740 matches
-
de ori mai fierbinte decât centrul soarelui, cuprindea, unificîndu-l în suflul unei singure forțe, întreg desenul pe care mintea noastră-l percepe în clipa cât i se dă timp să-l perceapă, cu bule de spațiu și stringuri și spârcâiala cețoasă a galaxiilor și harta politică a planetei și mirosul neplăcut al gurii celui cu care vorbești în tramvai și vedenia lui Iezechil pe malul Chebarului și fiecare moleculă de melanină dintr-unul dintre pistruii de sub sprinceana stângă a femeii pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
melcul umed și prin viaductul care, la capătul multor ore, își recapătă dalele dulci de coral, zidurile de cărămidă, șemineele și scuipătorile de alamă, trofeele de vânătoare și tablourile înnegrite, pătrunzând în cele din urmă din nou în uriașa și cețoasa sală a statuilor. O străbătu iarăși diametral, oprindu-se de mai multe ori ca să înnopteze, lungită pe podeaua lustruită, trecu pe lângă mormântul de cuarț din centru, unde larva se înfășurase deja într-o gogoașă de fire multicolore și se văzu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai mult, devenind un peisaj fabulos, pictat cu nuanțele groazei, cu disperare, cu neliniște, cu angoasă, cu teroare, cu panică... Erau munți de tresăriri și orașe de încremenire și arbori de sudoare-nghețată. Monumente ale groazei dominau piețe largi și cețoase. Sculpturi în adrenalină, verzui-fosforescente, închipuiau siluiri cumplite, sfârtecări și rezecții, escorieri, ablații, zdrobiri... Deja nu mai cobora, ci levita ca un nor în lumea aceea spectrală, prin grosimea colosală a fricii, peste copacii ca niște gheme de. mațe și peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niciodată-n apartamentul nostru din vilă, ci voi umple o nouă spiră, cu mult mai mare, într-un alt bloc, în care-aveam să locuiesc aproape douăzeci și cinci de ani de-atunci încolo. Și mi-e atât de limpede acum că fațada cețoasă-a spitalului "Emilia Irza", la fel ca a blocului de vizavi de șoseaua Ștefan cel Mare, ridicată la cincisprezece ani după mutarea noastră, n-au fost altceva decât opercule, membrane impermeabile despărțind compartimentele, tot mai vaste, ale melcului în spirală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înalte decât cele din casele în care locuisem până atunci, iar sus de tot aveau globuri albe, uriașe, agățate-n tavan prin tije lungi de metal. Înainte să adorm, aținteam privirile pe unul dintre ele, care plutea ca o lună cețoasă în întunericul cafeniu. Mă uitam țintă la el până când aveam impresia că-ncepe să oscileze... la dreapta... la stânga... din ce în ce mai amplu... cu tot cu imaginea minusculă a pătatului meu răsfrîntă-n curbura lui... Într-o parte... În alta... până ce mă cufundam, oftând, în somn
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să te facem din babă știrbă fată de măritat..." Vremea, afară, era mizerabilă, ploua mai departe țârâit și stupid, puținii arbori care se vedeau prin geamurile verandei mai păstrau pe crengi doar câteva frunze galbene, iar aleile erau negre, ude, cețoase. Serile citeam, mare parte din timp, mai ales după cină. De două ori pe săptămână mă duceam la "raze" și de două ori, în alte zile, la masaj. Făceau parte din tratament. Între timp, paralizia, feței mele devenise totală. Fiind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în malacov de satin albastru, așezată în fața spinetei cu capacul decorat cu intarsii de sidef... Langoarea din ochi și oribila, jupuita tumoare de pe ceafă... Ea era, deși acum într-un fulgarin jerpelit, deși cu buzele palide, însemnate de un herpes cețos, deși în ghete bărbătești cu galoși de cauciuc pe deasupra. Prezentatorul urla ceva în microfon și din boxele butucănoase nu ieșea mai mult decât un huruit ca de camion greu. Lângă el, o damă bătrână, vopsită blond, lată și fleșcăită, jongla
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care lăsă deschisă, de uimire, ușa barăcii. "Aha! Uite dovada! Voi singuri v-ați trădat!" Stănilă smulse ziarul cu care femeia se-ntorsese de la privată, îl despături și... Doi ani mai târziu, ofițerul vedea încă în fața ochilor un enorm articol cețos, ilizibil, cu un titlu de două șchioape pe care-ncercase-n zadar să-l deslușească, articol care avea-n mijloc o hartă a Europei de Est, lagărul socialist, peste care, într-un mare arc de cerc, începînd din Germania de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
