607 matches
-
recunoaște după această vocație specială, depreciat «impresionistă» a caracterizării"). Boala, care stimulează creativitatea, plictiseala vieții literare în momentele cele mai importante din punctul de vedere al aparițiilor valorilor, revelațiile în existența creatorilor, obsesiile proprii și ale scriitorilor comentați, obositoarele clișee, cazna demontării lor, veleitarismul, artificialitatea în opera literară îl preocupă pe Lucian Raicu, atît de mult, încît toate acestea sînt recurențe ale cărților sale, iar în antologia despre care vorbim s-au aglomerat destule, pînă la sațietate. Ceea ce le supraordonează și
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
pe de altă parte, cu băieții de la sculărie, descărcau. Toate piesele principale erau scoase din vagoane și îngropate în spatele depoului, sub stiva de zgură. Lucrau îndârjiți, încordați, pe muțește. Santinelele, cu armele la piept, mișcându-se automat de ici-colo, supravegheau cazna celor care se speteau scoțând fierăria din ateliere. Un lăcătuș băgat sub vagoane, întins pe linii, cu burta pe traverse, își sălta capul, nevăzut, și-i supraveghea pe nemți. Unu-n vagon opera cu ranga. Dezbătea o scândură, două și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
are fascinația aristocratică a imobilității. E un pedant al "sîmburilor de vid" ai ființei, chiar dacă insidios inflorescent (copacul cu care se identifică autorul nu reprezintă decît un simbol al fixării, al încatenării solemne în biologie): "O nemiloasă parcă ursi crîncena caznă,/ departe-s de cetate și de orice drum./ Un strigăt sînt, și deznădejde,/ ar fi tîrziu de-acum un ajutor să vină;/ nici cîinii nu-s, gonesc pe undeva urmîndu-ți ciuta.// Se duce ziua sau în ochi coboară bezna?// Dar
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
portughezul prefera, într-un moment, observarea vieții directe, cărților care nu-l învățau și nu-i produceau plăcere (34). Chiar literatura română rămâne o idee cam forțată. Scrisul românesc constituie o literatură, în care domeniile interferează, dar realizează cu mari cazne o beletristică (155). Totuși, metoda expresivității involuntare, prin care se citește "beletristic" - printr-un posibil călinescianism exacerbat - orice, lărgește "ograda amărâtă" a literelor românești. Înțelegerea metodei merge în consens. Amintindu-l pe Kant, pentru care metoda face obiectul (77), criticul
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
Cum să-l strămuți pe mocofanul cu plaivaz după ureche de la registrul lui soios la tastatura computerului? Cum să-l motivezi pe profesorul îndobitocit de rutină, pentru care manualul "Humanitas" e echivalentulul torționarului care-l supune la cele mai insuportabile cazne psihice și intelectuale? Dar pe directorașul de întreprindere, obișnuit cu ordinele de la centru, și care face alergie la gândul că trebuie să găsească și piețe pentru precarele produse ieșite din atelierul fabricii? În aceste condiții, aproape că înțeleg lipsa de
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
să prindă Crâmpeie plutind în văzduh, Vântul din casele-n flăcări Flutură fustele fetelor, Râde mulțimea voioasă În ceas de blândă duminică. Ce morală reiese de-aici ? Oamenii vând, se-amuză, iubesc La Roma sau la Varșovia, Ocolind rugul de cazne. O altă morală ar fi Trecerea a tot și a toate, Uitarea ce se așterne Când flacăra încă mai arde. Eu însă mă gândeam atunci La cei ce dispar singuri, La clipa când Giordano, Urcându-se pe rug, N-a
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
fie, a vol d'oiseau, de acord cu el. De cele mai multe ori narativizarea la firul ierbii a lecturii analitice nu e decât o formă subtilă și pretențioasă de evitare a eforturilor de orice fel. Sau, dimpotrivă, de marcare suplimentară a caznelor cititului. Cine izbutește să rezume un roman - și să sară peste doar câteva amănunte - dovedește că l-a parcurs rând cu rând. Lucrul pare mai demn de fervorile stahanovismului studențesc decât de justa măsură a criticii literare. Iată ce propune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
lipsă, adevărata senzație de foame? De ce să nu-ți afli limitele? Te înfricoșează cumva? Numai lui Dumnezeu îi e frică de propria-I nemărginire... Stin medita câteva clipe și mormăi apoi în barbă: ― Nu văd de ce să mă supun unor cazne pentru o vină care nu este a mea! ― Așa să fie oare? Ești tu cu totul nevinovat de moartea lui Jeremiah? Trufia ta nemărginită de a o avea pe Xentya ți se pare mai întemeiată decât gestul simplu de a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
