andrei a acordat cavalerilor un șir de privilegii, precum construirea de fortificații de lemn "pentru întărirea regatului înspre Cumania". În 1212 și 1222
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși, cumani și alte populații să-i însoțească în acest atac ce viza orașul polonez Sandomir. În 1260, ei au pătruns în Prusia, unde au angajat lupte sângeroase cu cavalerii teutoni. Noile acțiuni militare mongole au provocat îngrijorare în Ungaria, dar temerile nu s-au adeverit, efectivele lor erau reduse, întrucât principalele forțe ale Hoardei de Aur erau angajate în luptele cu hulaguizii din Persia. Dar neliniștea în spațiul Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la expediția comitelui Ioachim de Sibiu în regiunea Vidinului din 1215. Formațiunile politice românești din Cumania și din teritoriile Episcopiei cumanilor erau prevăzute cu structuri militare și au înfruntat pe năvălitorii mongoli, la 1241, iar ulterior, după 1247, participau alături de cavalerii ioaniți la acțiunile militare inițiate de aceștia. Să urmărim mai îndeaproape noul cadru al istoriei românești, în prima jumătate a secolului al XIII-lea (1204-1241). Ca urmare a destrămării blocului vlaho-bulgaro-cuman, factorul extern care a influențat cel mai puternic existența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Carpați prădau sistematic dincolo de munți, regatul ungar însuși fiind amenințat de ofensiva populațiilor turanice. În acest context, dar și la intervenția papei de la Roma și a relațiilor cu Imperiul latin de Răsărit, regele Ungariei Andrei II face apel la cavalerii cruciați (teutoni) pentru apărarea hotarelor regatului, dar, în același timp, și pentru a lansa atacuri asupra cumanilor de la sud de Carpați ce primejduiau Imperiul de Constantinopol (vezi mai sus). Așa se face că pătrunderea bizantină la nordul Dunării a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XIII-lea. Puterea lui Nogai se făcea simțită și în Transilvania: cumanii, așezați de unguri în valea Tisei, s-au revoltat în 1282, instigați de Nogai și, în cele din urmă, au trecut munții "la tătari". Urmăriți de cavaleria ungară și înfrânți, în replică, tătarii au năvălit în Ungaria, în 1285. În această conjunctură favorabilă afirmării lor politice, când cele două puteri din zonă se înfruntau reciproc, trebuie înțeleasă acțiunea voievodului Litovoi, amintită mai sus, exemplu tipic de valorificare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar ezită, la încheierea stagiului, să urmeze o carieră ostășească. Nu se înveșnicește nici în funcția de contabil la Percepția din Caracal (1918-1919). Demisionează și îmbracă uniforma de ofițer la garnizoana din Fălciu (1919-1920), de unde se mută la Școala de Cavalerie din Sibiu, stabilindu-se, în 1921, în acest oraș. Se pensionează cu gradul de colonel. Era încă elev când, în 1911, își vede publicată o schiță umoristică în „Veselia”. Cu versuri, proză, articole avea să mai colaboreze (semnând și cu
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
O supraviețuire cu Oscar, București, 1997; ÎnSISIFicarea la noi, pe Boteanu, București, 1998; Autodenunțuri și precizări (plus câteva note informative, o addenda și spovedania unui convins), București, 2001; Supraviețuirile, vol. I: Rămășițele mic-burgheze, București, 2002, vol. II: Armata mea de cavalerie, București, 2003. Repere bibliografice: Ardeleanu, Însemnări, 225-230; Oprea, Mișcarea, 205-213; Ungheanu, Arhipelag, 171-175; Ardeleanu, Opinii, 52-56; Cristea, Domeniul, 310-313; Culcer, Citind, 171-173, 219-222; Raicu, Critica, 140-147; Ungureanu, Proză, 215-220; Georgescu, Volume, 78-82; Raicu, Contemporani, 42-46; Moraru, Semnele, 192-195; Manea, Contur
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
Tânărul debutant excelează în parodii de romane de senzație, cum ar fi: Clopotele blestemate sau cadavru-mblănit. Roman original de mare senzație destinat a face marț pe dnii Xavier de Montepin, Ponson du Terrail et Co. și Dona Manda sau Cavalerii sângerânzi. Roman stupid de actualitate, semnat Niță Balamuceanu. M.Pp.
BELGIA ORIENTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285685_a_287014]
-
nămezi = corect,nămiază și amiază, adică În plină zi; măgură = deal mare, singuratic; vizir = mare comandant de oaste la turci; vad = loc adâncit În pământ pe unde curge o apă; destin = soartă, viitor; trofeu = pradă de război; spahiu = soldat În cavaleria turcească. ,,La Călugăreni, românii scriseră cu sabie și sânge pagina cea mai strălucită din istoria lor.” NICOLAE BĂLCESCU PREDA BUZESCU Preda Buzescu a fost unul dintre cei mai curajoși căpitani ai domnitorului Mihai Viteazul. El Își iubea mult țara. De
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
noapte după noapte și aștepta ... Într-una din nopți, auzi un glas, aproape de tot : Cine-i acolo ? Om bun, răspunse moșul. Dacă ești bun, vino aici ! Moș Miron, sprinten ca un flăcăiandru, se Înfundă În noapte. Era o patrulă de cavalerie românească. Căuta pozițiile ocupate de dușmani. Aflară ce aflară de la moș Miron și voiră să-și continue drumul. O mică rugăminte am, nepoțeilor : să vă dau o mână de otavă la cai. Sergentul zâmbi și zise: Nu-i vreme pentru
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
tătare și cumane. Colonizări. Pentru a întîmpina trebuințele înarmării și apărării țării în afară în contra tătarilor și bulgarilor năvălitori, precum și pentru a răspândi mai si mai repede puterea tare regească până la marginile țării, Bela IV primi la anul 1247 pe cavalerii ordinului ioanit în Ardeal (Fratres hospitalis Ierosolymitani) și le hărăzi prin o bulă de aur, confirmată de Innocențiu al IV-lea, ținutul Severinului, chinezatele (feudele districtuale) până la Olt și Cumania, afară de Valachia, dîndu-le acestea toate ca ei să se așeze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]