707 matches
-
de nor emoțional (p. 100). Cercetătoarea nord-americană consideră că ne putem schimba aceste scheme mentale (rigide și înguste, automate și ineficiente în relațiile cu semenii) și numește acest proces alchimie emoțională. Ea se referă la "transformarea unei stări emoționale confuze, cețoase în claritate și iluminare" (idem, p. 17). Presupune, mai întâi, o cunoaștere a schemelor (de inadaptare). Dacă ne observăm prin contemplație obiceiurile emoționale, scrie psihologul nord-american (2002), în cele din urmă vom fi mai puțin limitați de ele și ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dintre națiunile europene. Acest lucru este adevărat atât din punct de vedere al geografiei Franța are câteva lanțuri muntoase diferite (Alpii, Pirineii, Masivul Central și Vosgii), climate variate de la zonele umede la cele uscate de pe coasta de vest, de la regiunile cețoase din nord la cele însorite ale regiunii Provence. Este traversată de fluvii ca Rinul, Ronul și Sena care au format hotare naturale (de exemplu, între Germania și Franța dar și între nordul și sudul Franței) și care au constituit căi
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
oprește, ținându-mă de braț șoptindu-mi blajin: "Te-am îngrijit, ai fost cuminte, și eu ți-am dat cât am putut de toate... am dat cât am avut din dragostea mea fierbinte de mamă. Plecând în lume pe vremuri cețoase, îți vei aminti mereu de călduțul așternut..." Privind în urmă de pe deal, înduioșat cătam prin ceață satul meu. Se auzeau pe câmpie tălăngi de la o turmă și casa părintească mă striga din urmă: "Măi, Gheorghe, măăăi! Când vii să mă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Mormânt în metaforă”, Emilian Marcu semnează o salbă de titluri ale unor sonete care de care mai frumoase: “Tot îmi șoptești, e de zăpadă clipa”, “Mai tristă ca rugina din vechile armure”, “Palate reci ca ghiața săruturilor moarte”, “ În rănile cețoase, ca-n mugurii de floare”, la aceeași rubrică, reîntâlnindu-ne și cu versuri de Ion Enache: Guadrigă... Lor, în margini “Poesis” le stau alături versuri ale elevilor: Oana Mihaela Toderilă, Andreea Marinciu, Iuliana Larisa Archire, Alexandra Țabără, Oana Simona Pârlog
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât o dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își recunoaște În ele o biografie alternativă, un pisc al aspirației. Fascinația modelului germanic e, după cum singur o mărturisește, extrem de veche. Ea poate fi foarte ușor psihanalizată: e imaginea-șoc a unei cărți frumos ilustrată, cu legende nordice, văzută
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
oamenilor. Aceștia vor fi folosiți cel mult drept consultanți. Totul va fi convențional. Eveni mentele nu vor mai fi "filosoficește prezentabile", ca pe vremea lui Hegel. Vom deveni niște proletari ai empiricului. Dar granița cu realitatea va fi în continuare cețoasă, fantomatică. Antropologia se va rescrie pe măsură ce se va schimba obiectul de studiu, acesta devenind un specificum empiric. Mult mai pertinentă ar fi o filosofie a muștei, împreună cu una a celui mai recent aparat de prins muște, care va avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
tonuri intermediare, imprecise, de stăruitoare nuanțare a stărilor sufletești” (Blaga, 1936/1985, p. 289). Sentimentele tipic românești - dorul, jalea, urâtul - sunt „stări de nuanță” (ibidem). O altă față a compromisului și a nuanței este vagul, indefinitul, confuzia: facem „planuri vagi, ...cețoase, nelămurite” (Drăghicescu, 1907/1995, p.372). „Oarecum, întrucâtva, pe undeva, într-un fel”. 2.7. Asumarea lucidă a legilor firii Printre trăsăturile definitorii ale poporului român, D. Drăghicescu includea: „lipsa de energie și de voință activă, pasivitatea defensivă și resemnată
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ca și sfârșitul poemului "Ireversibilitate". Primul înseamnă izolare și singurătate: "O, dacă arunc/ o piatră spre apa întunecoasă, nici n-am cum/ s-aud cercurile sparte acolo, e o singurătate de fum". Cel de-al doilea poem aduce aceeași atmosferă cețoasă, aceeași neputință, lirismul și emoția se susțin prin ideea firească din care înțelegem că nu putem aștepta cu ușurință sfârșitul unui gest, al unei iubiri, al unui crez ce-a însemnat pentru noi sensul existenței la un moment dat! Lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
