1,171 matches
-
omenești” (Ștefan Zweig, (35)) și a credulității oamenilor. În afară de faptul că se blochează (oprește) circuitul elementelor chimice existente în cadavrele omenești, această practică mai are un efect negativ: se acoperă și se blochează suprafețe de teren din ce în ce mai mari, cu amplasarea cavourilor, în incinte denumite cimitire. Conform vieții ciclice individuale, pe pământ se nasc și mor oameni permanent. După un anumit număr de ani, se poate ajunge la ocuparea întregii suprafețe a pământului cu morminte și cu cimitire. Unde se vor mai
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
lor. Nu trăiesc numai părinții de pe urma lor, ci și un întreg sistem finanțat de stat, care se ocupă de handicapați. Sistemul consumă mult mai mulți bani, decât handicapații. Circuitul materiei este blocat și prin depozitarea cadavrelor umane, în spații izolate (cavouri), fără contact direct cu pământul, în care să se integreze. Acum totul se măsoară în bani. Totul a devenit o marfă. Oamenii poluează și distrug mediul de viață. În loc să dezvolte industria pentru produs instalații pentru captat energia solară, unii produc
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu înfrigurare, cu sentimentul că profanează un cavou de familie, că pătrunde într-un spațiu interzis, un fel de tainic muzeu al strămoșilor în care vechiturile se așază de generații într-o ordine proprie în straturi succesiv suprapuse. Un spațiu în care se pătrunde nu pentru a lua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la romanul Jocurile Daniei. 1937 ianuarie Este expus unei operații de secțiune a nervului la Spitalul Filantropia, la secția chirurgicală a doctorului Amza Jianu, dar operația nu reușește și la 15 ianuarie Anton Holban moare. Ulterior, urna este depusă în cavoul familiei Lovinescu de la Fălticeni. O MOARTE CARE NU DOVEDEȘTE NIMIC Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul să plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu înfrigurare, cu sentimentul că profanează un cavou de familie, că pătrunde într-un spațiu interzis, un fel de tainic muzeu al strămoșilor în care vechiturile se așază de generații într-o ordine proprie în straturi succesiv suprapuse. Un spațiu în care se pătrunde nu pentru a lua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o binefăcătoare vacanță În care spiritul să penduleze Între fantezie și cruda realitate a zilelor ce vor urma...!! Având deplină Încredere În cuvântul procurorului, Tony Pavone reveni În arestul miliției oarecum relaxat. Se lungi În așa zisul pat - mai degrabă cavou - construit din beton armat fără niciun fel de așternut provocânduți o stare de repulsie, totuși proaspătul locatar a adormit Îmbrăcat. A dormit mult, pe săturate fiind deranjat doar atunci când se serveau mesele de prânz și seara un fel de borhot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asemenea individ, dar probabil călăii, Îl ținea special singur pentru a-i deteriora moralul, a-i distruge orice forță de Împotrivire!! A zace de unul singur În celulă, zvârcolindu-te pe patul de ciment ce cu ușurință putea fi numit cavou, cu mâncarea oferită de temniceri ce nu era comestibilă mulțumindu-se cu fărâmiturile oferite cu zgârcenie din alimentele aduse de afară de Atena,Tony Pavone suporta foamea mai ușor decăt singurătatea!! Întreaga lui ființă fu cuprinsă Într-o stare de apatie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am din ea decât fragmente, nu știu deloc ce se petrecea cu mine, călcam pe un sol fluid, aveam mințile rătăcite. Am ieșit afară din cabană îndată ce s-a văzut un pic de lumină. Acolo înăuntru mă simțeam într-un cavou, îngropată de vie. Am umblat aiurea pe colinele din jur, ceasuri întregi, fără nici o țintă. M-am oprit din acel marș către niciunde în clipa în care s-a deschis cerul. Deasupra creștetului meu se intersectau două curcubee. Cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nevoit s-o pun să jure că va rămâne nemișcată în pat. Eu însumi mă consolam cu făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se că, venind spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
S-a mutat, de-o lună, două, În cavoul său cel șic, Însă, pe adresa nouă. Nu primește niciun plic!