penitenți din râurile de sânge. Cu șuvițele blonde șiroind boabe de aur topit mă-ndreptam prin azur către bolta cea zugrăvită, atât de vastă, că tot mai multe brațe și șolduri îmi ieșeau din vedere, se turteau într-o zare cețoasă, și deodată n-a mai fost decât o față roșie și-nspăimîn-tată, o gură căscată în urlet și niște ochi dilatați, apoi trăsăturile martirului devorat de viu s-au strivit și ele, ca un iris în jurul pupilei, și a rămas numai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nici cartea, e doar o intuire-a poziției în care se afla corpul meu, e-o funcție numită mama și-o preștiință a faptului că-ntr-o anume clipă-mi citea. E un extrem de diluat simț al culorilor, e albastrul cețos al camerei, singura noastră cameră de-atunci, cu ciment pe jos și cu mașină de gătit pe care fierbeau mereu oale, dar pe care n-o pot vedea, în afara unor sclipiri fragmentare și greu de fixat. E-un fel de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era cam deșelată, dar îmbrăcate atât de feeric, numai scli-piciuri și danteluțe, cu buzele-ngroșate de ruj și genele încărcate de fard, alcătuiau împreună un grup de mici zâne, cum se spunea-n Gruzia că poți vedea noaptea, în vreun luminiș cețos de pădure, după care rămâneai mut sau șchiop sau nătâng toată viața... " Gata, intrați!", le spuse asistentul, pe când de după cortină se auzea muzica veselă din finalul dresurii de cai. Animalele tre-cură-n goană pe lângă ele, sforăind și scuturând panașele din creștet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și nepericuloasă, înflorea, nesupus nici unei concurențe sau fluctuații de piață. Astfel, după aproape treizeci de ani de rătăciri, Omul Șarpe, știut de toți, dintr-o greșeală de lectură a afișelor, sub numele de Yoga, se văzu și-n îndepărtații, fabuloșii, cețoșii Balcani, uimi Sarajevo, Sofia, Belgradul și în cele din urmă ajunse la București, unde aștepta acum să pășească, gol și uns cu ulei parfumat, în arenă pentru primul său spectacol în acel mare și pașnic oraș. Mașiniștii intrară-n fugă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al cărui tumult se făcea auzit deja undeva către est, unde și cerul părea mai aprins deasupra acoperișurilor țuguiate, de parcă o explozie sau un incendiu și-ar fi răsucit limbile către cer. Pe plafonul jos de nori se rotea spectrul cețos al unui proiector. Singurătatea străzilor era acum desăvârșită, în lumina palidă a felinarelor frunzele păreau mii de fluturi livizi, atârnând nemișcați pe ramuri. Traversară Herengrachtul și Kaisersgrachtul. Treceau peste poduri pe care cîte-o femeie solitară aștepta, sprijinită cu coatele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Iar tu, eliberat de lest și arsură, te ridici din nou către suprafață, părăsești acvariul, ieși în stradă și-ncerci să scapi (nu vei reuși decât dimineața) de tristețea post-coitum, tristețe de câine vagabond, de bărbat singur, damf al unei cețoase singurătăți. Din când în când cîte-o femeie căruntă, ce-avea desigur nepoți prin cine știe ce orășel de provincie, își arăta și ea burta țuguiată și pulpele descărnate într-o vitrină, sigură că atrage mai multe priviri - din perversiune sau simplă milă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de muzică înfricoșătoare, subliminală, se făcea auzită din ce în ce mai tare, de parcă nu aerul ar fi vibrat, ci spirala urechilor interne ale Cocăi, săpate în stânca țestei ei, ar fi-nceput să cânte ca niște corni de alamă. Deja vedeau, în depărtarea cețoasă, ieșirea din coridor. Era o lumină galbenă, intensă, de parc-ar fi fost gura unui cuptor cu aur topit. Glisând către ea, fata avu din nou senzația că totul e pus în mișcare de foarte complexe motoare virtuale, că ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până în camera de comandă. Soldații de acolo erau însă obișnuiți cu felul ei non-conformist de a se purta, așa încît îi făcură loc în tăcere la panoul general de control al activităților din psiac. Privind la comenzile afișate pe ecranele cețoase, Oksana își aminti cât de dezamăgită fusese când văzuse cât de puțin evoluaseră robotica și calculatoarele. Deși era probabil cel mai performant dintre calculatoarele din univers, cel care controla psiacul se deosebea doar cu foarte puțin de cel pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și ea îi visa pe ai ei. într-adevăr, situația sa disperată îi amintea de situația în care se aflase el însuși cu mulți ani înainte, când o bandă de avari îi masacrase întreaga familie. Veniseră iarna, într-o dimineață cețoasă, și se aruncaseră asupra taberi ca o haită de lupi. în timp ce primele săgeți zburau prin aer, incendiind acoperișurile yurta-elor, tatăl său încercase să se opună agresorilor împreună cu fiii cei mari și cu câțiva tovarăși, pentru ca femeile și copiii să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mei îi făceau morfină, dozele fiind tot mai mari. A fost lucidă până a plecat cuminte și demnă. Doar ochii se mai mișcau, ne căutau insistent, iar spre sfârșit i s-au umezit puternic. A plecat într-o dimineață rece, cețoasă și mohorâtă de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani și ani aud ecoul timbrului său vocal: „Mariană, să nu uiți nimic, nimic din toate frământările noastre. Când vei uita, îți vei pierde rădăcinile și atunci ne vom pierde