palmele unite" ("Liniște"). Volumul se leagă de lirica anterioară prin invocarea aceluiași personaj, mopete; se desfășoară cu aceeași dispoziție epică, în sensul că din fiecare moment reprezentat desprindem scene și întâmplări, "ca-ntr-un roman în care se-adună personaje cețoase" ("Scenă de interior"). Eroii discută despre viață, moarte, suflet, dar "ea nu-i aici", lipsa ei creează o stare elegiacă, ce va cuprinde și volumul intitulat "Poem". În timp ce poetul înregistrează efortul de-a scrie un "coral despre iubire și gelozie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Editura Cartea Românească, 1973. Ca și Ileana Mălăncioiu, încearcă îmbinarea tradiționalului cu modernul; paparudele, priculicii, șerpii, florile de câmp, combinate cu motive livrești, compun climatul satului și al copilăriei. Imaginile sunt neobișnuite și stridente: "Începe toamna, dantură de cal, crizantemă cețoasă/ Un cort de duh torid alienat/ Îmi place miezul dulce al pământului de strugur putrezit./ Un cal și țipetele de păsări care trec îmi plac". Imaginile, în cuprinsul volumelor, continuă să fie stranii, asociațiile de obiecte ne trimit la tehnica
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
secunde", Adrian Păunescu rămâne un primitiv, un tumultuos, un spirit ingenuu, inflexibil în vehemență. Istoria la el crește dintr-o lume interioară, de aceea:. Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ În care un pictor lucrează cu sânge/ tablouri cețoase și busturi cu sânge" ("Noi suntem muzeul"). Ion Gheorghe este un poet la care viziunea modernă se îmbină cu tradiția. Intențiile sale sunt transcrise după sugestiile picturii, ale expresionismului, suprarealismului sau tradiționalismului, în funcție de impetuozitățile dictate de spirit. Ion Gheorghe este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care venim cu un întreg trecut de luptă, sau "noi" care n-am protestat niciodată, oameni în toată firea, oameni într-un moment istoric, "noi" care reprezentăm patria ("Ieșirea din sobă"). Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ tablouri cețoase și busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară" și celelalte, nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine mal clar, mai sensibil, călător printre meandrele valorilor, care dau sens existenței, (speranța
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
opresc de mai multe ori, împart bani și întind valuri de pînză, care sînt vămile pe unde trece sufletul. (Gh.F.C.) După ce pleacă din om, sufletul se face muscă, pasere sau fluture. (Gh.F.C.) Sufletele sînt friguroase, trăiesc în împărăția geroasă și cețoasă a morții. Joia Mare se fac focuri în curți. Lîngă focuri se pun scaune și oale cu apă împodobite cu flori pentru sufletele ce vor veni. (Gh.F.C.) între Joia Mare și Rusitori [șapte zile după Rusalii], cerul, raiul și iadul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a cuvintelor nevinovate și meșteșugul vorbitorului inteligent. Despre cel ce ascultă și cel ce conduce ceremonia. Cu un sfîrșit despre "trouble-fête". "Nimic nu este ce pare a fi". Avertisment misterios, răsunînd impersonal în penumbra lucrată, à la Hitchcock, a imaginii cețoase: vă amintiți, poate, laitmotivul unei serii cinematografice de succes, Twin Peaks. Formula în sine trezește reflexul glosării scrierea pe apă, neputința captării sensului întreg. Ori, în preajma meditației fenomenologice, tristețea devenirii oarbe. Sau imponderabila, kunderiană, "ușurătate a ființei"..., "insuportabilă". Dar, vai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din astea și atunci ar vrea să dreagă lucrurile. 10 În epoca tezelor, epocă de noroi și jale pentru omenire, Alin a avut de înfruntat, ca de fiecare dată, forțe copleșitoare. Ciclopul era preocupat de destinul fiului. Într-un timp cețos, de om mare, îl vedea pe erou sub înfățișarea unui medic. O meserie de viitor. Cu toate că medicii de obicei pleacă din țară pentru a găsi în afară posturi mai bine plătite, chiar și aici poți găsi oportunități și trăi foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
are efecte fatale: Pe drumuri delirând/ Pe vreme de toamnă,/ Mă urmărește-un gând/ Ce mă îndeamnă/ Dispari cât mai curând". În orașul de provincie, cu ploi reci, sentimentul dominant e de incomunicare, monotonia și urâtul funebru devin amenințătoare, atmosfera cețoasă înăbușă totul, în față apar priveliști fantomatice și poetul pare strivit sub apăsarea unei lumi egoiste, mercantile. În unele poeme răbufnesc ploile dătătoare de nervi, în altele căldurile toride descompun cadavrele. Noaptea este neagră și udă, cu felinare afumate și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
