580 matches
-
să fie speriată. Mult mai liniștită, se așează pe un taburet aflat lângă unul dintre cele cinci paturi metalice, acoperite cu cearșafuri care miros a clor și începe să tamponeze ușor fruntea celei care stă întinsă pe patul îngust, tip cazon. La vederea chipului cuprins de o paloare înspăimântătoare a bolnavei, Marius simte cum i se oprește inima, apoi începe să-i bată repede și tare. Murmură stins, cu gura brusc uscată ca iasca. Smaranda... Aproape că nu dorește să clipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arătase altfel decât ireproșabil de eficientă. Încercase să devină familiar cu ea, dar renunțase în fața privirii ei care degajase răceala de gheață a unei banchize polare. Coapsele pline, ademenitoare, ale fetei, se mișcă în dulci promisiuni ascunse sub austeritatea fustei cazone atunci când pune picior peste picior în căutarea unei poziții mai comode în fața mașinii de scris. Ochii lui alunecă spre pulpele bronzate și glezna subțire. O fantasmă erotică începe să prindă contur în mintea înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să ramână în memoria colectivă ca doi bătrânei cumsecade, ieșiți într-o zi rece de început de iarnă la cumpărături, așa de pașnici, așa de inofensivi, ca să o sfârșească într-un mod atroce, înfiorător ciuruiți de gloanțe lângă un zid cazon care rămăsese mânjit de sângele lor și impresionase pe toți cetățenii pașnici ai planetei... Deci se putea perfect să îți însușești cu anasâna orice bun care nu îți aparținea în țara asta și nu aveai de dat în nici un fel
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în caleașcă, dar repede, până nu se înfurie! Am văzut totuși că în ochi îi sticlește același licăr de omenie și că nu ne disprețuiește și am tulit-o spre ieșire încât nici nu știu cum am ajuns într-unul din camioanele cazone ce ne aștepta. Până la Băneasa nu știu cât am făcut căci era noaptea. Am intrat pe poarta regimentului, intrau mereu camioane încărcate cu de-alde noi. Era acolo și un platou mare, din beton.. Cert este faptul că așa, cu valizele lângă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
debarcader, faima noastră ajunsese până aici, încât ne-au iertat de întârziere și nu ne-au luat bani pentru barcă decât pentru două ore. Petrecerea noastră de la Herestrău a fost o mare deconectare, o lăsare în urmă a vieții dure cazone, și chiar dacă n-am uitat-o niciodată, reintram în viața civilă, spre libertate, cu speranțe încă neconturate a ceea ce ne aștepta. Eram convinși că modul nostru de a gândi se schimbase, eram parcă ceva mai triști, practic, ne maturizasem, iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din patrie. Nu putea să doarmă decât două-trei ore pe noapte și-și umplea timpul cârpind încălțămintea unuia sau altuia. Acolo, în captivitate, în frigul năpraznic al Siberiei, își practica aceeași meserie de-o viață, cizmăria. Repara mai mult cizme cazone, căci era înconjurat de militari. Uneori primea ordin să facă cizme noi, căci piele se găsea din belșug. Era într-un lagăr cu numărul - nu contează care - toate lagărele de prizonieri din Siberia erau numerotate. Comandantul lagărului era o femeie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a mai prins! Mi-am făcut o gaură în zăpadă și m-am târât înăuntru. Un bulgăre uriaș de zăpadă, cioplit cu cuțitul, astupa intrarea aproape etanș, astfel că vântul aspru siberian nu ajungea până la mine. Am scos pâine neagră, cazonă și slănină și m-am ospătat. Am tras și o dușcă din vodca dăruită de Mariusia, căci ea mă învățase să beau tării. Am dormit ca un prunc până a doua zi. Cu forțele împrospătate, vedeam viața ceva mai în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oprit la mânăstirea Țigănești să întrerupem un pic transa mistică a străbunicii, unchiul și-a amintit din senin că fusese ofițer de intendență, că ținuse socoteala gamelelor, bocancilor, bonetelor, petlițelor și lopeților Linemann, a avut revelația că în stufosul inventar cazon nu figura nici o pisică și a luat hotărârea s-o lăsăm acolo cu străbunica, s-o călugărim. Am protestat, am bocit, am zis tot ce mi-a venit la gură, n-am vrut să mă urc înapoi în mașină, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