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
emoții aveau ai mei când trebuia să se prezinte la comisia de evaluare a sănătății în cadrul Regionalei de Căi ferate Brăila-Galați, tata având antecedente de hipertensiune arterială. Eram studentă în anul I când tata ne-a părăsit, pe un ianuarie cețos, pâclos și deprimant, imediat după sărbătorile anului nou. Accidentul vascular cerebral l-a făcut seara pe 3 ianuarie, pe 7 ianuarie a intrat în comă, iar pe 8 ianuarie a murit. Am tot sperat cu toții ca lucrurile să meargă bine
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mei îi făceau morfină, dozele fiind tot mai mari. A fost lucidă până a plecat cuminte și demnă. Doar ochii se mai mișcau, ne căutau insistent, iar spre sfârșit i s-au umezit puternic. A plecat într-o dimineață rece, cețoasă și mohorâtă de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani și ani aud ecoul timbrului său vocal: „Mariană, să nu uiți nimic, nimic din toate frământările noastre. Când vei uita, îți vei pierde rădăcinile și atunci ne vom pierde
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
emoții aveau ai mei când trebuia să se prezinte la comisia de evaluare a sănătății în cadrul Regionalei de Căi ferate Brăila-Galați, tata având antecedente de hipertensiune arterială. Eram studentă în anul I când tata ne-a părăsit, pe un ianuarie cețos, pâclos și deprimant, imediat după sărbătorile anului nou. Accidentul vascular cerebral l-a făcut seara pe 3 ianuarie, pe 7 ianuarie a intrat în comă, iar pe 8 ianuarie a murit. Am tot sperat cu toții ca lucrurile să meargă bine
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sarcini de ultimă oră. Pleoapele îi tremurau ușor în timp ce mâinile îi răsfoiau hârtiile, de parcă ar fi vrut să se ascundă sub ele. Pe urmă își ridica privirea și se uita prin parbriz - iar ochii lui larg deschiși pătrundeau în lumina cețoasă a străzii pe care venea un biciclist în întâmpinare; trotuarul se dădea în lături în dreptul fațadei unei clădiri joase, deasupra acoperișului plat se înălțau o macara și zidul curbat al unui siloz. Sări afară ca din pușcă, spuse: - Așteaptă! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
suntem, datorită aparatului, în Anglia, iar oamenii pe care aveam să-i vedem vedeau și ei în același timp, în altă țară, același joc. Își deschiseseră umbrelele, își puseseră pălării, își înfășuraseră fularele în jurul gâtului, în timp ce afară domnea o atmosferă cețoasă de zi de sâmbătă, uscată și nu foarte rece - și această simultaneitate mi se păru imposibil de înțeles. Dar treptat, imaginea din aparat, salonul, cum se numea acum camera de duminică, și peisajul obișnuit din fața ferestrei se coagulau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
obsedat de evenimente istorice. Poetul sublinia că, dimpotrivă, lupta sa În exil se concentrase În „eliberarea de acești albatroși morți”. Conștient de aviditatea cu care occidentalii urmăresc „spasmele schimbărilor istorice violente”, Miłosz afirma, În calitatea sa de „nativ al regiunilor cețoase ale Estului”, că - precum locuitorii acelor ținuturi - el percepe Istoria drept un blestem și preferă a restaura literaturii „autonomia, demnitatea și independența de presiunile sociale”. Un alt pasaj subliniat de cititorul care eram În 1988 suna astfel: „Ceea ce este poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Bănulescu părea mai curând misterios, retras din și totuși la curent cu știrile din târg (reuniunea „conspirativă” dinaintea Conferinței scriitorilor din 1981 la care fusesem invitat avusese loc În apartamentul său), un conchistador de cursă lungă și obscură, În subterane cețoase și cu un infailibil sens al colegialității, al solidarității cu cei pe care Îi considera „adevărați” Între truditorii cuvântului - chiar acesta era sensul, „trudă”, pe care Îl atribuia, apăsat, muncii literare. Era el Însuși un acerb, nu doar inspirat, salahor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]