M. Ungheanu). Scenele erotice cu un flăcău bun de însurătoare și o femeie focoasă sunt minunat surprinse: aceștia "au căutat mult chibriturile", pentru a aprinde lampa care se stinsese. Tânărul care se învârtise câteva ceasuri aproape de han, într-o noapte cețoasă și care fugise de trei ori la han, înainte de logodnă, află de la socrul său o altă întâmplare cu Mânjoloaia, al cărei protagonist rămâne necunoscut, dar e ușor de ghicit. La Hanul lui Mânjoală scoate în evidență calitățile de povestitor ale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ce focalizau luarea aminte a noii generații. Dintre români, figura ce se distinge în chip particular e aceea a lui D. Brătianu, prezentă peste tot, activă, stimulatoare. Felul cum privea legatul Revoluției franceze arată că nu era un simplu ideolog cețos, captivat de idei la modă, ci un spirit matur, capabil a gândi pe cont propriu un fenomen de mare complexitate. Ca și Bălcescu, el sesiza dimensiunea morală și filozofică a Revoluției. Însemnătatea acesteia ar consta mai ales în puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
putredă, iar în cealaltă o pasăre moartă, cu gâtul în jos, fără pene, oribilă. Emanuel rămase îngrozit. Solange cu gura întredeschisă (i se scurgea în colțul buzelor un fir de salivă) rămase și ea împietrită cu privirile moi, teribil de cețoase și de șterse 302. Imaginea lui Solange este asememănătoare cu cea a Isei, din finalul romanului, un alt personaj captiv în fantezia de a fi vindecat. Viața este pentru Isa un joc de cărți. Fiecare partidă câștigată îi întărește iluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ziarelor, din care autorul va afla, stupefiat, de moartea aviatorului Fred Vasilescu: "Mi-am cumpărat țigări și am coborât de pe Dealul Mitropoliei prin șanțul în fundul căruia era aleea. Toamna târzie era frumoasă, însă în ziua aceea era o lumină gălbuie, cețoasă, un cer scămos și scăzut, care nu lăsa fumul și mirosul de benzină al mașinilor să se ridice."179 În orice context ar fi fost introdus fragmentul, expresia de prezent etern persistă. Argumentele sunt de ordin stilistic. Predicatul analitic ("...era
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
scăzut, care nu lăsa fumul și mirosul de benzină al mașinilor să se ridice."179 În orice context ar fi fost introdus fragmentul, expresia de prezent etern persistă. Argumentele sunt de ordin stilistic. Predicatul analitic ("...era o lumină gălbuie și cețoasă...") are un caracter descriptiv, static.180 În plus, acesta dovedește și o valoare impersonală, absolută, nedeterminată, care anulează valoarea obișnuită a imperfectului, provocând o identificare a cititorului cu personajul și cu naratorul. Toate valorile sunt evidențiate prin opoziție, pentru că urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
italiană și note de Doina Condrea Derer) ridică cortina peste viața omului și poetului Petrarca (1304-1374), de-acum bătrân pentru acea epocă (64 de ani) și chinuit de mai multe boli; trăiește retras în casa de la Arquà în apropiere de cețoasa și ploioasa Padova, unde este vizitat de literați, amici, admiratori (tip Boccaccio) și ierarhi ai puterii veniți să-i prezinte omagiul lor. Certitudinea faimei la care a ajuns nu are totuși darul de a-i eclipsa conștiința artistică și critică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iar intensitatea creionării moral-psiholo gice, exersate de Lodge, se focalizează, aproape exclusiv, pe el. Prozatorul post-victorian se transformă astfel într-un personaj credibil, demn de toată atenția. Pe undeva însă, am convingerea că personajul în cauză exista deja în zonele cețoase ale istoriei, meritul lui David Lodge fiind, prepon derent, acela de a-l scoate la lumină. Principalul lucru care trebuie subliniat în legătură cu "eroul" (istoric și literar) H. G. Wells este liberalismul său radical. Scriitorul reprezintă un prototip al acestei direcții ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să se întoarcă mereu/ Din țara aceea copilărească/ De care/ Un misterios prăpăd/ Ne desparte/ În van". Moartea sau consecința acesteia contribuie la demolarea exteriorului, în favoarea interiorului și a refugiului: "În dimineața de după moarte/ Va fi răcoare ca în zorii cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul alb,/ Străină de arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu există, ea fiind înșelătoare și ascunsă mereu sub un voal de nuntă, care și acesta este de fapt un voal de doliu. Cadrul acesta ireal, aproape oniric, îl regăsim și în Inima reginei (1971), unde "guvernează aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu tot felul de castele, cetăți, turnuri, scări, ziduri, un spațiu labirintic, în care urcușul și coborâșul, morții și viii se confundă ambiguu, în care Ieronim regele, Ierodesa regina, Nathanael fiul și eul poetic joacă aceeași dramă cu măști a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]