La vederea acestei priveliști, Grigorosu și-a acoperit fața cu mâinile și a rostit un singur cuvânt: Doamne! Ioane! Ridică-l tu, că eu nu pot. M-au lovit și pe mine și nu pot mișca brațul drept. Cu mare caznă, Grigorosu a reușit să-l ridice pe Costăchel. Cu el pe umăr, a intrat în curte. Să-l ducem în bucătăria de vară. Acolo este o laiță - a grăit Grigorosu, gemând sub greutate. Adu niște apă, să-l spălăm, și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în special pe tatăl său, marele stolnic Cantacuzino. Și pe deasupra, spaima că Brâncovenii s-ar putea întoarce... Veneau mereu călărași de la Istanbul și veștile, deși erau bune, - Constandinul Stancăi cu feciorii erau închiși la Închisoarea celor Șapte Turnuri și, prin cazne, Ali Pașa, marele vizir, încerca să-l stoarcă de avere -, nu-l linișteau. În țară, imbrohorul umbla de colo până colo să vadă pe ce mai poate pune mâna în folosul sultanului. Care după care, încărcate cu averi de pe la moșii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
La Ediculé el n-a stat ca Mihai Racoviță, ci a fost întemnițat într-o pivniță în care se spune că nu se simte decât boarea pământului, a gropii... Era fericit când îl scoteau la interogatoriu, chiar dacă îl supuneau la cazne, putea să răsufle și asta era o binefacere. Vă spun, n-o să ne ierte pe niciunul, o să ne scurteze cu un cap pe toți! Pe măsură ce-și argumenta teza, stolnicul își pierdea calmul, tonul discursului său devenea vehement. Păuna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cap pe toți! Pe măsură ce-și argumenta teza, stolnicul își pierdea calmul, tonul discursului său devenea vehement. Păuna doamna asculta mirată, i se păreau vorbele socrului ei de prisos. Auzise despre marele Brâncoveanu că ar fi supus la asemenea cazne ca să destăinuiască unde-și are ascunși banii, încât urletele lui de durere l-au scos din minți pe baronul Șeremetiev, de aceea i se părea de la sine înțeles că este greu să ierți asemenea lucruri și mai credea că dorința
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu știu ce anume ce nu înțelegeam, era ca și cum mă scufundam într-o mlaștină. Psalm după psalm, când grecește, când românește, când slavonește, bolboroseam mereu, mereu și nu pot să-ți spun cât mă bucuram când mă luau să mă ducă la cazne. Începusem să-i îndrăgesc pe temniceri pentru că mă scoteau din singurătatea mea și mă dădeau pe mâna călăilor. — Doamne miluiește! Asta o vreme, până mi-am dat seama că diavolul era cel care mă chinuia. — Cum ai făcut asta? — Știu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se fugăriseră în mintea voievodului, fără ca să se contureze exact? Ce anume nu vroia să-și mărturisească? Ce anume i-a descoperit cugetul, încât recunoașterea acelui ceva să-l facă neputincios în fața singurătății și dornic de orice schimbare, chiar de cazne? Ce gând te poate chinui mai tare decât țepușele înfipte sub unghii? Și dintr-odată sensul suferinței voievodului i se dezvălui, trase brusc de frâu și-l struni pe Leu ca să se întoarcă pe loc spre Vlah serai. Măgarul o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, să adorm fără să mă întreb cum de nu am putut cunoaște ce era în sufletul lui naș Dinu și al lui neica Mihai. E greu când te vând cei pe care i-ai iubit, e tare greu, grea caznă a cugetului, dar cum este când i au legat în această vânzare pe toți ai tăi, te-ai întrebat? O să-ți cer ceva, părinte, ceva ce nu se cuvine: apropie-te, îngenunchează înaintea jilțului meu, scoate-ți potcapul, așa... Mâinile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugăm pentru ei... N-au avut mult de străbătut, căci închisoarea Bostangi bașa se află lângă prima poartă a seraiului împărătesc iar piața deschisă Iali Kiosk nu era departe. Înaintau încet, pentru că voievodul și beizadea Constantin aveau picioarele rănite de caznele la care fuseseră supuși. Stelele păleau pe rând, una câte una, topindu-și licărirea în lumina cerului pe care încă nu răsărise soarele. Radu ar fi mers mai repede, era bucuros că reușise să-i scrie logodnicei sale o scrisoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lucru? 