predilecție pentru lucruri frumoase, rafinate, dar nu știu din ce spirit de frondă folosea cu voluptate expresii vulgare și se purta În cea mai autentică manieră proletară. Când nu purta uniforma, se Îmbrăca Într-un fel care-i menținea alura cazonă. Iarna, purta un cojoc lung, care te făcea să te gândești cu groază la Siberia și să-i mulțumești lui Dumnezeu că, cel puțin, te aflai În țară, ci nu acolo. Avea o voce joasă și puternică, pe care o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aruncând fumul în sus, cu o privire goală și o fată perplexa. Nu era normal la un militar, care luptase la Cotul Donului, în 1944, august, la Iași și scăpase cu viața și care era în fața noastră, a copiilor, hotărât, cazon, dând ordine și cerând îndeplinirea lor imediată. Imaginea surprinsă am înregistrat-o și apoi am înțeles. O lume, a lui, se prăbușise și el știa ce urmează, căci fusese din 1941 până 1943 în URSS și aflase despre lupta de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Ca Manole ne vestește Că visează și el strana, Numai că, acum, pe Ana Între tomuri o zidește. Căutând lumii remedii Și-a propus diverse țeluri Și în felurite feluri Le-a transmis pe unde medii. Cu o voce cam cazonă, El comandă garnizoana; Dintre cei aflați în zonă, Cel mai bine știe Oana. Fără nici o supărare, Lui nu-i scapă chiar niciunul; Când îl prinde la strâmtoare, Spre Sorin îndreaptă tunul. Uneori, cu voce gravă, Coborâtă pe hârzob, Pe Victor
La septuagenarul Boris Cr?ciun by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84141_a_85466]
-
de „așteptat“ de la viață și trăiește, în acel moment, clipa morții ca pe ceva care nu mai aparține vieții. În casa de la Teișani, de lângă șosea, veneau la noi câțiva militari germani să discute mai liber, și nu constrânși de rigorile cazone, ei fiind încartiruiți undeva mai departe, cu misiunea absolută de a rezista până la moarte trupelor rusești care avansau în forță, exterminând orice opoziție. Știau toți că vor muri. Unul dintre ei, vechi comunist de-al lui Ernst Thälmann, făcuse închisoare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai îndrăznești să ai?... Cred că era pe vremea când nu împlinisem încă douăzeci de ani. Student în teologie la Sibiu, locuiam la tatăl meu, recăsătorit, în a cărui casă domnea o disciplină plină de ritualuri, care mi se păreau cazone; așa că, deși mă simțeam în surghiun acolo, întrucât părăsisem străzile Bucureștiului (un miraj pentru mine, în epoca în care lumea mea nu depășea strada Donici decât până în aripa ei de pe strada Icoanei, până la „Aro“ - Patria), viața mea „respirabilă“ se desfășura
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
militare maltratau elitele? - În cartea „Iași, 14 decembrie 1989 Începutul revoluției române”, la pagina 200-201 Capii represiunii, poziția 3 și la pagina 148, rândul 17 de jos apare numele locotenentului colonel Adrian Filioreanu, un personaj arogant și grosier. Acest indicativ cazon, colaborator direct al șefului Inspectoratului județean MI Constantin Pleșa, În ziua de 12 dec. '89, ora 10 a fost chemat la telefon de ministrul Internelor Tudor Postelnicu. Convorbirea a durat cca 20 de minute. La ora 14 aceeași zi, colonelul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Are acea culoare de păr, nisipiu-roșcată, întâlnită la mulți nord europeni, care se asortează așa bine cu pielea lor, tot nisipiu-roșcată, încât, cu totul neobișnuit, nu se mai poate face nici o distincție. Această culoare deranjantă este accentuată de o mustață cazonă, groasă de un deget. Poartă aceeași uniformă dezordonată, cu care a fost îmbrăcat la mushaira, medaliile din campanii și pantofi de piele, lucind golănește în lumina slabă. Tunica roșie mulată pe corp și pantalonii, ar fi arătat bine pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mica armată, nu precupețește nimic când este vorba de instruirea acesteia și la diferite intervale se ocupă chiar el de schimbarea uniformelor. Mai adaugă o bridă aici, o bandă colo și comandă tot lotul la o firmă specializată în îmbrăcăminte cazonă din Calcutta. Era atât de mândru de soldații săi, încât atunci când a izbucnit războiul