Epitaf unui chirurg. In: ARICIUL CU ŢEPI DE ALINT by Ioan TODERAŞCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/385_a_587]
-
George Bacovia Poezii Volumul "Plumb" (1916) Plumb Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Stam singur în cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb... și-am început să-l strig - Stam singur lângă mort... și era frig... Și-i atârnau aripile de plumb. Pastel Buciumă toamna
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
funerar... În parc ninsoarea cade rar... Amurg Trec corbii - ah, "Corbii" Poetului Tradem - Și curg pe-nnoptat Pe-un târg înghețat, Se duc pe pustii... Pe când, de argint, În amurg de-argint, S-aprinde crai nou Pe zări argintii În vastul cavou... Iubito... ah, "Corbii" Poetului Tradem... Lacustră De-atîtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar din somn, și mi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
din Uniune. Era Ghidale care acum, la despărțirea de R., își flutura șapca parcă special spre mine. A bănuit că eram acolo. Mi-a și adeverit când mi-a scris mai târziu. „Știam că erai acolo, la locul nostru, lângă cavoul cu lăptăreasa. Mi s-a părut că te-am și zărit.“ Veneam adeseori cu el în cimitir. Ne piteam după un cavou cu o statuetă de fetișcană care ducea o găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mi-a și adeverit când mi-a scris mai târziu. „Știam că erai acolo, la locul nostru, lângă cavoul cu lăptăreasa. Mi s-a părut că te-am și zărit.“ Veneam adeseori cu el în cimitir. Ne piteam după un cavou cu o statuetă de fetișcană care ducea o găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a venit să ne închipuim că fetișcana aceea tocmai se întorsese din grajd, unde mulsese vaca, și ducea găleata plină cu lapte, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a venit să ne închipuim că fetișcana aceea tocmai se întorsese din grajd, unde mulsese vaca, și ducea găleata plină cu lapte, prea grea pentru trupul ei fraged, în casă. Era cavoul acela chiar lângă gardul cimitirului. Ghemuiți după cruce, din dosul ierburilor înalte, ne uitam prin plasa de sârmă cum, în gară, lumea se agita, ca în filmele mute, în așteptarea trenulețului local. Elevii nu aveau ce căuta în gară neînsoțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aduc aminte de ziua cînd Julián ne-a povestit cum Îi cunoscuse pe cei din familia Aldaya și cum, pe nesimțite, viața i se schimbase... ...În luna octombrie a anului 1914, un artefact pe care mulți Îl luară drept un cavou ambulant se opri, Într-o după-amiază, În dreptul magazinului de pălării Fortuny, În Ronda de San Antonio. Din el ieși figura semeață, maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci unul dintre bărbații cei mai bogați nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și de acolo, la poalele muntelui, se zărea infinita cetate a morților, care escaladase colina pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților era o groapă de palate, un osuar de mausolee monumentale străjuite de armate de statui din piatră putrezită ce se scufundau În tină. Am respirat adînc și am pătruns În labirint. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pline de petale și de vin, În care Noimann Își Înmuia cu grijă buricul degetelor pentru a și le trece peste față. „Orice ritual inițiatic”, Îi spuse odată, nu se știe de ce, Bikinski, „presupune pătrunderea Într-o Încăpere tăinuită: un cavou, o peșteră, o grotă sau o groapă. Acolo, inițiatul este stropit cu apă sfințită sau cu sângele unei victime sacrificate pe altarul zeului. Încăperea simbolizează locul morții omului vechi și al nașterii celui nou...” Cavoul său era oglinda În fața căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Într-o Încăpere tăinuită: un cavou, o peșteră, o grotă sau o groapă. Acolo, inițiatul este stropit cu apă sfințită sau cu sângele unei victime sacrificate pe altarul zeului. Încăperea simbolizează locul morții omului vechi și al nașterii celui nou...” Cavoul său era oglinda În fața căreia, stând În genunchi, la miezul nopții, murea un Noimann vechi și reînvia unul nou, prinzând puteri nebănuite, pentru a putea porni Întins, spre Corso, a doua zi. Un Noimann obosit intra În oglindă și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce acest dezmăț? La ce bun atâta Îmbuibare? „În cupe de marmură - fum de rășină, oh globi oculari, globi de lumină... Și totuși...” „Și totuși, și totuși” ... gândurile lui Noimann se Învălmășeau. Scenele din havuz se amestecau cu cele din cavou. Satanovski de la masă se suprapunea cu Satanovski Întins lângă Lily Fundyfer din cimitir. Unși cu nămol și alte ingrediente. Oare nu sfidase el legile naturii și pe Însuși bunul Dumnezeu organizând o astfel de agapă? Versurile năvăleau În mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se puse În mișcare. „Nu mi-ați dat adresa”, strigă În urmă omul cu joben, Întorcându-și pe jumătate fața Înspre masă. „Drept Înainte”, Îl Îndrumă stomatologul. „La cimitir...” „Care?” zise omul cocoțat pe capră. „Eternitatea. Acolo veți găsi și cavoul... E În drum...” Noimann Își șterse fruntea de sudoare și se așeză din nou la locul lui. Comesenii aplaudară cu frenezie. Cineva făcu o remarcă măgulitoare referitoare la umorul extrem de fin pe care-l practica medicul atunci când venea la Corso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe Aleea cu Cireși, la capăt. Cu lift și telefon. Poftim și cartea mea de vizită. Aveți trecute aici toate adresele...” „Inclusiv cele din cimitire?” „Inclusiv”, făcu el. „Vă puteți orienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la capăt. Cu lift și telefon. Poftim și cartea mea de vizită. Aveți trecute aici toate adresele...” „Inclusiv cele din cimitire?” „Inclusiv”, făcu el. „Vă puteți orienta fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben. Cât În privința cavourilor, o să le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu halatul descheiat și În papuci...” Noimann nu glumea... Într-adevăr, fiind Într-o zi cu chef, achiziționase câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se spune, după ultimul răcnet, dotându-le cu bar, combină frigorifică plină cu tot felul de sticle, cu aparat de masaj, cu saună și scaune stomatologice. „Pentru orice eventualitate”, precizase el. În fața fiecărui cavou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se spune, după ultimul răcnet, dotându-le cu bar, combină frigorifică plină cu tot felul de sticle, cu aparat de masaj, cu saună și scaune stomatologice. „Pentru orice eventualitate”, precizase el. În fața fiecărui cavou se Înălța statuia medicului, În mărime naturală. Noimann era prezentat Într-o ipostază veselă, oarecum nepotrivită cu atmosfera locului. Altele Îl surprindeau abordând o figură marțială. La cimitirul Sfântul Vasile, Noimann purta mustăți În formă de furculiță, fapt care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]