2. O să-l cauți pe Howard Sugarman, nepotul Sylviei, un băiat minunat - și președinte la Hillel. O să te ajute să te acomodezi mai repede. Te rugăm, caută-l. 3. Rodule, Dragule, Lumina Ochilor, îți amintești de vărul Heshie, de caznele la care s-a supus și pe sine, și la care și-a supus și familia, din cauza fetei ăleia. Prin câte a trecut unchiu’ Hymie ca să-și salveze băiatul de la nebunie. Ții minte? Te rugăm, e cazul să mai adăugăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Porc? Ar trebui să vadă mai întâi reclamațiile și plângerile care se îndosariază într-o singură dimineață în biroul meu: ce-și fac oamenii unii altora, din lăcomie și ură! Pentru mălai! Pentru putere! Din ranchiună! Din nimic! La ce cazne îl supun pe un șvarțer ca să-i stoarcă ipoteca pe-o casă! Omul are nevoie de ceea ce taică-meu numea o umbrelă pentru vreme ploioasă - și ar trebui să-i vezi pe porcii ăia cum îl mai terorizează! Și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
măsurarea iubirii, precis acul ar fi săltat pe scală, ar fi lucit și ar fi dat zglobiu din coadă. Teoretic, în acele luni mă apăra și pe mine cineva (de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei). Pe de altă parte, mi se tăia macaroana în multe privințe. Auzeam fraze neobișnuite, rostite sec: „Nu te ridici de la masă până nu termini din farfurie!“, „Nu ieși afară înainte să-ți faci lecțiile!, „Nu mergi la nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când am ajuns la noi, l-a certat pe tata că nu știe să facă o schiță precisă. Și, dacă tot simțeam uneori că tata m-ar putea apăra de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei, m-am gândit că ar fi în stare să le domolească și pe profesoarele isterice. Așa că l-am rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
luat-o Henry și afară e-o zi așa de frumoasă! — Gaskell și-a cumpărat o bicicletă. Zice că-i mai rapid așa și îl și menține în formă, spuse Sally, condamnându-l astfel pe Henry Wilt la o nouă caznă. Eva își notă în minte să-l facă pe soțul ei să-și cumpere o bicicletă de la o licitație de obiecte a poliției și să meargă pe ea la lucru, fie ploaie ori ninsoare. Mă gândea să încerc să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și am devenit absent la provocările lumii imunde, preocupat de valorile în care am crezut, cu toate că respectul, încrederea în oameni și generozitatea mi-au fost puncte vulnerabile. După arestarea tatei, firea mea timidă a devenit și mai retrasă, iar toate caznele care m-au urmărit ulterior, m-au călit și înverșunat, astfel că la moartea prematură a celor care mi-au dat viață nu am putut vărsa o lacrimă. Atunci, la 28 de ani, devenit stâlp al familiei, am suferit a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lui Coroi... «Strănepotul Caliopi avea chiar în înfățișare ceva din aerul ghiduș al străbunicului, dar mai ales avea moldoveneasca lui moale, lată și cu tâlc», creionează mitropolitul Plămădeală. Părintele Cojocaru încearcă să fie profet la sfinția sa acasă. Lucru cu mare caznă, dar oamenii deja îi spun «celălalt Creangă». «Noi chiar așa zâșim: iote-l pi Creangă! Voinicuț șî cu barbî, când stă pi bancî la soari...» Aș spune cine mi-a zis, da’ nu vreau s-o caterisească... Povara pochilor în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mefiență aproape generală a criticii față de poezia călinesciană, bănuită de inautenticitate. Doar că, pe aria întreagă a lirismului călinescian, mimetismul, pastișa, imitația se revelează ca forme ale posturii, ale disimulării, ale "privirii indirecte". Ele nu reflectă o sărăcie, ci o caznă, o impoziție, o deliberare din adâncime, o estetică ce se manifestă implicit prin elogiul meșteșugului (virtuozității), inspirației luciferiene (condeiul arde "ca fosforul lui Mefistofel"): "Azi suflu meșteșugește / În spuma grea diafană, / Și strofa adesea plesnește/Ca sticla venețiană". Suntem pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât hârtia care foșnește atât de plăcut când o strângi. Plăcut poate să-i pară și că gesturile ei animă lumea din jur. Așa că le arată tuturor plicul terfelit, cu fețișoara luminată de mulțumire, așa cum călăul ar întrerupe o clipă cazna martirului, arătând mulțimii de credincioși trupul sfârtecat, și toată ființa i s-ar umple - îmbătător alcool ! - de freamătul de indignare și neputință. — Mais, non, j’en ai assez... Poate împins de șoapta nemulțumită a soției sale, poate pierzându-și deodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]