în Europa, a uitat că nu-i plac englezii și a insistat să trimită armata Fatehpurului în Franța. Dar entuziasmul lui a fost de scurtă durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai cald, apucîndu-l de mânecă și împlîntîndu-i în ochi privirea hotărîtă: ― Ascultă, Varga... Tu ai fost odinioară om și te lăudai că, sub mundirul militar, vei purta veșnic o inimă! De aceea îți zic acuma: dă la o parte rațiunea cazonă și spune ce-ai face tu dacă, de pildă, fiind în armata rusească, te-ar trimite să te bați cu ungurii, care au pornit să te dezrobească? ― Stai, stai... nu-i așa, prietene! bâlbâi locotenentul roșind. Mai întîi patria... ― Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a două calibre metalice În spatele brațelor, imediat deasupra coastelor. — Doar un pic... așa. Acum puteți intra În bazin. Tânărul asistent se dădu În lături, iar Norman urcă treptele ce duceau la bazinul metalic, care arăta ca un jacuzzii În variantă cazonă. Bazinul era plin ochi. Când se cufundă În recipient, apa se revărsă peste margini. La ce servesc toate astea? Întrebă Norman. — Scuzați-mă, doctore Johnson. V-aș ruga să vă cufundați complet În apă. — Ce-ai spus? Doar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mulți căcăcioși care să punea la adăpostu diareelor ca să să piardă În confuzionism și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu la curajoși. În etapele dântâi, localii ne primea c-un entuziasm d-a dreptu contagios, da don Garfunkel, care nu ie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
După cîte înțelegea, grupul din București al complotiștilor nu avea un creier care să-l comande, acțiunile sale erau fragmentare pentru că ei, cei din Capitală, nu cunoșteau în întregime planul după care acționau sau urmau să acționeze. O gîndire foarte cazonă, mai de cazarmă decît a acelora care se aflau în acele zile în oștire. Era gîndirea unor inși care aveau nostalgia cazărmii, care după o viață trăită-irosită constată că momentul minunat, momentul adevărat, paradisiac, momentul care le-a plăcut cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Enache Gheorghe. Cercetările erau conduse de Șșșeful Serviciului Judiciar, locotenent major GHIVIRIGĂ Vasile, în prezent colonel în retragere. În jarul și cenușa unde erau cele două cadavre, milițienii găsesc puține resturi de haine militare arse, iar mai deoparte, o batistă cazonă cu tricolorul pe margine și într-un colț scris cu creionul chimic inițialele B.V. În wc-ul din curtea casei, în urma cercetărilor găsesc un pat de pistol automat parțial carbonizat pe care se putea citi seria armei. Un milițian nou venit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în cap cu domnul director vor fi de mult praf și pulbere, fiecare în țucalul respectiv, înșiruiți de-a lungul zidului, atunci când mă vor duce la prăjit! ă Iată-l totuși intrând în haine negre, cu mâinile uriașe în mănușile cazone. - Vă rog părăsiți camera, se adresează, hotărât, intendentul cu obrajii de leșie, celor de față. Și neamurile trec în bibliotecă discutând evenimentul de aprindere. - Ista-i acela care zicea că ne supraviețuiește, rânjind intendentul, privindu-mă de sus. Pătura nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Căsătoria ei cu maiorul Mentz se oficiase pe neașteptate. Pensionarii se găseau în mare fierbere în ziua când omul mărunțel își aduse bagajele compuse din treizeci și nouă de covoare persane, optsprezece perechi de cizme cu carâmbii moi, o ladă cazonă cu uniforme reformate, un vultur împăiat cu aripile întinse, un binoclu de câmp și două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui război. Sunt sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu umerii pe rogojină. Atunci râdea și Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul cusut pe tivul de jos al postavului. Primea de la nenea Mihalache doi lei pe săptămână, pentru că făcea curățenie în cameră, afară de ce-i mai pica de la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și flăcăul apăru în prag, cu chipul alb ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea batalion de infanterie din Cottbus. Clopotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]